€ 4.9730   USD 0.1173   
Home Login
Blocul Naţional Sindical: Ar fi ne-etic ca entităţi care nu îşi respectă obligaţiile legale să primească bani tocmai pentru ceea ce de regulă nu fac

06 August 2020   |   AGERPRES

În viziunea oficialilor BNS, foarte puţine companii din România realizează astăzi evaluări reale ale necesarului de competenţe, corelat cu strategia de dezvoltare a companiei

Afirmaţia ministrului Muncii, Violeta Alexandru, în ceea ce priveşte acordarea dreptului de a gestiona fonduri publice destinate formării angajaţilor pentru angajatori este una hazardată, din punct de vedere legal ar fi o practică de tip "ajutor de stat" şi, în plus, ar fi ne-etic ca entităţi care nu îşi respectă obligaţiile legale să primească bani tocmai pentru ceea ce de regulă nu fac, susţin reprezentanţii Blocului Naţional Sindical (BNS), într-un comunicat transmis joi AGERPRES.

"Am luat act cu surprindere de poziţia recent exprimată de ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, doamna Victoria Violeta Alexandru, referitoare la intenţia de a acorda firmelor dreptul de a gestiona direct fonduri publice destinate formării angajaţilor proprii. Apreciem preocuparea doamnei ministru pentru formarea profesională a angajaţilor din România, dar îi reamintim că art. 194 din Legea 53/2000 - Codul Muncii prevede în mod explicit obligaţia angajatorilor "de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii", cu o frecvenţă stabilită prin raportare la numărul de angajaţi (2 sau 3 ani). Din păcate am constatat în nenumărate rânduri că obligaţiile legale care nu sunt însoţite de sancţiuni sunt privite mai degrabă ca fiind opţionale. Este şi cazul obligaţiei instituită prin art. 194 Codul Muncii. La adoptarea modificărilor Codului Muncii din 2011, Guvernul în exerciţiu la acea vreme nu a prevăzut şi modalităţile de control şi sancţiunile pentru nerespectarea obligaţiilor angajatorilor privind asigurarea formării profesionale pentru salariaţi", explică oficialii BNS.

În viziunea acestora, foarte puţine companii din România realizează astăzi evaluări reale ale necesarului de competenţe, corelat cu strategia de dezvoltare a companiei.

"Planurile anuale de formare sunt lipsite de consistenţă şi în general "copy-paste" de la o companie la alta. Angajatorii nu evaluează şi nu comunică (decât într-o pondere foarte mică) către agenţiile de ocupare necesarul lor de forţă de muncă calificată şi cu atât mai puţin necesarul propriu-zis de competenţe. Astfel, fără o cerere clară, fără analize interne şi fără prognoze pe termen mediu măcar, sistemul de educaţie şi cel de formare profesională a adulţilor se află în imposibilitatea de a-şi calibra eficient programele destinate publicului lor, în raport cu necesităţile pieţei muncii. Un alt aspect ce afectează formarea profesională este cel al standardelor ocupaţionale, neactualizate în cvasi-majoritate sau pur şi simplu ne-existente. În lipsa acestora sau pe baza unor standarde depăşite, nu se pot pune în practică programe de formare profesională cu valoarea adăugată decentă. BNS apreciază că afirmaţia ministrului Muncii, dna Violeta Alexandru, în ceea ce priveşte acordarea dreptului de a gestiona fonduri publice destinate formării angajaţilor direct şi exclusiv de către angajatori, este una hazardată, căci din punct de vedere legal ar fi o practică de tip "ajutor de stat" şi în plus, ar fi ne-etic ca entităţi care nu îşi respectă obligaţiile legale să primească bani tocmai pentru ceea ce de regulă nu fac", menţionează sindicaliştii.

Potrivit sursei citate, în 2015, doar puţin peste 25% din întreprinderile din România asigurau acces la programe de formare pentru angajaţi, mult sub media UE 28 (72,6%). De asemenea, doar 8,2% din populaţia ocupată din România a participat, în 2016, la un program de formare, formal sau non-formal, şi de această dată media europeană fiind semnificativ mai mare, respectiv 54,1%.

"Formarea profesională reprezintă un aspect crucial în creşterea productivităţii muncii. În loc să se investească în formare pentru a creşte eficienţa şi performanţa muncii, se preferă în continuare, de 30 de ani încoace, o formulă de corelare a evoluţiei productivităţii cu cea a salariilor bazată exclusiv pe o politică a salariilor mici. Ratele de participare la educaţie şi formare profesională la nivelul României sunt mult sub cele medii ale Uniunii Europene. De asemenea, trebuie remarcat trendul puternic crescător păstrat la nivelul Uniunii Europene, în contrast cu evoluţia din România. Angajatorii au beneficiat şi în anii anteriori de finanţare pentru formarea angajaţilor prin intermediul Fondului Social European. Evaluarea intervenţiilor sub forma programelor de formare profesională finanţate din fonduri europene şi gestionate de companii relevă faptul că nu putem vorbi de efecte pozitive ale formării în ceea ce priveşte adaptabilitatea companiilor ce au beneficiat de această finanţare. Altfel spus firmele au fost la fel de capabile ca şi statul să utilizeze eficient fondurile de formare şi asta în special datorită faptului că finanţarea formării nu este singura problemă ce trebuie abordată în acest domeniu.
Dacă seriozitatea în abordarea formării profesionale, atât din partea autorităţilor publice, cât şi din partea angajatorilor şi respectiv a angajaţilor, nu se schimbă atunci vom continua să investim resurse fără a avea nici un fel de efecte la nivel de eficienţă", apreciază BNS.

Din punctul de vedere al sindicaliştilor, "înainte de a lua în calcul mutarea gestiunii resurselor destinate formării de la stat la angajator ar trebui să ne asigurăm că acest proces are ca finalitate o gestiune mai eficientă a resurselor".

În acest sens, BNS propune ministrului Muncii ca înainte de a stabili cine gestionează resursele să existe soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă formarea profesională a adulţilor. Printre aceste se află creşterea responsabilităţilor şi controlului calităţii în piaţa de formare profesională - se impune înfiinţarea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Formarea Profesională a Adulţilor, autoritate care trebuia înfiinţată odată cu autorităţile similare pentru învăţământul preuniversitar (ARACIP) şi cel superior (ARACIS).

În acelaşi timp, este nevoie de asigurarea unei capacităţi reale a comitetelor sectoriale pentru a-şi exercita atribuţiile ce le revin în domeniul formării profesionale, de actualizarea standardelor ocupaţionale pentru a asigura corelarea acestora cu situaţia actuală, dar şi cea viitoare din piaţa muncii, de completarea cadrului legislativ actual cu instrumente de condiţionare a îndeplinirii obligaţiilor angajatorului privind formarea profesională, precum şi de clarificarea statutului ANOFM privitor la formarea profesională a şomerilor şi angajaţilor, respectiv separarea rolului de contractor de formare, de cel de prestator de formare.

În ceea ce "priveşte gestionarea fondurilor europene nerambursabile destinate formării profesionale (pentru că la acest tip de resursă se referea cel mai probabil ministrul Muncii, în special în contextul actual în care resursele bugetului de şomaj sunt deja consumate pentru întreg anul 2020 - prin acordarea şomajului tehnic) considerăm că o decizie în acest sens trebuie să plece de la esenţa utilităţii formării profesionale. Formarea profesională implică 2 parteneri - angajat şi angajator, amândoi trebuie să fie interesaţi în acest proces. Tocmai de aceea considerăm că o gestionare a resurselor destinate formării, prin intermediul unor scheme parteneriale sectoriale (prin intermediul federaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel de sector) reprezintă o soluţie mult mai viabilă şi mai sustenabilă decât propunerea făcută de ministrul Muncii", se precizează în comunicat.

Recent, ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Violeta Alexandru, a declarat, la Alba Iulia, că Executivul vrea să schimbe modul în care se gestionează în prezent formarea profesională a celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă sau a celor care doresc să se recalifice, astfel încât banii pentru aceste programe să fie la dispoziţia oamenilor de afaceri interesaţi să îşi formeze personal calificat.

"În loc să se investească în programe gestionate de AJOFM-uri, banii trebuie să ajungă la angajatori. Banii pentru formare. Ei sunt care ştiu cel mai bine ce tip de oameni trebuie să pregătească, când, cum se desfăşoară aceste programe de pregătire, cine trebuie să-i formeze şi mai ales ei sunt cei care vor avea toată motivaţia să vadă dacă persoanele implicate în aceste programe de formare sunt serioase în aceste programe şi chiar vor să muncească mai departe. Prin urmare, o măsură imediată pe care o vom lua, cu notificarea Comisiei Europene, într-o consultare cu reprezentanţii Comisiei, este să schimbăm modul în care se finanţează programele de formare şi de recalificare în România, de aşa manieră încât banii să fie la dispoziţia oamenilor de afaceri, cei care au tot interesul şi determinarea să îşi formeze personal calificat şi să urmărească modul în care se desfăşoară aceste programe", a spus Alexandru, la finalul unei vizite efectuate la compania IPEC din Alba Iulia.
Contacteaza-ne!
Trimite un email