ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Revizuirea în cazul descoperirii de înscrisuri noi. Condiții și aplicabilitate practică

24 Iulie 2017   |   Victor Cochirleanu, Senior Associate Voicu & Filipescu

Jurisprudența a avut un rol major în conturarea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă: înscrisul nou invocat de revizuent trebuie să fie doveditor și determinant, să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, să fi fost reținut de partea potrivnică în procesul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se cere sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și să nu fi fost descoperit într-un interval mai mare de o lună înainte de depunerea cererii de revizuire.

 
 
Alături de motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, motivul de revizuire analizat în prezentul articol este poate cel mai des întâlnit în practică, datorită multiplelor posibilități de interpretare, dar și pentru că este aparent mult mai accesibil în raport cu celelalte motive de revizuire, care sunt mult mai rigide în interpretare. În cea mai mare parte din cazuri însă, revizuenții încearcă practic reluarea fondului prin invocarea unui înscris aparent nou, care însă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii unei hotărâri.

Revizuirea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă are în vedere situația în care după darea hotărârii a cărei revizuire se cere, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună, socotindu-se din ziua în care s-au descoperit înscrisurile noi ce se invocă. Practica instanțelor a creionat aplicabilitatea acestui motiv de revizuire, care a ridicat probleme în primul rând cu privire la momentul la care au fost sau puteau să fie descoperite înscrisurile noi și de când curge termenul de o lună prevăzut de lege. Astfel, s-a pus problema în practică dacă revizuentul a aflat mai devreme de înscrisul invocat și a lăsat să treacă o anumită perioadă de timp până la intrarea în posesia înscrisului, dacă avea posibilitatea să solicite acest înscris în timpul procesului de fond sau dacă a existat un motiv mai presus de voința sa care l-a pus în imposibilitatea de a obține acel înscris. În ceea ce privește momentul la care a fost emis înscrisul, în practică s-a stabilit că numai un înscris care exista la data emiterii hotărârii poate fi invocat în susținerea acestui motiv de revizuire.


În ceea ce privește calitatea de ”nou” a înscrisului, Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 2632/2013, a stabilit că ”poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră”.

Dacă însă înscrisul se afla ”la dosarul unui organ de jurisdicție, care nu a fost reținut de partea potrivnică și cu privire la care s-a dovedit imposibilitatea de a-l prezenta, cererea de revizuire nu poate fi admisă deoarece acel înscris nu constituie un act nou în sensul legii” (Tribunalul București, Secția a III-a Civilă Decizia nr. 216/1990). În concluzie, înscrisul este ”nou” în cazul în care acesta, deși exista, nu a putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere (întrucât fie a fost reținut de partea potrivnică, fie a existat o împrejurare mai presus de voința părților care a împiedicat obținerea lui).

Momentul ”descoperirii” înscrisului nou este important pentru calcularea termenului de o lună în care partea poate să solicite revizuirea. Dar cum se poate defini sintagma ”descoperirea înscrisului de către parte”? În opinia noastră, descoperirea înscrisului nu poate fi lăsată la discreția revizuentului, în sensul ca acesta să poată decide momentul de la care curge termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. Situația trebuie analizată de la momentul la care revizuentul a aflat de documentul respectiv, moment de la care acesta putea să facă diligențele necesare obținerii lui. Astfel, pentru a se stabili momentul de la care trebuie să curgă termenul de o lună, trebuie să se aibă în vedere și diligențele pe care partea le-a făcut sau putea să le facă pentru obținerea înscrisului, și mai ales, trebuie dovedită împrejurarea mai presus de voința sa care l-a pus în imposibilitatea de a intra în posesia actului. 

Tot în acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, prin Decizia nr. 304/2010, în care s-a susținut ca ”prin luarea la cunoștință de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului”.

Ca și exemplu, dacă înscrisul se afla într-o arhivă publică și putea fi solicitat printr-o simplă cerere, el nu poate fi impus ulterior într-un proces de revizuire ca fiind nou, raportat la toate motivele impuse de art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. La fel opinăm că este și situația în care înscrisul invocat se afla la dosar în arhiva unei instanțe, în care revizuentul era parte și putea să-l obțină printr-o cerere. În acest caz, apreciem că termenul de o lună curge de la momentul la care înscrisul a fost depus la dosar și adusă existența lui la cunoștința revizuentului, iar nu de la momentul la care acesta a mers la dosarul cauzei și l-a obținut efectiv. Desigur, dacă se face dovada că înscrisul a fost solicitat, însă nu a fost pus la dispoziție din cauza unor împrejurări mai presus de voința revizuentului, termenul va curge de la momentul intrării în posesia efectivă a lui. Nu poate fi invocată descoperirea întâmplătoare a unui înscris depus ca probă într-un dosar de instanță în care revizuentul este parte și care a fost depus cu mult timp în urmă de către una dintre părți, deoarece art. 150 Cod de procedură civilă prevede că la fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înțelege a se folosi în proces și este prezumat că acest înscris i-a fost comunicat. La fel este și cazul în care înscrisul este un raport de expertiză efectuat într-un dosar, termenul curgând de la comunicarea raportului.

În Decizia nr. 1964/1999 a Curții de Apel Brașov s-a statuat că în cazul în care înscrisurile se aflau în arhiva unei societăți comerciale, ”nu se mai poate considera că au fost reținute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare de forță majoră”. Însă și mai interesantă este o opinie a Curții de Apel Galați, evidențiată într-o decizie mai veche de 100 de ani, în care se menționează ca ”nu constituie un caz de forță majoră faptul că un act se află într-o arhivă publică, care este la dispozițiunea oricui” (C. Galați II, decizia din 28 mai 1903). Ca atare, lipsa de diligență din partea revizuentului, precum și pasivitatea acestuia în obținerea actului, deși cunoștea existența lui, nu este de natură să prelungească termenul de revizuire în favoarea sa, în sensul de a se calcula termenul de o lună de la data la care a intrat în posesia lui.

O altă discuție în practică este legată de importanța înscrisului, mai exact se referă la condiția care impune că înscrisul trebuie sa fie doveditor, însemnând că nu orice înscris poate fi opus într-un proces de revizuire, ci el trebuie să fie de natură să poată conduce la modificarea soluției din hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 5525/2007 că ”în aplicarea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca înscrisurile noi invocate să aibă forță doveditoare prin ele însele, adică să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situații, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege”.

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 76/2015, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că ”pentru ca înscrisul ce se prezintă în cererea de revizuire să fie „înscris doveditor”, este necesar ca el, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluție decât cea adoptată”.

Potrivit Deciziei nr. 1512/1992 a Curții Supreme de Justiție, ”în măsura în care faptele consemnate în actele de care se prevalează partea au fost analizate cu ocazia judecării fondului și găsite neconcludente, aceste acte nu constituie înscrisuri doveditoare în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ” (s.n.: și nici înscrisuri noi).

Observăm că raportat la cele anterior menționate, înscrisul doveditor trebuie să fie și ”determinant”. Astfel, în concordanță cu aspectele statuate de Secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Decizia nr. 3145/2014, ”pentru ca înscrisurile să fie „înscrisuri determinante” în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 vechiul C. pr. civ. [art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC – n.a.], este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.”

În ceea ce privește condiția ca înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (forța majoră), apreciem că sarcina dovedirii celor doua condiții aparține tot revizuentului. Așadar, revizuentul trebuie să facă dovada ca a solicitat înscrisul de la persoana care-l deține, însă nu i-a fost prezentat, a fost reținut sau i s-a transmis că nu poate fi găsit, nefiind suficientă simpla prezentare în instanță a acestuia.

Tot în Decizia nr. 3145/2014 invocată mai sus, s-a stabilit că ”simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunțării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Întemeindu-și cererea de revizuire pe aceste acte, revizuentul solicită de fapt o rejudecare a recursului fără a argumenta și dovedi de ce nu a depus diligențele necesare înfățișării acestor înscrisuri în timpul soluționării procesului pe fond, argumentele din cererea de recurs circumscriindu-se, de fapt, configurării situației de fapt, situație necenzurabilă pe această cale. Revizuentului îi incumbă dovada fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința sa. Or, în speța dedusă judecății, revizuentul nu a probat o astfel de ipoteză, la dosarul cauzei neexistând dovezi privind efectuarea unor demersuri succesive, făcute în formă scrisă, prin care revizuentul să fi încercat în faza judecății pe fond obținerea înscrisurilor de care a înțeles să se folosească în faza revizuirii, demersuri despre care face vorbire în prezenta cale de atac. Așa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, înscrisurile invocate ca fiind noi puteau fi solicitate în orice moment al judecății de fond, partea nefiind împiedicată cu nimic să o facă, astfel încât nesolicitarea acestor acte nu constituie motiv de revizuire.

În acord cu soluția menționată anterior, apreciem la rândul nostru că în cazul în care înscrisul putea fi procurat prin diligența părții interesate și, astfel, depus la dosar, nu se poate vorbi despre o reținere a înscrisului de către partea potrivnică sau de un caz mai presus de voința sa și care l-a împiedicat să ia la cunoștință de înscris.

Față de toate aspectele prezentate anterior, conchidem că jurisprudența a avut un rol major în conturarea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă: înscrisul nou invocat de revizuent trebuie să fie doveditor și determinant, să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, să fi fost reținut de partea potrivnică în procesul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se cere sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și să nu fi fost descoperit într-un interval mai mare de o lună înainte de depunerea cererii de revizuire.

 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


     

    Ascunde Reclama
     
     

    POSTEAZA UN COMENTARIU


    Nume *
    Email (nu va fi publicat) *
    Comentariu *
    Cod de securitate*







    * campuri obligatorii


    Articol 376 / 10834
     

    Ascunde Reclama
     
     
     
    BREAKING NEWS
    ESENTIAL
    RTPR Allen & Overy a asistat ADM Capital la vânzarea Brikston. Ce avocați au făcut parte din echipa despre care clientul spune că are ”una dintre cele mai bune practici de M&A din țară”
    Litigiile dintre bănci și clienți continuă. Ce case de avocați au fost apelate de instituțiile bancare în dosarele importante
    În agricultură, interesul investitorilor este orientat în special către fermele specializate pe cultura plantelor și industriile procesatoare de materii prime. Elementele care fac un business agricol atractiv, explicate de Cristian Radu, Partener al Țuca Zbârcea & Asociații
    Avocații NNDKP spun că se conturează o piață ‘secundară’ pentru NPL: o piață ‘retail’, de vânzare individuală, în funcție de profilul creanței și pachetului de garanții aferente. Alina Radu, Partener: Structura echipei ne permite să acordăm asistență în proiecte dificile care necesită găsirea unor soluții încă neîncercate pe piața românească
    O noua firmă de avocatură, propulsată de avocați cu experiență. Ijdelea Mihăilescu are în portofoliu clienți de talie mare din mai multe industrii
    IFLR 1000, ediția 2018: Nestor și Țuca sunt pe prima treaptă a podiumului. Birourile locale ale firmelor internaționale își întăresc poziția în ‘clubul’ celor mai bune case de avocați din România
    Cele mai active firme de avocați implicate în fuziuni și achiziții în T1-T3 2017. Ce giganți cu prezență la București au intrat în Top 25 Thomson Reuters global, european și regional
    Avocații ZRP, implicați în câteva tranzacții de credit sindicalizat, în derulare, în care asistă împrumutații. Elena Iacob, Partener: Finanțatorii și companiile au un apetit încă redus pentru credite noi
    PeliFilip și Linklaters asistă Min. Finanțelor în emisiunea de euroobligațiuni în valoare de 1 mld E. Clifford Chance a asistat managerii tranzacției coordonate de la București. Ce avocați au fost implicați
    Avocații Leroy și Asociații au asistat clienții în 10 finanțări complexe în ultimul an. Practica de Banking & Finance asigura 25% din veniturile firmei
    Când apelează firmele la head-hunting în domeniul juridic. Criteriile în selecția posibililor candidați, explicate de Antonella Papp (expert internațional) și Monica Paisa (Staff Coordinator, TZA)
    Trei firme de avocați apără proprietatea intelectuală pe lux în România
     
    Citeste pe SeeNews Digital Network
    • BizBanker

    • BizLeader

        in curand...
    • SeeNews

      in curand...