ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Bei ce vrei, dar știi ce bei? Denumirile de origine (DO) şi indicaţiile geografice (IG) în domeniul vinurilor (I)

23 Mai 2018   |   Andreea Micu (Partener) și Ramona Bădescu (Associate) - STOICA & Asociatii

Orice consumator de vinuri care dorește să aleagă vinul potrivit așteptărilor sale, ar trebui să acorde atenţie şi să cunoască cel puțin câteva detalii despre indicațiile geografice și denumirile de origine.

 
 
 



I.    Raionul de vinuri – un tărâm al întrebărilor pentru consumatori și juriști deopotrivă

Ne aflăm în fața raionului de vinuri. Denumiri precum Drăgășani, Cotnari, Jidvei, Bordeaux,  Rioja, Dealurile Olteniei, Villaviciosa de Cordoba, ori abrevieri precum DOC, AOP, IG, ne atrag privirile. Oare ce sticlă de vin să alegem?

Pentru un consumator obișnuit, care își alege vinul în funcție de criterii precum prețul, atractivitatea etichetei sau soiul de struguri, probabil că descrierile geografice care apar pe etichetă nu sunt atât de importante ori, cel mult, capătă valoare prin asocierea cu un anumit producător de renume din regiunea geografică descrisă (spre exemplu, Jidvei și Cotnari nu sunt percepute ca regiuni geografice, ci ca producători mari de vin). 


În realitate însă, orice consumator de vinuri care dorește să aleagă vinul potrivit așteptărilor sale, ar trebui să acorde atenţie şi să cunoască cel puțin câteva detalii despre indicațiile geografice și denumirile de origine.

Aceste descrieri geografice funcţionează ca un garant al originii şi al calităţii vinurilor. Garanţia originii şi a calităţii nu ar fi însă posibilă în absenţa unui cadru juridic, deopotrivă european şi naţional, care stabileşte cerinţe stricte pentru vinul cu descrieri geografice în întreaga sa călătorie de la strugure la pahar.

Şi iată cum, dintr-o dată, din simpli consumatori de vinuri, ne transformăm în jurişti aflaţi în faţa raionului de vinuri, confruntându-ne cu multe întrebări: care dintre descrierile geografice menţionate pe etichetă sunt denumiri de origine și care sunt indicații geografice? Care sunt asemănările şi deosebirile dintre ele și în ce măsură determină acestea tipul ori calitatea vinului la care se referă? Mai mult, există și vinuri care nu conțin astfel de descrieri geografice?

În cele ce urmează, vom încerca să răspundem împreună la aceste întrebări.

II.    Labirintul legislativ - o provocare continuă pentru producătorii de vin

Vinul reprezintă un produs alimentar obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parțială, a strugurilor proaspeți, presați ori nu, ori a mustului de struguri (art. 16 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii viei și a vinului). Așadar, vinul este produs exclusiv din struguri sau must de struguri.

Lucrurile nu au stat, însă, dintotdeauna aşa. De fapt, pentru a se ajunge la această definiție a vinului și, prin urmare, la protejarea printr-un cadru legal a producătorilor care făceau vin din struguri sau must de struguri, fără aditivi naturali sau artificiali, a fost nevoie – la fel ca pentru orice nou început - de o revoluție! Mai exact, de o revoluție franceză.

Pare greu de crezut acum, însă în Franța, pe tot parcursul secolului XIX, vinul vândut în cantitatea cea mai mare era cel falsificat, mult mai ieftin, în raport cu vinul autentic, făcut din struguri, care, fiind mai scump, se vindea mult mai puțin. Prin urmare, producătorii de vin făcut din struguri erau de multe ori nevoiți să arunce vinul nevândut, pentru a goli vasele și recipientele de vinificație în vederea următoarei recolte, ceea ce le genera numeroase pierderi. În acest context, pentru a proteja producătorii de vin adevărat, în anul 1905, în Franța, a fost adoptată o lege privind contrafacerea vinului, însă aceasta nu s-a pus în practică, întrucât nu fusese reglementat un sistem adecvat de aplicare a sa.

Așa că, în 1907, în sudul Franței, numeroși producători de vin veritabil au protestat din pricina neaplicării legii vinului din 1905, ceea ce a determinat intervenția armatei, generând numeroase victime și determinând o criză generală în Franța. În cele din urmă, armata a fraternizat cu producătorii de vin, iar guvernul francez a fost nevoit să adopte o lege de punere în aplicare, care a cuprins prima definiție juridică a vinului. Astfel, erau considerate vinuri doar produsele obținute exclusiv din struguri sau din must din struguri, orice alte produs fiind considerat contrafăcut. Ulterior, această legislație a fost preluată și în alte țări europene.

Se observă, aşadar, că vinul însuși, așa cum îl definim în prezent, își datorează existența cadrului legal născut din sacrificiile producătorilor de vin francezi. Ulterior, reglementările în materie de vin au devenit tot mai complexe, inclusiv în ceea ce privește denumirile de origine și indicațiile geografice care, așa cum vom vedea, au un rol important în delimitarea diverselor niveluri de calitate a vinurilor.

Denumirile de origine și indicațiile geografice au fost supuse unui cadru legal cu mult timp în urmă, nu doar în domeniul vinului, ci și în domeniul băuturilor spirtoase, al alimentelor și al altor produse, pentru a indica proveniența acestora și a garanta, astfel, anumite calități ale produselor legate de regiunea geografică de origine. 

În prezent, există o reglementare din ce în ce mai riguroasă și complexă aplicabilă denumirilor de origine și indicațiilor geografice în materia vinurilor, atât la nivel național, cât și la nivel european și internațional.

Pe plan internațional, prima reglementare a denumirilor de origine și a indicațiilor geografice s-a realizat prin Acordul de la Lisabona privind protecția denumirilor de origine și înregistrarea internațională a acestora (1958). Ulterior, indicațiile geografice au făcut obiectul unor reglementări ample în cadrul Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (TRIPS Agreement 1994), care a prevăzut, pe lângă protecţia indicaţiilor geografice în general, și o protecție suplimentară a indicațiilor geografice pentru vinuri și băuturi spirtoase. De asemenea, protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice a fost abordată şi în alte numeroase acorduri internaţionale bilaterale şi plurilaterale.

Pe plan european, reglementarea denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice se face distinct, în funcţie de categoria de produse protejate (produse alimentare/vinuri/băuturi spirtoase etc.). Astfel, spre exemplu, Regulamentul UE nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare stabileşte normele aplicabile denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice protejate pentru produsele agricole prevăzute de Anexa I la TFUE şi în Anexa nr. 1 a acestui regulament (carne, peşte, lapte şi produse lactate etc.). În domeniul vinurilor, denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt reglementate prin Regulamentul nr. 1308/2013  de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, în special în cadrul art. 92 – 123, prin care se urmăreşte crearea unui sistem unificat de valorificare a originii şi calităţii vinurilor.

Pe plan naţional, reglementarea denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice în domeniul vinurilor se face prin Legea viei şi a vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015 (denumită în continuare, Legea), prin H.G. nr. 512/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015 (denumită în continuare H.G.), precum şi prin alte ordine emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care vizează o serie de proceduri de obţinere a autorizaţiilor pentru producerea şi comercializarea vinurilor cu DOC/ IG etc.

Totodată, indicaţiile geografice sunt reglementate prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, precum şi prin H.G. nr. 1134/2010 pentru punerea în aplicare a acestei legi, însă aceste din urmă două acte normative abordează indicaţiile geografice din perspectivă generală, reglementând indicaţiile geografice pentru toate categoriile de produse, inclusiv pentru vinuri, iar, pe de altă parte, nu reglementează denumirile de origine controlată.

Principalele autorităţi cu atribuţii în domeniu sunt: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole şi, în anumite cazuri, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Înainte de a aborda conţinutul legislativ în materie, se impune a fi precizat că, deşi reglementarea descrierilor geografie în domeniul vinurilor este mai mult decât binevenită, totuşi, complexitatea reglementărilor determină, nu de puține ori, întrebări cu privire la raportul dintre normele europene şi normele naţionale şi nu numai. Totodată, din analiza ansamblului dispozițiilor legale, rezultă câteva situații pentru a căror rezolvare nu există întotdeauna un răspuns clar.

Însă, înainte de toate, să descoperim ce avem în pahar!

III.    Ce sunt denumirile de origine şi indicaţiile geografice aplicabile vinurilor?

În România, precum şi în alte state membre, există o serie de regiuni vitivinicole care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicaţie geografică protejată juridic. În cadrul fiecăreia dintre aceste regiuni, pot exista unul sau mai mulţi producători care utilizează aceeaşi denumire de origine sau aceeaşi indicaţie geografică, dacă îndeplinesc cerinţele impuse pentru producerea vinului sub denumirea geografică respectivă.

Denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt întâlnite sub denumiri distincte în statele membre şi în Uniunea Europeană. Spre exemplu, în România, denumirea de origine se întâlneşte ca DOC – Denumire de Origine Controlată, în Franţa ca AOP – Appellation d'origine protégée, iar în Uniunea Europeană ca DOP – Denumire de Origine Protejată, sau DO (Denumire de Origine). Indicaţiile geografice în România sunt denumite ca atare, în timp ce în Uniunea Europeană întâlnim noţiunea de IGP - Indicaţie Geografică Protejată sau IG (Indicație Geografică).

În România, precum şi în alte state europene, există următoarele tipuri de vinuri:

•    vin cu DO;
•    vin cu IG;
•    vin fără DO şi fără IG, însă cu denumire de soi, denumit vin varietal;
•     vin care nu se încadrează în niciuna dintre primele trei categorii, denumit, simplu, vin.

Așa cum vom vedea, cele mai înalte standarde de calitate sunt reglementate pentru vinurile cu denumiri de origine, la polul opus aflându-se vinul simplu, care este supus unor constrângeri legale mult mai mici.

1.    Denumirea de origine

Potrivit art. 93 alin. 1 lit. a din Regulamentul nr. 1308/2013, denumirea de origine reprezintă denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau, în cazuri excepţionale şi justificate corespunzător, a unei ţări, utilizată pentru a descrie o serie de vinuri (vin, vin spumant, must de struguri parţial fermentat etc.) care îndeplinesc următoarele cerinţe:

i)    calitatea şi caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali şi umani proprii;
ii)    strugurii din care se obţine produsul provin exclusiv din aria geografică respectivă;
iii)    producţia are loc în aria de producţie respectivă şi
iv)    produsul este obţinut din soiuri de viţă de vie aparţinând speciei Vitis vinifera.

Art. 32 alin. (1) din Legea nr. 164/2015 oferă o definiție asemănătoare denumirii de origine controlată, ce reprezintă numele unui areal viticol delimitat utilizat pentru a descrie un produs vitivinicol realizat potrivit prevederilor din caietul de sarcini şi care respectă aceleași cerinţe enumerate la pct. i – iv de mai sus.

2.    Indicaţia geografică

Potrivit art. 93 alin. 1 lit. b din Regulamentul nr. 1308/2013, indicaţia geografică înseamnă o indicaţie referitoare la o regiune, la un loc specific sau, în cazuri excepţionale şi justificate corespunzător, la o ţară, utilizată pentru a descrie o serie de vinuri (vin, vin spumant, must de struguri parţial fermentat etc.) care  îndeplinesc următoarele cerinţe:

i)    produsul deţine o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective;
ii)    strugurii din care se obţine produsul provin, în proporţie de cel puţin 85%, exclusiv din aria geografică respectivă;
iii)    este produs în aria geografică respectivă şi
iv)    este obţinut din soiuri de viţă-de-vie aparţinând speciei Vitis vinifera sau unei încrucişări între Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 164/2015, prin indicaţie geografică se înţelege numele unui areal viticol delimitat utilizat pentru a descrie un produs vitivinicol realizat potrivit prevederilor caietului de sarcini şi care respectă condiţiile enumerate la pct. i-iv.

IV.    Care sunt asemănările şi deosebirile dintre denumirile de origine şi indicaţiile geografice?

Din perspectiva întinderii teritoriului, la o primă analiză din perspectiva actualei reglementări europene şi naţionale, denumirile de origine şi indicaţiile geografice nu se diferenţiază prin întinderea teritoriului în care se produce vinul, ambele putând viza, spre exemplu, o localitate, o regiune sau chiar o țară. În practică însă, cel puţin în România, analizând lista indicațiilor geografice și a denumirilor de origine deja înregistrate, se poate observa că primele privesc mai degrabă regiuni geografice mai întinse (ex. Dealurile Olteniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Sătmarului, Colinele Dobrogei), în timp ce celelalte se referă la areale geografice mai restrânse (ex. Drăgășani, Ceptura, Tohani, Segarcea etc.).

Din perspectiva calității produselor, denumirile de origine certifică un standard de calitate mai ridicat decât indicaţiile geografice. Legătura vinurilor certificate DO cu teritoriul din care provin este mai strânsă decât în cazul celor ce beneficiază de protecția IG.

Pe de o parte, calitatea și caracteristicile produsului certificat DO trebuie să se datoreze în principal, sau chiar exclusiv, zonei geografice din care provine produsul, fiind relevanți nu doar factorii naturali, ci și cei umani. În schimb, în cazul IG, caracteristicile produsului, inclusiv calitatea sau reputația acestuia, pot fi atribuite zonei geografice respective.

Pe de altă parte, atât vinurile certificate cu DO, cât și cele certificate IG, trebuie să provină din struguri recoltați din aria geografică la care fac referire, precum și să fie produse și îmbuteliate în acel loc. Diferența constă în proporția strugurilor care trebuie să provină din zona geografică în cauză: dacă în cazul vinului cu DO, strugurii trebuie să provină exclusiv din arealul viticol delimitat, în cazul vinului cu IG, această proporție este de 85%, restul de 15% din struguri putând proveni și din alte areale geografice.

Cu toate acestea, nu este de neglijat faptul că, în cazul ambelor categorii de vinuri – cu IG și cu DO – legătura cu teritoriul din care provin este esențială, având în vedere că toate etapele producerii vinului trebuie să aibă loc în teritoriul respectiv: proveniența strugurilor (exclusiv ori în proporție de minim 85%), cât și producerea propriu-zisă a vinului și îmbutelierea acestuia.

Spre deosebire de aceste vinuri, vinul varietal fără DO și fără IG utilizează, în vederea comercializării, numele soiului/soiurilor de struguri de vinificație din care se obține, cu condiția ca acesta să fie obținut în proporție de cel puțin 85% din soiul utilizat la etichetare (a se vedea art. 17 lit. c) din normele metodologice de aplicare a Legii viei și a vinului). În cazul vinului varietal, nu există însă cerințe cu privire la legătura dintre acesta și teritoriul din care provine: soiul de struguri poate proveni din mai multe areale geografice, producția vinului poate avea loc într-o zonă geografică, iar îmbutelierea în altă regiune etc.

În cazul vinului simplu, nu există nici măcar cerința ca acesta să fie produs dintr-un anumit soi de struguri într-o anumită proporție. Este suficient ca acesta să fie rezultatul fermentării strugurilor ori al mustului de struguri, pentru a intra în definiția vinului, astfel cum este prevăzută de lege.

Vinurile cu DO ori IG reprezintă așadar produse ce respectă standarde de calitate mai mari, în raport cu vinurile varietale ori cu vinurile simple.

Dar ca să știm ce bem, nu este suficient să ne oprim la definiția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice. Analiza condițiilor de utilizare a acestor descrieri geografice, precum și a cerințelor legate de etichetare și ambalare sunt relevante în egală măsură pentru a putea înțelege mai bine rolul DO și IG în identificarea vinurilor de calitate. Dar, despre aceste chestiuni, în articolul următor. Noroc!

Notă : Acesta este primul dintr-o serie de articole ce vor analiza aspectele juridice și comerciale legate de indicațiile geografice și denumirile de origine în materia vinurilor.

 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


     

    Ascunde Reclama
     
     

    POSTEAZA UN COMENTARIU


    Nume *
    Email (nu va fi publicat) *
    Comentariu *
    Cod de securitate*







    * campuri obligatorii


    Articol 786 / 12420
     

    Ascunde Reclama
     
     
     
    BREAKING NEWS
    ESENTIAL
    LegiTeam: VASS Lawyers recruteaza avocat stagiar
    LegiTeam: Zamfirescu Racoţi & Partners recrutează avocat definitiv pentru departamentul Litigii
    RTPR Allen & Overy, alături de Mitiska REIM la o nouă achiziție în România. ‘Expertiza semnificativă a echipei de avocați în tranzacții de M&A și real estate ne-a oferit siguranța fiecărui pas’, spun cumpărătorii
    Florian Nițu, Managing Partner PNSA: Pe piață a apărut nouă categorie de ‘antemergători’, cvasi-instituționali, cei care pregătesc terenul pentru marii investitori, fiecare din domeniile sănătate-farma, telecom-IT, energie sau imobiliare putând genera volume de tranzacții de peste 1 miliard de euro. Firmele de avocați lucrează uneori în condiții de dumping absolut de nejustificat și de neînțeles
    Echipa de litigii MUȘAT & ASOCIAȚII obţine menținerea clasării ca monument istoric a Casei Memoriale „Vasile Alecsandri” din Bacău
    Hațegan Attorneys obține o hotărâre definitivă referitoare la impozitarea parcurilor fotovoltaice. Componentele cu valoare ridicată nu sunt considerate construcții
    Immofinanz vinde către Speedwell două terenuri în nordul Bucureştiului. Ce avocați de la PNSA și TZA au coordonat echipele
    AkzoNobel a bătut palma cu Oresa Ventures pentru achiziția Fabryo Corporation. Avocații Popovici Nițu Stoica & Asociații au fost alături de fond, Schoenherr a asistat cumpăratorul
    Mușat & Asociații: Numărul de mandate în domeniul protecției datelor cu caracter personal s-a dublat față de anul precedent
    Penaliștii de la Mareș|Danilescu|Mareș în asociere cu Dan Lupașcu au obținut sesizarea CCR în ”Dosarul Gala Bute”, în care îl apără pe Rudel Obreja. Argumentele cu care avocații au obținut decizia favorabilă la ÎCCJ
    Cum lucrează performanta echipă de 46 de avocați ai Țuca Zbârcea & Asociații specializați în practica de Dispute Resolution. Mandate cu greutate printre cele 4.200 de litigii ”lucrate” anul trecut, arbitraje internaționale cu pretenții de 4,9 mld. $ și servicii integrate pe zona de penal-comercial
    Promovări la Suciu Popa. Iulian Cioienaru devine partener, alți doi avocați urcă în poziția de Senior Associate
     
    Citeste pe SeeNews Digital Network
    • BizBanker

    • BizLeader

        in curand...
    • SeeNews

      in curand...