ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

More „skin in the game”: despre riscurile și măsuri disponibile societăților cu capitaluri proprii negative

17 Iulie 2019   |   Nicoleta Mihai, Partner KPMG Legal & Cristina Viisoreanu, Manager Deal Advisory Restructuring, KPMG

În practică, analizarea de către un creditor particular a situațiilor financiare ale partenerului său de afaceri, precum și urmărirea curgerii termenelor legale privind convocarea forurilor decizionale competente, luarea deciziilor, publicarea și implementarea acestora, este dificil de realizat, explicând astfel incidența extrem de redusă a cererilor de dizolvare întemeiate pe nerespectarea prevederilor legale cu privire la nivelul activului net al societății.

Nicoleta Mihai (stanga), Partner KPMG Legal si Cristina Viisoreanu, Manager Deal Advisory Restructuring, KPMG

 
 
CONTEXT

 


Prin recentul publicat Plan de măsuri pentru eficientizarea colectării veniturilor bugetare1, ANAF își exprimă intenția de a adresa, între altele, problema societăților cu capitaluri proprii negative și, astfel, a asigura respectarea prevederilor Legii societăților nr. 31/1990. Promisiunea ANAF de identificare a societăților cu capitaluri negative pe baza situațiilor financiare depuse și de instituire prin lege a unui termen de 12 luni pentru majorarea capitalului social al respectivelor societăți, se conjugă cu argumentele și constatările Băncii Naționale a României din Raportul asupra Stabilității Financiare, ediția iunie 2019, care decelează între vulnerabilitățile structurale de la nivelul sectorului societăților nefinanciare numărul semnificativ de societăți cu capitaluri sub limita reglementată de lege, pe fondul calității precare a capitalurilor proprii și a continuității în înregistrarea unor rezultate financiare negative. În opinia Băncii Naționale, soluțiile unor astfel de vulnerabilități includ inter alia modificarea Legii nr. 31/1990 în ceea ce privește societățile având capitaluri sub limita legală, în următoarele sensuri: (i) legitimarea ANAF de o manieră explicită ca fiind persoana interesată care să solicite aplicarea prevederilor legale relative la diminuarea activului net sub limita reglementată, (ii) facilitarea conversiei datoriilor în capitaluri, (iii) interzicerea finanțărilor prin împrumuturi de la acționari/ asociați, alternativ cu precizarea condițiilor de conversie a acestor tipuri de datorii în capitaluri, (iv) condiționarea distribuirii de dividende de respectarea prevederilor Legii nr. 31/2010, și chiar (v) radierea automată a societăților care înregistrează cifră de afaceri nulă sau Activ net  sub limita legală.


În acest context al intențiilor modificatoare, ne propunem în cele ce urmează a analiza prevederile din forma actuală a Legii societăților referitoare la nivelul reglementat de capitaluri proprii și principalele măsuri de reglementare, punctând opțiunile actualmente disponibile societăților pentru a remedia situația activului net.

 

 

1. DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA ACTIVUL NET

În cadrul Titlului III-Funcționarea societăților, Capitolul IV - Societățile pe acțiuni, Secțiunea a III-a - Despre administrația societății din Legea nr. 31/1990 ("Legea societăților " sau "Legea"), sunt regăsite reglementările privind nivelul activului net al unei societăți pe acțiuni, indiferent de sistemul de administrare. Legiuitorul înțelege a extinde aplicabilitatea cazurilor de dizolvare (dizolvare voluntară anticipată și dizolvare-sancțiune) și asupra societăților cu răspundere limitată, având în vedere prevederile art. 228 alin. (2) raportat la art. 15324 din Lege, și altfel determinând implicit și posibilitatea aplicării corespunzătoare a remediilor asupra capitaluri proprii diminuate prin pierderi sub nivelul minim legal.

Potrivit art. 15324 din Lege, Activul Net (sau Capitalurile Proprii, reprezentând diferența dintre totalul activelor unei societăți și totalul datoriilor acesteia) trebuie să fie, în orice moment, menținut peste nivelul minim stabilit de Actul constitutiv sau de Legea societăților. Legea stabilește pragul minim al activului net la nivelul de ½ din valoarea capitalului social subscris, aplicabil ori de câte ori societatea nu stabilește un prag mai mare în actul său constitutiv. Această obligație a societății de a menține nivelul activul net peste un minim reglementat legal și, prin acesta, de a conserva economic elementele patrimoniale nete ce reprezintă garanția comună a creditorilor societății, este considerată de doctrină ca expresie a principiului sincerității capitalului social2. De altfel, situația diminuării activului net sub un anumit prag pune în discuție însăși posibilitatea realizarea obiectului societății, iar o stare negativă a capitalului propriu indică o stare de insolvabilitate3 (în care valoarea datoriilor depășește valoarea activelor), cu efecte directe asupra garanției comune a creditorilor societății.

Un prim reper temporal în aplicarea prevederilor art. 15324 este reprezentat de momentul aprobării rapoartelor financiare anuale, ocazie cu care organul responsabil pentru îndeplinirea actelor necesare și utile realizării obiectului de activitate al societății (i.e. Consiliul de Administrație sau Directoratul, în funcție de sistemul de administrare a societății) are obligația de a constata eventuala diminuare a capitalurilor proprii și a dimensiunii acestora relativă la capitalul social subscris.

În ipoteza unei scăderi a valorii raportului Activ net / Capital social subscris sub nivelul cerut de lege sau de actul constitutiv, după caz, se nasc următoarele obligații:

i.              obligația Consiliului de Administrație, respectiv a Directoratului, de a convoca de îndată adunarea generală extraordinară (având în vedere atât prevederile alin. (1) al art. 15324, cât și competențele recunoscute de Lege, la art. 113, adunării generale extraordinare);

ii.             obligația Consiliului de Administrație, respectiv a Directoratului, de a informa acționarii cu privire la situația patrimonială a societății. Această obligație de informare este materializată, pe de o parte, prin depunerea la sediul societății, spre consultare de către acționarii interesați, cu cel puțin o săptămână înainte de adunare, a unui raport privind situația patrimonială a societății, însoțit de observațiile cenzorilor, respectiv ale auditorilor interni, și, pe de altă parte, prin îndatorirea de a aduce la cunoștința acționarilor, cu ocazia prezentării raportului, a evenimentelor survenite ulterior depunerii;

iii.            obligația adunării generale extraordinare de a decide prin hotărâre fie asupra lichidării, fie asupra continuării activității; hotărârea adunării este supusă căilor de atac prevăzute de Lege, iar imposibilitatea luării unei hotărâri cu ocazia primelor două convocări crescând riscul unei dizolvării anticipate;  

iv.           obligația de remediere a raportului Activ net / Capital social subscris până la sfârșitul anului financiar ulterior celui la care a avut loc încălcarea ("Perioada de remediere"), sfârșitul Perioadei de remediere reprezentând cel de-al doilea reper temporal consacrat de art. 15324 din Legea societăților. Titularul acestei obligații, Consiliul de Administrație, respectiv Directoratul, poate aplica oricare dintre remediile menționate la alin. (4) al art. 15324 din Lege, luând în considerare valoarea minimă a capitalului social al unei societăți pe acțiuni (fixată de art. 10 alin. (1) la nivelul de 90.000 lei).

Sancțiunea nerespectării cerințelor legale privind obligațiile menționate supra, la punctele i., iii. și iv., expune societatea la riscul unei cereri de dizolvare, alin. (5) al art. 15324 din Lege conferind legitimare procesuală oricărei persoane care justifică un interes. Or tocmai această prevedere generală și practica des întâlnită a inacțiunii cu privire la aplicarea dizolvării-sancțiune menționată a determinat Banca Centrală să sugereze necesitatea nominalizării exprese a Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca persoană interesată în formularea cererii de dizolvare.

Această dizolvare-sancțiune în temeiul art. 228 alin. (1) lit. a) din Lege își găsește rațiunea în imposibilitatea îndeplinirii obiectului de activitate al societății, în condițiile desfășurării unei activități producătoare de pierderi4, completată, în opinia noastră, de necesitatea recunoașterii timpurii a stării economice precare a societății și a salvgardării intereselor creditorilor societari de bună-credință. Cum la nivelul Legii nr. 31/1990 scopul legiuitorului nu este acela de a asigura încetarea existenței societății, și în cazul sesizării instanței cu o cerere de dizolvare a societății, întemeiată pe art. 228 alin. (1) lit. a) din Lege, regăsim reglementată posibilitatea acordării de către judecător a unei perioade suplimentare de 6 luni în care societatea să aplice remediile necesare în vederea conformării cu prevederile legale referitoare la nivelul activului net.

 

2. OPȚIUNI JURIDICE GENERAL DISPONIBILE PENTRU SOCIETĂȚI

Remediile aplicabile raportului Activ net / Capital social subscris pot fi remedii operaționale, constând în principal în acțiuni de eficientizare și optimizare întreprinse la nivelul activității desfășurate de societate, și remedii non-operaționale reprezentate majoritar de remediile prescrise de Legea societăților și de acțiunile susceptibile de implementare prin intermediul anumitor instituții de drept civil în principal la nivelul activității de finanțare a societății.

În ceea ce privește remediile operaționale, deși susceptibile să creeze efecte pe termen lung adresând mai ales cauzele dezechilibrelor, considerăm limitată eficiența acestora de a adresa într-o perioadă scurtă de timp problemele de la nivelul raportului Activ net / Capital social subscris. În schimb, remediile non-operaționale se referă la soluții punctuale, rapide, care tratează cu predilecție simptomele stării de insolvabilitate, incluzând inter alia opțiunile defipte la art. 15324 alin. (4) din Lege și reprezentate de reconstituirea sau reducerea capitalului social, în limitele și modalitățile de realizare prevăzute de Legea societăților și analizate în cele ce urmează, dar și mecanismul remiterii de datorie și cel al preluării de datorie5, în privința cărora nu ne propunem o analiză cu această ocazie, dat fiind problematica complexă a implicațiilor fiscale, financiare, dar mai ales a motivației legale (causa proxima și causa remota) de la nivelul creditorului, respectiv a noului debitor.

Opțiunea reducerii capitalului social. Reducerea capitalului social este soluția propusă de legiuitor în cazul în care acționarii nu decid reconstituirea capitalului social, societatea având la dispoziție modalitățile prevăzute la art. 207 din Legea societăților: (a) reducerea numărului de acțiuni, (b) reducerea valorii nominale a acțiunii sau (c) dobândirea propriilor acțiuni urmată de anularea lor.

Dintre cele trei modalități, considerăm că doar primele două prezintă relevanță pentru remedierea raportului Activ net / Capital social subscris, cu respectarea următoarelor limite legale:

(a) totalul capitalului social va fi în orice moment mai mare de 90.000 de lei (art. 10 din Lege);

(b) valoarea nominală va rămâne cel puțin 0,1 lei/ acțiune (art.93 alin. (1) din Lege);

(c) valoarea minimă a reducerii capitalului social este egală cu câtimea pierderilor neacoperite de rezerve (art.15324 alin. (4) din Legea societăților).

Competența exclusivă de aprobare a reducerii capitalului social, indiferent de metoda aleasă, este atribuită adunării generale extraordinare, conform art. 113 lit. g) din Legea societăților, cvorumul fiind fie cel stabilit de art. 115 alin. (1) din Lege la nivelul de 1/4 din totalul drepturilor de vot pentru prima convocare și de 1/5 pentru a doua convocare, fie un cvorum mai mare stabilit prin actul constitutiv. Hotărârea privind reducerea capitalului social trebuie luată cu votul a cel puțin 2/3 acționari prezenți la adunare (art. 115 alin. (1) și (2) din Lege), și depusă în termen de 15 zile de la data adunării la Oficiul Registrului Comerțului în vederea publicării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, producând efecte cel mai devreme după expirarea unui termen de 2 luni de la data publicării (art. 208 alin. (1) din Lege). Rațiunea instituirii termenului de 2 luni are subsumate mecanismele legale de protecție a creditorilor titulari ai unor creanțe asupra societății, născute înainte de data publicării hotărârii de reducere a capitalului social.

Un prim mecanism de protecție privește dreptul creditorilor menționați de a primi garanții (judiciare sau convenționale) pentru creanțele lor care nu au ajuns încă la scadență, consacrând posibilitatea sesizării instanței de judecată de către aceștia, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii de reducere a capitalului, pe calea opoziției formulate în temeiul art. 208 coroborat cu art. 62 din Lege. Dreptul creditorilor de a beneficia de garanții este condiționat de efectul negativ al reducerii capitalului social asupra șanselor acestor creditori de a-și materializa creanțele, în caz contrar orice cerere adresată instanței urmând a fi respinsă ca nefondată (art. 208 alin. (4) și (5) din Legea societăților). Un mecanism secundar de protecție poate fi regăsit în prevederile art. 117 al Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, aplicabil, în opinia noastră, în situația în care reducerea capitalului ar depăși valoarea pierderilor înregistrate și neacoperite de rezerve (astfel cum prevede art.15324 alin. (4) din Legea societăților), când sunt însoțite de restituirea către acționari de cote-părți din aporturi efectuate.

Potrivit doctrinei recente6, în lipsa oricărei opoziții formulate de creditori împotriva hotărârii adunării generale extraordinare, reducerea capitalului social își va produce efectele integral începând cu data de expirare a termenului de 2 luni. Față de împrejurarea formulării de către creditori a opoziției față de hotărârea de reducere a capitalului, efectele acesteia se vor produce de la data la care instanța soluționează cererea cu care a fost învestită.

Opțiunea majorării capitalului social. O altă metodă relevantă pentru abordarea neconformării la prevederile legale a raportului Activ net/ Capital social subscris este reprezentată de creșterea capitalului social menționată la articolul 210 alin. (1) din Lege, ce poate fi implementată ca majorare propriu-zisă sau ca reîntregire a capitalului. Modalitățile prin care creșterea de capital se poate realiza sunt fie majorarea valorii nominale a unei acțiuni, fie majorarea numărului de acțiuni.

Competența exclusivă de a aproba majorarea capitalului social prin contribuții în numerar și/ sau în natură, respectiv reconstituirea capitalului prin emisiunea de noi, este recunoscută adunării generale extraordinare, potrivit art. 113 lit. f) și respectiv lit. g) din Lege. Notăm posibilitatea delegării competenței de aprobare a majorării propriu-zise a capitalului social către Consiliul de Administrație cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 114 alin. (1) din Lege.

Caracteristic acestei opțiuni sunt următoarele coordonate legale principale:

a) interzicerea aportului de creanțe față de terți (art.215 alin. (2) din Lege);

b) exigența unei evaluări externe a bunurilor care fac obiectul aportului în natură aferent majorării capitalului social (art.215 alin. (1) prin raportare la art. 38 și art. 39 din Lege);

c) forma autentică notarială a contractului, în cazul aportului în natură reprezentat de bunuri imobile;

d) interzicerea emisiunii acțiunilor pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală a acțiunilor (art.92 alin. (1) din Lege);

e) obligația de a plăti imediat 30% din valoarea nominală a acțiunilor și 100% din prima de emisiune și de a plăti restul până la suma integral subscrisă în termen de 3 ani de la publicarea deciziei de majorare în Monitorul Oficial (art. 220 alin. (1) și (2) din Lege);

f) 100% din acționari au votat pentru creșterea valorii nominale a unei acțiuni (art.210 alin. (4) din Legea societăților);

g) cerința de a permite acționarilor existenți de a subscrie acțiunile nou emise proporțional cu numărul acțiunilor deja deținute (art.216 alin. (2) din Lege), exercitarea dreptului de preferință urmând fie a se realiza în termenul aprobat prin hotărârea adunării generale extraordinare, fie a face obiectul unei renunțări la drept în conformitate cu art. 217 alin. (1) și (3) din Lege.

Hotărârea adunării generale extraordinare, respectiv a Consiliului de Administrație, privind majorarea capitalului social trebuie publicată în Monitorul Oficial, de la data publicării curgând termenul în care acționarii existenți care au dreptul de preferință în subscrierea acțiunilor nou emise.

Opțiunea conversiei datoriilor în capital. Raportul Activ net/ Capital social subscris poate fi majorat prin intervenții atât asupra numărătorului, cât și asupra numitorului, realizate prin conversia datoriilor în capital social (în Eng. „Debt to Equity Swap”), această posibilitate fiind recunoscută la nivelul art. 210 alin. (2) din Legea societăților. Conversia datoriilor este întâlnită în doctrină7 sub denumirea compensării de creanțe deținute de un creditor asupra societății sau a conversiei creanțelor în acțiuni (părți sociale), indicând o descriere a operațiunii din perspectiva creditorului.

Competența aprobării unei astfel de operațiuni aparține tot adunării generale extraordinare, întrucât ea nu ar reprezenta altceva decât o modalitate particulară de majorare a capitalului social, fără aport de numerar, „prin autofinanțare”8.

În ceea ce privește natura juridică a operațiunii, o parte a doctrinei9 consideră că această metodă constă în două operațiuni simultane derulate între societatea debitoare și un creditor al său: (i) emisiunea de acțiuni subscrise de creditor, rezultând într-o creanță a societății față de creditorul - acționar subscriitor și (ii) o compensație între creanța aferentă subscrierii și creanța creditorului față de societate, în timp ce altă parte a doctrinei se raportează la aceasta fie ca la o operațiune de dare în plată10, în care creditorul liberează societatea debitoare de obligația plății creanței, primind în schimb o altă prestație sub formă de acțiuni, fie ca la o novație obiectivă11 caracterizată prin efectul extinctiv al obligației de plată a creanței și, simultan, efectul creator în privința unei noi obligații privind recunoașterea calității de acționar acelui creditor al societății față de care s-a manifestat efectul extinctiv.

Într-un registru similar novației obiective, Înalta Curte de Casație și Justiție circumstanțiază natura conversiei datoriilor în acțiuni, subliniind o dublă transformare12: (i) a creanței în acțiuni și (ii) a obligației de plată în obligația de a emite acțiuni cu valoare legată de cuantumul creanței și de a le distribui creditorilor.

În oricare teză ne-am situa, potrivit art. 210 alin. (2) din Lege, creanța creditorului față de societate trebuie lichidă (să aibă o valoare determinată sau determinabilă) și exigibilă, cu precizarea că lipsa exigibilității poate fi suplinită prin renunțarea de către societatea debitoare la beneficiul termenului13. Omisiunea de către legiuitor a caracterului cert al creanței a fost completată de către doctrină14, fiind evidentă necesitatea existenței unei creanțe necontestate, nelitigioase, pentru ca operațiunea de conversie să poată fi realizată în mod valabil.

Având în vedere că operațiunea de conversie a datoriilor în acțiuni implică și o emisiune de noi acțiuni, devine relevantă chestiunea nașterii și exercitării dreptului de preferință. Astfel, în cazul conversiei în raport cu un creditor care nu se confundă cu unul dintre acționarii existenți, prin hotărârea adunării generale extraordinare, alături de aprobarea conversiei înseși, acționarii existenți vor trebui să aprobe și renunțarea totală sau parțială la dreptul lor de preferință, în condițiile art. 217 alin. (3) din Legea societăților (i.e. hotărâre luată cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți, în condițiile unui cvorum de prezență de trei pătrimi din capitalul social subscris). În situația în care condiția renunțării la dreptul de preferință nu este îndeplinită, emisiunea de acțiuni se va califica drept majorare de capital, astfel cum a fost analizată supra.

În cazul în care conversia urmează să fie realizată față de unul dintre acționarii existenți, care este titular al unui drept de creanță față de societate, jurisprudența Înaltei Curți15 conturează ideea inaplicabilității dreptului de preferință.


CONCLUZII

În prevederile actuale ale Legii nr. 31/1990 sunt fixate inter alia coordonatele cadrului de desfășurare responsabilă a activității societății, prin distribuirea echilibrată a riscurilor aferente afacerii între acționari și creditori și consacrarea unor mecanisme de protecție a intereselor celor din urmă. Față de împrejurarea unei deteriorări a structurii capitalurilor proprii, neadresată corespunzător de către conducerea și/sau acționarii societății, orice persoană interesată are posibilitatea de a sesiza tribunalul cu o cerere de dizolvare a societății. Prima facie o asemenea posibilitate are caracterul unui sancțiuni față de pasivitatea (dezinteresul și neimplicarea) acționarilor în susținerea societății, atât din punct de vedere financiar (prin aporturile de capital inițiale și suplimentare), cât și din punct de vedere strategic și decizional (prin luarea deciziilor potrivite cu privire la optimizarea activității și a rezultatelor afacerii, inclusiv pe calea unor restructurări financiare și operaționale). Secunda facie posibilitatea formulării cererii de dizolvare de către orice persoană care justifică un interes (care în termeni de drept procesual trebuie să fie personal, legitim, determinat, născut și actual) devine în fapt expresia protecției creditorilor față de erodarea semnificativă activului net - garanție generală a creditorilor societari -, prin continuarea unei activități ineficiente, producătoare de pierderi.

În practică, analizarea de către un creditor particular a situațiilor financiare ale partenerului său de afaceri, precum și urmărirea curgerii termenelor legale privind convocarea forurilor decizionale competente, luarea deciziilor, publicarea și implementarea acestora, este dificil de realizat, explicând astfel incidența extrem de redusă a cererilor de dizolvare întemeiate pe nerespectarea prevederilor legale cu privire la nivelul activului net al societății. Într-un asemenea context, se pot observa preocupările instituțiilor și autorităților publice (BNR, ANAF) de a echilibra și echivala unele asimetrii și riscuri la nivelul societății, de a aduce mai mult „skin in the game16 din partea acționarilor și a conducerii societății, prin creșterea probabilității de materializare a riscului de dizolvare a societăților cu capitaluri proprii negative.




[1] Disponibil la
https://i0.1616.ro/media/2/2621/33243/19043356/1/plan-de-masuri-pentru-colectarea-veniturilor.pdf

[2] L. Bercea, De ce pot fi convertite în capital numai creanţele exigibile? (Despre relaţia dintre conversia creanţelor și principiul sincerităţii capitalului social), în D. Bob, R. Trandafir (ed.), Creditori versus debitori. Perspectiva Hexagonului, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2015, pp. 127;

[3] D. Cărpenaru Stanciu, G. Piperea, S. David, Comentariu Art. 15324 în Legea societăților. Comentariu pe articole, ediția 5, Editura C. H. Beck, București, 2014 – disponibil la
www.lege5.ro;

[4] D. Cărpenaru Stanciu, G. Piperea, S. David, Comentariu Art. 15324 în Legea societăților. Comentariu pe articole, ediția 5, Editura C. H. Beck, București, 2014 – disponibil la
www.lege5.ro;

[5] Preluarea de datorie fiind considerată de doctrină asemănătoare, până la identitate, cu novația subiectivă prin schimbare de debitor. În acest sens, a se vedea G. Tița-Nicolescu, Delimitări necesare referitoare la modurile de transmisiune și reformare a obligațiilor în noul Cod Civil. Își mai au rostul anumite instituții juridice în dreptul nostru civil? Revista Universul Juridic nr. 7, iulie 2016, pp. 16;

[6] S. Bodu, Reducerea capitalului social, disponibil pe www.universuljuridic.ro, 25 octombrie 2016, pp. 11.

[7] L. Bercea, De ce pot fi convertite în capital numai creanţele exigibile? (Despre relaţia dintre conversia creanţelor și principiul sincerităţii capitalului social), în D. Bob, R. Trandafir (ed.), Creditori versus debitori. Perspectiva Hexagonului, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pp. 127;

S. Bodu, Majorarea capitalului social al unei societăți comerciale prin compensarea (conversia) creanțelor, Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2015, p. 52-70;

[8] L. Bercea, De ce pot fi convertite în capital numai creanţele exigibile? (Despre relaţia dintre conversia creanţelor și principiul sincerităţii capitalului social), în D. Bob, R. Trandafir (ed.), Creditori versus debitori. Perspectiva Hexagonului, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pp. 128;

[9] S. Bodu, Majorarea capitalului social al unei societăți comerciale prin compensarea (conversia) creanțelor, Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2015, pp. 52;

[10] Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea, Ed. C.H. Beck, București, 2012, pp. 265;

[11] T. Prescure, Unele contribuții privind clarificarea regimului juridic al majorării capitalului social al societăților reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile, prin utilizarea procedeului (sursei) compensării unor creanțe lichide și exigibile asupra societății, cu acțiuni ale acesteia, Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 8/2014, pp.75;

[12] Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3388/01.11.2011, disponibilă la www.scj.ro;

[13] S. Bodu, Majorarea capitalului social al unei societăți comerciale prin compensarea (conversia) creanțelor, Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2015, pp. 59;

[14] S. Bodu, Majorarea capitalului social al unei societăți comerciale prin compensarea (conversia) creanțelor, Revista Universul Juridic nr. 12, decembrie 2015, p. 52-70;

L. Bercea, De ce pot fi convertite în capital numai creanţele exigibile? (Despre relaţia dintre conversia creanţelor și principiul sincerităţii capitalului social), în D. Bob, R. Trandafir (ed.), Creditori versus debitori. Perspectiva Hexagonului, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 127-136;

[15] ICCJ Secția Comercială, Decizia nr. 509 din data de 02.02.2007,
http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=83339
;

[16]   Conceptul de “skin in the game” dezvoltat de eseistul matematician N. Nassim Taleb în Skin in the Game: Hidden Asymmetries in Daily Life (Random House, 2018), are în vedere atributul central al echilibrării mizelor, a stimulilor și factorilor de descurajare, al asumării riscurilor de către persoana care primește beneficiile, devenind esențial pentru obținerea eficienței economice și administrarea riscurilor și având subsumată ideea de echitate.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


     

    Ascunde Reclama
     
     

    POSTEAZA UN COMENTARIU


    Nume *
    Email (nu va fi publicat) *
    Comentariu *
    Cod de securitate*







    * campuri obligatorii


    Articol 8 / 11939
     

    Ascunde Reclama
     
    BREAKING NEWS
    ESENTIAL
    VIDEO | Din vorbă-n vorbă cu dr. Cosmin Vasile, noul name partner de la ZRVP. Despre schimbarea de denumire a firmei, recrutări, profil avocatului căutat, avalanșa de mandate în arbitraj internațional și marketing-ul firmelor de avocați
    LegiTeam: RTPR Allen & Overy looking for an employment lawyer
    Clifford Chance Badea a asistat grupul german REWE | DerTour în legătură cu preluarea diviziei de turism a Eurolines.Echipa multidisciplinară de avocați a fost coordonată de Nadia Badea și Loredana Ralea
    Reff & Asociații își extinde echipa de litigii prin recrutarea avocaților Mihnea Galgoțiu-Săraru și Ana Pantilică
    Avocații din cadrul D&B David și Baias văd un interes crescut pentru sectorul logistic și industrial, în perioada următoare. Georgiana Bălan, Head of Real Estate: Suntem implicați în patru proiecte distincte pentru construirea de fabrici în provincie și în apropierea Bucureștiului
    Directiva europeană privind drepturile acționarilor trebuia transpusă în legislația românească până la jumătatea lunii iunie 2019 | Narcisa Oprea, Partener Schoenherr: Chiar dacă directiva nu a fost transpusă încă, existând doar un proiect de lege în acest sens, clienții noștri se pregătesc din vreme pentru conformare, dată fiind anvergura schimbărilor
    PNSA și NNDKP, consultanți într-o finanțare de 324 mil. € acordată de un sindicat bancar grupului Ameropa. Ce echipe de avocați au lucrat în proiect
    LafargeHolcim preia producătorul de prefabricate Somaco de la Oresa. Avocații PNSA au asistat fondul de investiții, Filip & Company a fost alături de cumpărător
    CMS a asistat fondul de private equity Innova în preluarea unuia dintre cei mai puternici jucători români din piața de optică medicală. Vânzătorii, asistați de avocații PNSA | Ce echipe au lucrat în tranzacție
    GDPR, după primul an | Intensificarea acțiunilor de conformare a generat un plus de activitate în domeniul consultanței juridice. Mădălina Constantin, Managing Counsel Dentons: Suntem abia la începutul provocărilor juridice ce țin de conformarea cu cerințele GDPR
    Legal Tech: Bohâlțeanu & Asociații alege KeyVisionPRO
    Confiscările la vamă ale sumelor ce depășesc 10.000 euro, sub lupa CJUE. Demersurile, inițiate de Țuca Zbârcea & Asociații
     
    Citeste pe SeeNews Digital Network
    • BizBanker

    • BizLeader

        in curand...
    • SeeNews

      in curand...