Au românii bani pentru mâncare mai scumpă?

Preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR), Viorel Matei, a declarat la începutul săptămânii trecute că alimentele se vor scumpi cu 10-25% în următoarele luni. Matei a detaliat că primele se vor scumpi pâinea, carnea şi laptele, iar motivaţia creşterii de preţ e legată de costuri, în principal cele cu materia primă. El a adăugat că ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, când a admis că mărfurile agroalimentare se vor scumpi, a acţionat ca "un ministru”, iar când a spus apoi că preţul nu va creşte, a reacţionat ca "un om politic".

Evoluţia ratei inflaţiei pare să releve primele semne ale scumpirilor anunţate de  FNPAR. Preţurile de consum au crescut în septembrie cu 0,56% faţă de 0,23% în august, în condiţiile scumpirii pâinii (1,1%), cartofilor (7,42%), uleiului (4,66), ouălor (5,89%), dar şi a combustibililor (1,39%) sau a apei şi gunoiului (1,89%).

Se scumpesc, dar se şi vând?
Totuşi, în ciuda scumpirilor relevate de Institutul Naţional de Statistică (INS) şi a celor anunţate de FNPAR, nimic nu convinge că, după ce statisticienii au cules datele, alimentele s-au şi cumpărat efectiv. Mai ales că indicele folosit pentru stabilirea inflaţiei (Laspeyres) utilizează ponderile bunurilor şi serviciilor ce intrau în consumul românilor în urmă cu doi ani. Iar ponderea produselor în coşul de consum nu ţine cont de faptul că majorarea TVA tocmai a modificat comportamentul de consum. Adică degeaba se scumpesc mărfurile - în cel mai înalt ritm din UE - dacă ele rămân în rafturile magazinelor...

Nu ne permitem însă să pornim de la prezumţia că mărfurile nu se vând, ceea ce face ca datele INS şi declaraţiile FNPAR să aibă impact eminamente psihologic, ci vrem să atragem atenţia că, înainte de costuri, trebuie ţinut cont dacă există sau nu bani pe piaţă. Pentru că dacă nu se înregistrează un exces semnificativ de bani (cerere), care să le permită comercianţilor şi producătorilor să-l absorbă ulterior, companiile nu-i vor putea plasa consumatorul final costurile suplimentare.

Scumpiri la salarii reduse cu 25%?!
Răspunsul la întrebarea dacă sunt sau nu bani pe piaţă pentru a fi validate preţuri în creştere are însă legătură cu mărimea deficitului bugetar, dar nu calculat prin metoda cash, ci împreună cu arieratele, aşa cum o face Eurostat - oficiul de statistică al UE. Asta fiindcă degeaba se raportează către FMI un deficit de 6,8% dacă acesta se ridică, împreună cu restanţele către furnizorii privaţi, la 8-9%, respectivul nivel arată că de fapt deficitul s-a mărit.

O scădere a salariilor bugetarilor cu 25% pare să sugereze că firmele cu poziţie dominantă sau constituite în carteluri fac din scumpiri o sperietoare, deoarece nu vor găsi bani pe piaţă pentru a susţine preţurile în creştere. Dar dacă lefurile scad şi deficitul (fiscal sau cvasifiscal, e tot una) nu se micşorează, ci avansează, atunci se poate afirma că salariile au fost tăiate pentru a se lărgi un spaţiu de furat puternic îngrădit de reducerea veniturilor bugetare.

Mai departe, atunci când lichiditatea se fură de pe piaţă, banca centrală ar trebui să majoreze dobânzile, pentru a preîntâmpina decapitalizarea economiei. Adică, în situaţia în care Executivul risipeşte banii, BNR ar trebui să stimuleze economisirea, pe baza căreia poate combate şi un potenţial exces de cerere. Dar se vede că actualmente Banca Naţională are alte preocupări...

Alternative: strângerea curelei sau economia subterană
Recapitulăm: nu e deloc cert că se vor găsi suficienţi bani pe piaţă pentru a fi validate creşterile de preţuri anunţate. Cheia rămâne însă deficitul bugetar care permite în prezent să se plătească venituri din împrumuturi unor categorii care  generează o productivitate redusă (bugetarii) sau zero (pensionarii) şi să se facă rost de bani pentru partid. Asta cu precizarea că, în locul indicelui preţurilor elaborat pe baza obiceiurilor de consum ale populaţiei de acum doi ani, ar fi mai potrivită utilizarea deflatorului PIB, care are avantajul că indicele pe baza căruia se calculează (Paasche) permite să se vadă în timp real modificările care au loc la nivelul consumului.

Da, dar un efect clar există totuşi, ca urmare a ameninţărilor oligopolurilor autohtone. Când oamenii văd că se anunţă preţuri în creştere, prima reacţie e să se refugieze în economia subterană şi abia când observă că nici achiziţile „la negru” nu le pot susţine consumul, şi-l reduc. Iar reducerea colectării taxelor şi mărirea economiei informale constituie principalele efecte de runda a doua ale majorării TVA.