Banca Mondială: România, una dintre ţările cel mai dur lovite de criză din lume (interviu)

România este una dintre ţările cel mai dur lovite de criză din lume, ceea ce explică de ce reprezentanţii Băncii Mondiale (BM), Băncii Europene pentru Investiţii şi ai Fondului Monetar Internaţional au venit aproape concomitent la Bucureşti. În dorinţa de a ajuta România, o delegaţie a Băncii Mondiale va discuta cu autorităţile comunitare de la Bruxelles, pentru a găsi căile ca România să poată accesa fondurile structurale la care are dreptul, a declarat directorul BM pentru Europa Centrală şi ţările baltice, Peter Harrold, într-un interviu acordat AGERPRES.

AGERPRES: Vedem în aceste zile la Bucureşti figuri de primă mărime de la toţi marii finanţatori mondiali: dumneavoastră, din partea Băncii Mondiale, ca şi vicepreşedintele Băncii Europene pentru Investiţii, Matthias Kollatz Ahnen, iar în zece zile urmează să vină directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn. Cum se explică această atenţie bruscă şi unanimă acordată Bucureştiului?

Peter Harrold: Întrebarea este legitimă. Ca şi vicepreşedintele BEI, şi eu m-am văzut cu ministrul de finanţe. Răspunsul la întrebare este, probabil, că am venit cu toţii aici pentru că Europa Centrală a fost regiunea cel mai greu lovită de criză din întreaga lume. Ţările Baltice, Bulgaria, România şi Ungaria, şi acum Grecia, dar cazul său este unul diferit, pentru că şocul său a fost generat intern, au fost ţările unde au apărut cele mai mari recesiuni. Aici au fost cele mai mari scăderi şi toate au fost înainte economii extrem de dinamice. Ţările Baltice au avut creşteri anuale de 8-10 la sută din anul în care au aderat la UE. Acum, într-un an, PIB-ul lor a căzut cu 17-18 la sută. Această schimbare în evoluţia unei ţări este fără precedent. Am fost vinerea trecută la Riga şi am văzut oameni care vorbeau bine limbi străine cerşind pe stradă. Au venit la mine, mi s-au adresat în letonă şi imediat au trecut la o engleză fluentă, spunându-mi că până acum un an, când şi-au pierdut slujbele, fuseseră librari, bucătari, contabili, funcţionari de bancă.

În această regiune, respectivele ţări, acum lovite foarte dur de criză, au crezut că făceau ceea ce era corect, nimeni nu le-a spus că greşeau, toată lumea era entuziastă după aderarea la UE. Despre trei ţări din această regiune se vorbeşte mai mult decât despre oricare altele: România, Letonia şi Ungaria.

Letonia are o poziţie specială şi este o ţară de dimensiuni mai reduse. Ungaria a început într-o situaţie îngrozitoare, dar şi-a revenit foarte rapid.

Acum, ratingul Ungariei a urcat, ţara nu a mai avut nevoie să mai ia bani nici de la UE, nici de la FMI. Piaţa financiară este mai complexă şi venitul ţării mai mare decât în cazul României.

Aşadar, dintre cele trei, România este ţara cea mai mare şi care încă mai gâfâie să-şi tragă suflarea. Această atenţie din partea finanţatorilor se explică prin faptul că toată lumea doreşte ca România să iasă din criză. De aceea vin la Bucureşti şi BEI, şi noi, şi Strauss-Kahn.

Lucrurile trebuie însă privite dintr-o altă perspectivă. Dacă România nu ar fi făcut progrese şi nu şi-ar fi dat silinţa să facă tot ce trebuie, directorul general al FMI l-ar fi chemat pe Sebastian Vlădescu la Washington. Dacă Dominique Strauss-Kahn vine aici, înseamnă că el vrea să dea un vot de încredere. Nu ar veni aici dacă nu ar putea răspunde afirmativ la întrebarea dacă crede că România evoluează suficient de bine pentru a da înapoi împrumutul de la Fond. Directorul general al FMI nu se duce într-o ţară pentru a umili guvernul în public. Dacă trebuie, face acest lucru între patru ochi. Puteţi fi sigur că nu vine aici să îl critice pe premier sau pe preşedinte.

Pe scurt, acesta este motivul pentru care primiţi atâta atenţie: aţi fost una dintre ţările cel mai dur lovite de criză din întreaga lume, aţi sunat clopotul de alarmă, v-aţi străduit şi aţi făcut multe lucruri bune, iar comunitatea internaţională vă sprijină.

AGERPRES: Şi ce faceţi pentru a sprijini România?
Francois Rantrua, director al Biroului BM la Bucureşti: Un exemplu concret al modului în care vrem să ajutăm România constă în faptul că săptămâna viitoare vom merge la Bruxelles pentru a ne consulta cu autorităţile comunitare cu privire la felul în care BM poate sprijini România să îşi sporească capacitatea de a accesa fonduri structurale. Pentru voi, este o noutate, pentru noi, o oportunitate.

AGERPRES: De ce anume ar fi nevoie pentru ca România să poată accesa fondurile structurale de care are nevoie? De competenţă în elaborarea proiectelor, de bani pentru cofinanţare sau de altceva?
Peter Harrold: Trebuie să înţelegeţi că Uniunea Europeană este o formă de asociere a unor ţări dezvoltate. România şi Bulgaria erau, în 2007, în momentul aderării la UE, la un nivel mai scăzut de dezvoltare decât cel la care se găsiseră toate celelalte state membre, când au intrat în Uniune. Spania, Grecia, Portugalia, Polonia aveau un venit naţional semnificativ mai ridicat decât România sau Bulgaria.

Regulile după care se călăuzeşte UE sunt scrise pentru ţări mai prospere decât România, şi cu o capacitate administrativă mai mare. Ca atare, este dificil pentru cineva din România să elaboreze şi să depună un proiect pentru obţinerea de fonduri structurale. Aceasta nu este o critică la adresa Europei, este doar modul în care funcţionează această organizaţie. Europa cere standarde ridicate, un grad mare de protecţie a mediului, politici stricte de achiziţii publice.

Spre deosebire de Banca Mondială, UE nu are suficienţi oameni pe care să îi trimită într-o ţară pentru a le arăta celor de acolo cum să facă un proiect. Pentru noi, România se găseşte în plutonul avansat din punct de vedere al venitului, şi când lucrăm cu ţări care au o zecime din venitul României, trimitem specialişti care să îi îndrume pe cei care fac proiectele. Noi considerăm că ţările mai sărace au nevoie de ajutor. Uniunea Europeană, tocmai pentru că este o organizaţie de state dezvoltate, nu face acest lucru, dat fiind că se aşteaptă ca ţările membre să aibă capacitatea de a face singure aceste proiecte.

Aşa că România, relativ săracă şi cu o capacitate administrativă limitată, încearcă să satisfacă aceste reglementări pentru ţările dezvoltate. Nu este o situaţie pentru care să acuzi nici UE, nici România, ci o neconcordanţă între ceea ce se aşteaptă de la un stat membru şi ceea ce poate da România, între capacitatea administrativă redusă a României şi standardele pe care trebuie să le îndeplinească.

Ar trebui ca în România să se înţeleagă că acum ţara dvs. are o ocazie nemaipomenită de a face o schimbare fundamentală a capacităţii sale de a oferi servicii publice şi medicale de calitate, drumuri şi şcoli bune. Europa oferă aceşti bani acum, şi dacă nu veţi reuşi să îi luaţi, cine ştie cum va arăta UE în 2014, iar a doua ofertă este întotdeauna mai mică decât prima. Apoi, ceea ce nu folosiţi până în 2013 nu se reportează, ci se pierde definitiv şi există şi riscul ca suma din bugetul viitor să fie diminuată tocmai pentru că România nu a avut capacitatea de a accesa fondurile la care a avut dreptul.

Autorităţile române ar trebui să îşi amintească de faptul că BM le împrumută banii, dar UE le dă ca granturi.

Tocmai de aceea, noi, cei de la BM, trebuie să ajutăm România să îşi dezvolte capacitatea de a accesa fondurile structurale.

AGERPRERS: Un domeniu în care e deosebit de multă nevoie de fonduri structurale este cel al logisticii şi infrastructurii de transport. Un studiu al Băncii Mondiale arată că o performanţă în sectorul logisticii poate creşte PIB-ul unei ţări cu unu la sută şi volumul comerţului exterior cu doi la sută. Cum stă România la acest capitol, dat fiind că nu reuşim să construim decât câteva zeci de kilometri de autostradă anual?
Peter Harrold: Performanţa în domeniul logisticii implică atât activitatea vamală, cât şi infrastructura fizică. Capacitatea de a construi numai câţiva zeci de kilometri de autostradă anual este, evident insuficientă. Vin din Croaţia, o ţară mai mică decât România şi care nu este încă membră UE, dar care are o reţea rutieră incredibilă. Croaţii au investit mulţi bani atât în construcţia de drumuri, cât şi în managementul contractelor din acest domeniu, astfel încât să nu se lovească de efectele corupţiei, să poată rezolva rapid problemele legate de avize şi relocări.

Capacitatea de a construi drumuri nu constă numai în numărul de utilaje de construcţii de care dispui, de capacitatea de a muta o anumită cantitate de pământ, ci în capacitatea de a administra contracte.

Desigur, ajută dacă ai o sumă mare de bani, dar bani pentru construcţii de drumuri există destui la Uniunea Europeană. Problema României este să îi poată accesa.

Francois Rantrua: Am făcut un studiu din care rezultă că domeniul în care România are cea mai mare nevoie de investiţii este cel al transporturilor. Pentru a face drumuri, ai nevoie de un minister care să funcţioneze bine şi de finanţare, iar România nu are nici una, nici alta. Un minister care să funcţioneze înseamnă reforme, care sunt necesare atât în România, cât şi în alte ţări. De profesie, sunt inginer de drumuri şi poduri şi vin din Franţa şi pot să vă spun că şi acolo avem nevoie de reforme în acest minister şi în acest domeniu. Nu vreau să par că arăt pe cineva cu degetul şi îmi place să gândesc pozitiv, dar e nevoie de reforme şi capacitate la Ministerul Transporturilor, ca şi la alte ministere. Avem deja două proiecte pentru construcţii de infrastructură rutieră pentru care există finanţare, dar care nu au putut fi puse în operă pentru că nu există capacitatea necesară. Trebuie înţeles că dacă România nu reuşeşte să construiască drumuri, aceasta va avea un impact extraordinar asupra întregii economii. Este nevoie de reforme, pentru că, altfel, banii de care dispune România nu vor putea fi folosiţi.

AGERPRES: Când vine vorba despre relansare economică, experţii spun că exporturile vor fi motorul revenirii din criză. În România, primii zece exportatori sunt companii multinaţionale. Ce se poate face pentru ca IMM-urile să ia parte în mod semnificativ la creşterea exporturilor şi să se numere printre cei care profită de această tendinţă?

Peter Harrold: Lucrurile vor evolua de la sine în direcţia creşterii exporturilor. Ceea ce îi atrăgea pe investitori înainte de criză, adică afacerile imobiliare, comerţul cu amănuntul, construcţiile, speculaţiile cu terenuri, adică activităţile orientate spre piaţa internă, nu vor mai fi interesante. Oamenii îşi vor supraveghea consumul cu multă atenţie şi dacă nu mai poţi vinde pe piaţa internă, te îndrepţi spre export.

În Uniunea Europeană nu contează naţionalitatea patronatului. Dacă Renault îşi alege Dacia ca partener, aceasta este o firmă românească, care plăteşte taxe statului român şi foloseşte forţă de muncă din România şi îmbunătăţeşte imaginea ţării.

Dacă infrastructura rutieră se îmbunătăţeşte pe baza accesării fondurilor structurale şi vin tot mai multe firme din Europa aici, atunci România devine o piaţă din ce în ce mai interesantă, mai ales că există forţă de muncă bine calificată la un cost relativ scăzut, iar acum există mulţi şomeri, care abia aşteaptă să fie angajaţi.

Şi aici vom conlucra cu guvernul, pentru ca forţa de muncă să fie cu adevărat pregătită, atunci când aceste lucruri se vor întâmpla. Tot mai mulţi români trebuie să aibă studii medii şi superioare şi să dobândească acele calificări care se vor cere pe piaţă în momentul relansării.

În ceea ce priveşte multinaţionalele şi IMM-urile, acestea din urmă furnizează componente pentru producţia celor dintâi. De exemplu, în SUA, o maşină Honda are mai multe piese americane decât un Ford fabricat în SUA.

Francois Rantrua: O altă direcţie care poate ajuta IMM-urile româneşti este identificarea unor produse de nişă. Nu toată lumea trebuie să fabrice autoturisme, dar miracolul italian a constat tocmai în orientarea IMM-urilor către produsele de nişă, ceea ce a adus prosperitatea nordului Italiei.


AGERPRES: Banca Mondială a elaborat o Strategie de Parteneriat cu România. A reuşit România să îşi îndeplinească obiectivele?
Peter Harrold: Suntem încurajaţi pentru că obiectivele strategiei erau legate de criză şi de sprijinul financiar necesar pentru ca România să poată traversa această perioadă dificilă şi să adopte reformele necesare pe termen mediu.

Unii consideră că unele lucruri nu au fost aşa cum ar fi trebuit, din moment ce nu am eliberat sumele pentru cel de-al doilea acord atunci când FMI şi UE au dat României tranşele respective. Ar trebui să se înţeleagă că BM nu pune pur şi simplu bani în punga cuiva. Dacă asta ar fi fost ceea ce îşi dorea România, ar fi putut cere 14 miliarde la FMI şi probabil că le-ar fi primit.

În cazul nostru, sumele din cele trei acorduri sunt acordate pe măsură ce sunt realizate reformele, nu sunt nişte tranşe într-un acord unic, ca la FMI, eliberate pe măsură ce sunt atinşi unii parametri fiscali.


AGERPRES: Dar vor fi sumele din acordurile cu BM eliberate în cursul anului 2010?
Peter Harrold: După cum ştiţi, Parlamentul este în sesiune până în iunie. Dacă reformele vor fi adoptate mai rapid, poate că vom plăti în 2010 sumele prevăzute de ambele acorduri. Dacă nu, cel de-al treilea ar putea fi pus la dispoziţia României la începutul lui 2011.
Noi avem banii şi ei sunt alocaţi guvernului român. Guvernul ne-a spus ce intenţii are şi noi credem că sunt intenţii foarte bune. Şi colegii mei îmi spun că nu am motive de îngrijorare. Deci, de îndată ce legislaţia este adoptată, transferurile prevăzute în acorduri vor fi făcute. Rolul nostru nu a fost niciodată unul în special financiar. FMI-ul a fost mandatat să dea 750 de miliarde în total, iar BM nu a dat 750 de miliarde de când există. Scopul nostru este să ajutăm guvernul să elaboreze un set de reforme pe termen mediu.

Francois Rantrua: Eforturile guvernului nu trebuie să fie luate uşor. Este un pachet dificil de reforme. Aş fi fericit să văd că se adoptă în Franţa o lege cum este reforma pensiilor. Nu ne putem mulţumi cu jumătăţi de măsură, pentru că suntem convinşi că toate aceste reforme sunt importante pentru România. Dacă vom reuşi să vedem că toate reformele din Strategia de Ţară au fost adoptate, noi vom fi mulţumiţi, iar România va fi mult mai prosperă. AGERPRES