ICCJ a desfiinţat taxa radio-TV pentru toate firmele fără radio sau televizor

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis desfiinţeze obligativitatea tuturor persoanelor juridice din România de a plăti taxa radio-TV în folosul societăţilor publice de radio şi televiziune chiar dacă nu deţin aparate de radio sau televizoare, după ce, în 2009, a hotărât înlăturarea acestei obligaţii pentru microîntreprinderi.

Decizia ICCJ a fost publicată în Monitorul Oficial luni, 9 mai 2011.

Înalta Curte a respins, astfel, irevocabil, pe 3 februarie 2011, recursul înaintat de către Guvernul României şi Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) la adresa unei sentinţe anterioare a Curţii de Apel Cluj, din aprilie 2010 prin care era desfiinţată obligativitatea achitării taxei radio-TV pentru persoane juridice, altele decât microîntreprinderile, care nu deţin aparate de recepţie radio sau TV.

Curtea Supremă anulase respectiva obligativitate pentru microîntreprinderi printr-o sentinţă din aprilie 2009.
 
ICCJ a anulat, astfel, articolul 3 alineatul 2 atât din din HG 977/2003, cât şi din HG 978/2003, potrivit cărora persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum şi sucursalele şi celelalte subunităţi ale lor fără personalitate juridică şi sucursalele sau reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radio, respectiv televiziune.
 
Plătesc doar beneficiarii
 
În motivarea sentinţei lor, judecătorii Înaltei Curţi arată că, potrivit Legii 41/1994, persoanele juridice au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, „în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
 
Înalta Curte afirmă că, chiar dacă Legea 41/1994 şi cele două HG menţionate exceptează explicit de la obligaţia de plată a taxei radio-TV doar persoanele fizice care declară pe propria răspundere că nu deţin aparate de recepţie radio sau TV, noţiunea de „beneficiar”, atât în interpretarea ei oficială, cât şi în cea gramaticală, se poate aplica numai „subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii”, ceea ce înseamnă că este incorectă negarea dreptului persoanelor juridice de a beneficia de scutirea de taxă indiferent de condiţia deţinerii de receptoare radio sau TV.
 
Informarea e un drept, nu o obligaţie
 
De asemenea, ICCJ a respins argumentul autorităţilor, potrivit cărora legislaţia comunitară şi recomandările europene permit statelor europene să stabilească taxe radio-TV indiferent de existenţa calităţii de beneficiar. „Aceasta reprezintă numai o opţiune a statului membru şi nu o obligaţie”, se spune în sentinţa ICCJ.
 
În decizia sa din 2009 de desfiinţare a obligativităţii taxei radio-TV pentru microîntreprinderile care nu deţin aparate de recepţie, ICCJ arăta că argumentele legate de faptul că taxa radio-TV se regăseşte în legislaţia şi practica europeană în, aceasta fiind principala sursă de finanţare a activităţii posturilor publice din domeniul audiovizualului, nu pot fi folosite ca argumente în susţinerea legalităţii prevederilor contestate din cele două HG, întrucât dreptul la informare al cetăţenilor prin radioul şi televiziunea publică nu poate fi transformat într-o obligaţie.
 
Procesul a fost intentat de către o societate comercială de dezvoltare imobiliară din Cluj, New Vissa SRL.
 
Venituri esenţiale pentru SRTV şi SRR
 
Potrivit raportului Societăţii Române de Televiziune (SRTV) pe 2010, anul trecut, postul public de televiziune a înregistrat pierderi de 162 milioane lei, în condiţiile în care a încasat, din taxa TV, o sumă de 302,57 milioane lei, reprezentând 53% din veniturile totale pe 2010 (571 milioane lei).
 
De asemenea, Radioul public a avut, în 2010, venituri din taxa radio de 196,45 milioane lei, care au reprezentat aproape 50% din veniturile totale pe anul trecut (400,5 milioane lei). SRR a terminat anul 2010 cu un profit net de 334.454 lei.
 
Taxa TV pentru persoane juridice este în prezent de 50 de lei pe lună, cu excepţia societăţilor turistice, pentru care cuantumul acesteia este de 7,7 lei/cameră pe lună. Persoanele fizice care deţin aparate TV plătesc 4 lei/familie lunar. Taxa radio este de 30 de lei pe lună pentru persoane juridice şi de 2,5 lei/familie lunar pentru persoane fizice care deţin aparate radio.

Dispută politică
 
Un grup de parlamentari PSD au propus eliminarea taxei TV, nu şi a celei radio, motivând că ar fi vorba despre o „dublă taxă” şi o formă de „concurenţă neloială pentru celelalte posturi TV, care nu beneficiază de subvenţii din bugetul de stat”.
 
În replică, preşedintele director general al SRTV, Alexandru Lăzescu, a declarat, în februarie anul acesta, la o dezbatere publică asupra propunerii legislative, că eliminarea taxei TV este echivalentă cu desfiinţarea Televiziunii Publice, arătând că, la acea dată, taxa TV reprezenta circa 85% din veniturile realizate de TVR.
 
Propunerea a fost adoptată tacit de Camera Deputaţilor şi urmează să fie discutată de Senat, fiind în prezent în analiză la comisiile acestuia.
 
Copreşedintele USL Victor Ponta, declara, pe 14 februarie, că TVR nu mai serveşte, în acest moment, interesul public, fiind o televiziune a puterii, în condiţiile în care 85% din ştiri ar fi, potrivit liderului social-democrat, despre actualul preşedinte şi despre Guvern, şi că, în consecinţă, în comisiile de specialitate şi în plenul Senatului, parlamentarii Uniunii vor vota eliminarea taxei obligatorii pentru populaţie.
 
În replică, TVR a respins acuzaţiile, arătând că, în luna ianuarie 2011, Televiziunea Română a alocat 34,5% din timpi Preşedinţiei, 29,4% Guvernului, 9,2% majorităţii parlamentare, 17,8% opoziţiei, 5,4% independenţilor şi 3,7% partidelor neparlamentare.
 
Reprezentanţii TVR au citat articolul 74 din decizia nr.187/2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), cu modificările ulterioare, potrivit căruia „în programele de ştiri, inclusiv ştirile sportive, din timpul total destinat exprimării oamenilor politici, radiodifuzorii vor aloca un procent de 60% reprezentanţilor puterii (senatori, deputaţi, reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale) şi, respectiv, un procent de 40% opoziţiei parlamentare, parlamentarilor independenţi şi partidelor politice neparlamentare, precum şi reprezentanţilor locali ai acestora”.

În plus, reprezentanţii TVR au precizat că „pentru Preşedinţie nu se precizează ponderea timpului care trebuie alocat în programele de ştiri”.