Executarea silită a garanţiilor riscă să scape de sub control

În timp ce bancherii se plâng că din cauza legislaţiei restrictive nu reuşesc să valorifice suficient de rapid garanţiile imobiliare sau de alt gen pentru recuperarea creditelor neperformante şi revigorarea finanţărilor noi, cei împrumutaţi spun că instituţiile de credit abuzează de dreptul în a-şi executa debitorii. BNR avertizează că băncile nu trebuie să încerce să-şi reducă astfel pierderile, soluţia fiind o relaţie pe termen lung cu clienţii

Dacă în alte ţări autorităţile au adoptat deja măsuri pentru protejarea celor ajunşi din cauza crizei în situaţia de a-şi pierde locuinţa sau de a intra în faliment, în cazul firmelor, la noi abia acum începe să se pună serios această problemă, odată cu înmulţirea celor care nu-şi mai pot plăti ratele. BNR a analizat fenomenul şi a ajuns la concluzia că băncile au un comportament generalizat de a cere rambursarea imediată a creditelor celor care se confruntă cu probleme temporare cauzate de criză, falimentându-şi astfel clienţii şi determinând un risc sistemic. Întrucât se propagă în lanţ atât neplata între agenţii economici, cât şi între agenţii economici şi bănci, iar în final între bănci, spune Nicolae Dănilă, membru în Consiliul de Administraţie al BNR. “Scot în evidenţă faptul că stoparea pierderilor din sectorul bancar nu se poate face prin falimentarea clienţilor”, adaugă acesta, sugerând bancherilor să-şi asume marje de câştig mai mici pe termen scurt, pentru consolidarea unei relaţii profitabile pe termen lung cu clientul. De partea cealaltă, bancherii cer ca executările silite să se realizeze mult mai rapid, iar firmele să nu poată intra peste noapte în insolvenţă, blocând vânzarea garanţiilor, astfel încât să aibă la dispoziţie mai multe resurse pentru acordarea de noi împrumuturi. Ei propun asigurarea unei abordări rapide în ceea ce priveşte executările silite, astfel încât creditorii să transforme rapid colateralul în lichidităţi. Perioada de executare silită s-a extins de la nouă luni în 2007 la aproximativ 2-3 ani în prezent, se plâng băncile, fapt care duce la pierderi financiare şi reducerea fondurilor disponibile pentru partea sănătoasă a economiei, împiedicând relansarea creditării.

Biletele la ordin şi cecurile şi-au pierdut funcţia de bază
Nu doar garanţiile imobiliare au intrat în atenţia autorităţilor, mai exact a băncii centrale, ci şi instrumentele de plată, în special biletele la ordin şi cecurile utilizate drept garanţii. Volumul neonorat la plată al acestora, din cauza lipsei lichidităţilor din conturi, a crescut anul trecut cu 300%, chiar dacă reprezintă numai 6% din valoarea totală a biletelor la ordin şi cecurilor emise. Şi aici se ridică aceeaşi problemă: firmele se plâng că băncile nu le mai acordă încredere şi încep rapid executarea silită, în timp ce instituţiile de credit apreciază că, de fapt, procedurile juridice întârzie procesul de valorificare a acestor tipuri de garanţii. „Deşi biletul la ordin joacă un rol important, atât ca mijloc de plată şi furnizare de credit comercial, cât şi ca garanţie a creditelor, oferind în general posibilitatea executării silite rapid, întâmpinăm întârzieri în investirea cu formulă executorie şi încuviinţarea executării silite, proces ce durează uneori între trei şi cinci luni”, spune Bogdan Pleşuvescu, şeful departamentului juridic la Credit Europe Bank.
Cei aflaţi la mijloc, reprezentanţii băncii centrale, critică exacerbarea funcţiei de garantare a instrumentelor de plată. „În privinţa utilizării biletelor la ordin ca instrumente de garanţie trebuie să spunem lucrurilor pe nume: este vorba de o extindere a garanţiei de la societate la acţionar sau administrator, de la persoana juridică la persoana fizică, ca urmare a lipsei de încredere”, spune viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu. „Această lipsă de încredere împiedică normala funcţionare a mediului comercial, bazată firesc pe răspunderea limitată, mai ales dacă ne uităm la câte societăţi cu răspundere nelimitată există, practic defel, pentru că mediul comercial îşi bazează funcţionarea pe această limitare a răspunderii”, adaugă acesta. Şi Crenguţa Leaua, vicepreşedinte la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti, observă că biletul la ordin şi cecul au devenit titluri executorii, în loc să constituie un avantaj ca instrumente de plată, astfel încât este necesară revigorarea acestora, prin înfiinţarea unei bănci de date sau a unei pieţe secundare, a unei burse, idee susţinută şi de BNR.