Divizează și preia controlul!

Săptămâna trecuă, în noaptea de 18-19 februarie 2019, Parlamentul francez a adoptat proiectul de reformă a justiției, care, printre altele,  prevede crearea unui ”parchet antiterorist”, independent de parchetul general, condus de un procuror al republicii antiteroriste (”procureur de la République antiterroriste” , cum spune legea). Acest parchet are competențe de a combate crimele împotriva umanității, infracțiunile și crimele de război, infracțiunile legate de proliferarea armelor de distrugere în masă și infracțiunile care afectează interesele fundamentale ale națiunii.

În ciuda opoziției puternice a senatorilor și a protestelor inițiate de procurori, judecători și avocați, legea a trecut în cele din urmă de votul parlamentului, la miezul nopții, dupa cum relatează presa franceză.

Propunerea de înființare a parchetului antiterorist vine din partea ministrului justiției francez, Nicole Belloubet, care a susținut-o încă din 2017, însă dezbaterile privind pertinența acestui parchet au fost relansate după atentatele de la Strasbourg, la târgul de Crăciun, din 12 decembrie 2018. "Vrem să avem o adevărată forță de luptă împotriva terorismului (...) disponibilitatea deplină a procuraturii de a se dedica acestor cauze extrem de specifice". "Este vorba și de asigurarea vizibilității instituționale la nivel național și internațional". A spus Nicole Belloubet în susținerea propunerii sale.

Senatorii francezi însă nu au fost de acord, considerând că de fapt, guvernul dorește să "împartă în două" procuratura din Paris, cu un procuror public al republicii și un procuror antiterorist. Crearea unei procuraturi antiteroriste ar avea dezavantajul de a crea o "izolare" a magistraților repartizați la această procuratură. "Cu dezavantajul de a pierde percepția legăturilor dintre delictele minore și terorism, mai ales în cursul radicalizării", a spus François-Noël Buffet referindu-se la un aviz al Consiliului de Stat. (Senatpublic.fr  ” Attentat de Strasbourg : l’efficacité du futur parquet antiterroriste ne convainc pas le Sénat, publicat la 12.02.2019) In acest moment, legea adoptată de Parlamentul francez este în termen pentru depunerea obiecțiilor de neconstituționalitate și e fierbere mare în acest sens.

Sună cunoscut? Dacă ne gândim la similitudinile cu ceea ce se întâmplă la noi în ultima vreme, cu crearea secției speciale de investigație a magistraților, practic un parchet paralel, poate reușim să tragem unele concluzii privind strategiile guvernelor de a prelua controlul asupra unor instituții fundamentale din domeniul justiției. Divizează și preia controlul! Aceasta pare să fie deviza.

Într-adevăr, așa cum observa jurnalista americană Naomi Klein, în cartea sa ”Doctrina șocului. Nașterea capitalismului dezastrelor”, dezastrele și turbulențele politice permit marilor corporații și guvernelor să-și instaureze politica proprie. La francezi au fost atentatele teroriste, la noi turbulențele sociale cu privire la legile justiției. Importantă e oportunitatea ca o problemă să fie ”pusă pe tapet” , într-un moment de atenție maximă a publicului. Polarizarea indusă prin astfel de propuneri folosește oricum guvernelor în exercițiu.

Deja s-a creat o divizare a opiniilor între procurori. Asociația Procurorilor din România susține OUG 7/2019, cu unele modificări care ar putea fi analizate prin dialog constructive, în timp ce o altă parte a magistraților, respective Asociația Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție cer Guvernului României,  nici măcar nu vor să mai intre în dialog cu guvernul, refuzând invitația premierului la negocieri, considerând, pe bună dreptate, că discuțiile trebuia să aibă loc înainte de adoptarea ordonanței de urgență și că independența justiției nu este negociabilă.

Dintotdeauna divizarea a fost o strategie pentru preluarea controlului. Expresia ”Divide et impera” (sau divide și cucerește) este atribuită este atribuită regelui macedoniei, Filip al II-lea, (382-336 Î.C). Chiar și în informatică a fost asimilat acest principiu, care constă în descompunerea problemei în două sau mai multe subprobleme (mai ușoare), pentru a obține o soluție pentru problema inițială, combinând soluțiile subproblemelor. În politică se observă din ce în ce mai des această strategie.

Este momentul să ne gândim, să adoptăm o gândire critică, să ne întrebăm de ce întâmplă tot ceea ce se întâmplă. Cine trage avantajele și în ce scop? Altfel, rămânem masă de manevră pentru politicieni.