Ce succes vor avea în 2010 eurobondurile româneşti?

Totul era diferit în urmă cu doi ani: România se bucura încă de rating investment grade din partea tuturor celor trei agenţii majore de evaluare financiară, iar prima suplimentară de risc solicitată de investitori pentru cumpărarea de obligaţiuni româneşti era de doar 1,85%, comparativ cu aproape 2,8% în prezent. În plus, acum concurenţa pe bani va fi dură, întrucât multe ţări cu ratinguri şi evoluţii fiscal-economice superioare celor ale României şi-au anunţat intenţia de a emite eurobonduri în 2010

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) va începe, „într-o săptămână-două”, roadshow-ul (tur de prezentare - n.r.) pentru emisiunea de eurobonduri a României, termenul pentru lansarea acestora fiind primul trimestru al acestui an, a afirmat săptămâna trecută ministrul de resort, Sebastian Vlădescu.

Acelaşi Vlădescu declara, pe 12 ianuarie, că România intenţionează să emită eurobonduri în valoare de un miliard de euro, avansând acelaşi termen de lansare. Şi şeful misiunii de evaluare a acordului stand-by cu FMI, Jeffrey Franks, spunea, în ianuarie, că România va lansa prima emisiune de eurobonduri din acest an după ce va primi următoarele două tranşe de împrumut de la instituţie.

La începutul lui septembrie 2009, MFP estima că va lansa, în perioada 1 octombrie-15 octombrie anul trecut, o emisiune de eurobonduri, cu o valoare cuprinsă între 500 de milioane şi 1,5 miliarde de euro, cu o maturitate între 5 şi 10 ani.

Situaţia e diferită faţă de 2008 - cu bune şi rele
În 2008, România a atras 750 de milioane de euro printr-o emisiune de euroobligaţiuni, pe termen de 10 ani, emisiune care a fost suprasubscrisă până la nivelul de 1,3 miliarde de euro. Randamentul plătit de România a fost de 6,69%, cu un cupon de 6,5% pe an. Situaţia de acum a României, ca şi cea de pe pieţele financiare internaţionale este însă extrem de diferită.

Pe de o parte, deşi percepţia asupra riscului de credit al României s-a îmbunătăţit mult faţă de ultimele luni din 2009, când se înrăutăţise din cauza crizei politice, cotaţia credit default swap (CDS) - prima suplimentară de risc solicitată de investitori pentru cumpărarea de obligaţiuni româneşti - se situează, în prezent, la circa 280 de puncte de bază (2,8%), fiind semnificativ mai mare decât în iunie 2008, când era de doar 185 de puncte de bază (1,85%). În plus, România beneficia atunci de ratinguri investiţionale (investment grade) din partea tuturor celor trei agenţii majore de evaluare financiară, în vreme ce, în prezent, doar Moody’s evaluează obligaţiunile româneşti deasupra ratingului junk (risc ridicat).

Partea plină a paharului, în 2010, vine mai degrabă de la contextul internaţional şi ţine de reducerea drastică a dobânzilor la moneda unică europeană, având ca efect tăierea costurilor de împrumut în euro. În iunie 2008, dobânda-cheie a Băncii Centrale Europene (BCE) era de 3,75%, aceasta situându-se, în prezent, la minimul istoric de 1%. De asemenea, rata Euribor la 12 luni a scăzut, de la peste 5% în iunie 2008 la circa 1,22% în februarie 2010.

Păreri împărţite
Statul român are şanse să se împrumute, în euro, pe pieţele internaţionale, la un cost mai redus decât a făcut-o în 2008, întrucât sentimentul investitorilor faţă de România s-a îmbunătăţit semnificativ în ultima perioadă, a declarat, pentru SFin, economistul-şef al ING Bank România, Nicolaie Alexandru-Chidesciuc. „Se poate obţine o dobândă mai mică decât la euroobligaţiunile din 2008, dacă ne uităm la evoluţia pozitivă a sentimentului investitorilor faţă de România”, a arătat Chidesciuc. În plus, potrivit economistului-şef de la ING, ratele de dobândă la euro au scăzut mult de atunci. „Sentimentul îmbunătăţit al investitorilor este mai important decât faptul că în iunie 2008 aveam ratinguri mai bune decât în prezent, întrucât sentimentul este cel care influenţează ratingul”, a adăugat Chidesciuc.

Pe de altă parte, Matei Păun, managing partner al firmei de consultanţă pentru fuziuni, achiziţii şi finanţări BAC Investment, este de părere că sunt şanse ca randamentul obţinut de statul român la eurobondurile pe care îşi propune să le emită în primul trimestru să nu fie foarte avantajos. „Cu siguranţă că vor reuşi să găsească cumpărători şi să plaseze emisiunea, însă nu cred că vor obţine un preţ foarte bun, din cauza contextului extern defavorabil, indus de temerile cu privire la situaţia Greciei, care riscă să anuleze avantajele ieşirii României din criza politică şi îmbunătăţirii relaţiilor cu FMI”, ne-a declarat Păun. Pe de altă parte, expertul BAC Investment spune că Finanţele nu prea au de ales şi că trebuie să scoată eurobondurile cât mai repede. „Contextul extern actual nu e favorabil, dar problema e că nu se ştie dacă nu cumva, în viitor, nu se va înrăutăţi şi mai mult, înainte să se amelioreze”, spune Matei Păun.

Paradox: statul se concurează pe sine însuşi
Stabilizarea cursului de schimb euro-leu şi menţinerea unui randament avantajos, deşi în scădere, al titlurilor de stat emise în lei de către MFP ar putea avea efectul pervers de a face mai avantajoase obligaţiunile guvernamentale emise în monedă naţională de către statul român, în detrimentul emisiunii de eurobonduri. Asta pentru că investitorii se pot împrumuta la costuri extrem de reduse în zona euro, dată fiind dobânda-cheie de 1% a BCE. Iar cu banii împrumutaţi pot cumpăra lei, cu care să achiziţioneze titluri de stat româneşti, pentru a beneficia de dobânzile de peste 7% pe an oferite de aceste instrumente, peste randamentele titlurilor de stat disponibile pe piaţă în euro.

Acest procedeu este denumit carry trade în limbajul de specialitate, a fost utilizat pe scară largă în ultimele luni, atunci când BNR a dat semnale clare că nu va permite deprecierea monedei naţionale, iar aceasta s-a stabilizat la un nivel de puţin peste 4,1 unităţi/euro. Potrivit unui studiu întocmit de Erste, în septembrie 2009, valoarea titlurilor de stat româneşti deţinute de non-rezidenţi era echivalentul a 2% din PIB - peste 10 miliarde de lei.

Înghesuială la împrumuturi în euro
Pe de altă parte, termenul anunţat de autorităţile de la Bucureşti pentru lansarea emisiunii de eurobonduri (martie 2010) face ca demersul MFP să se suprapună cu cel similar al Greciei - rămâne de văzut cu ce efecte. Grecia va vinde obligaţiuni de stat cu maturitate de 10 ani în luna martie, a anunţat, la începutul lui februarie, şeful Trezoreriei de la Atena, Spiros Papanicolau. Pe 27 ianuarie, Grecia a vândut cu succes bonduri de 8 miliarde de euro, pe cinci ani, cu o dobândă de 6,2%. Grecii au nevoie de finanţări noi de 53 de miliarde de euro anul acesta, pentru acoperirea deficitului bugetar, şi trebuie, în plus, să achite, până în mai 2010, datorii ajunse la scadenţă de circa 16 miliarde de euro. Săptămâna trecută, cotaţiile CDS ale Greciei au urcat puternic, până la peste 3,6%, după ce Germania a dat semnale că se va opune oricărui ajutor financiar al UE pentru statul elen.

Această situaţie este cu dus-întors, întrucât, pe de o parte, România este percepută ca un debitor mai puţin riscant decât Grecia, iar, pe de altă parte, orice semn de sprijin al UE faţă de greci ar fi de natură să atragă banii investitorilor către Atena, graţie randamentelor mai ridicate. În plus, şi alte ţări din regiune, cu ratinguri şi situaţii economico-fiscale mai bune decât ale României, se pregătesc să emită eurobonduri. Polonia, singura membră a Uniunii care a evitat recesiunea în 2009, vrea să împrumute cel puţin un miliard de euro, pe termen mai lung de 10 ani. Intenţii similare au fost anunţate de autorităţile din Cehia, Slovacia, Ungaria, Croaţia şi chiar Rusia.

Iar investitorii par să înceapă să prefere titlurile de stat din ţările emergente, în dauna statelor cu mari probleme fiscale din zona euro. „Chiar şi cel mai îndatorat stat din Europa emergentă, Ungaria, arată mai bine decât periferia zonei euro, unde va fi durere în următorii doi ani”, comentează Simon Quijano-Evans, şeful diviziei de strategie la Cheuvreux, pentru Bloomberg. Potrivit Reuters, cele mai îndatorate cinci state din UE, respectiv Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia şi Spania, au de plătit 2.850 de miliarde de dolari în următorii trei ani pentru a-şi acoperi împrumuturile contractate.

Vor mai avea grecii bani de împrumut?
Criza finanţelor publice din Grecia şi necesităţile masive de finanţare ale statului elen ar putea avea şi un alt efect asupra emisiunii de eurobonduri avută în vedere de România. În 2008, investitorii instituţionali greci, în special bănci, dar şi fonduri de investiţii, de pensii şi asiguratori au subscris circa 30% din euroobligaţiunile româneşti, fiind depăşiţi, ca pondere, doar de achiziţiile cumulate ale celor din Austria şi Germania.

Autorităţile de la Bucureşti spuneau atunci că grecii sunt cumpărători tradiţionali de titluri guvernamentale româneşti, iar cererea din partea investitorilor din Grecia ar fi putut epuiza întreaga emisiune. Este puţin probabil ca situaţia să se repete în 2010, dat fiind că, pe lângă faptul că au acces mai dificil la finanţări, din cauza stării fiscale a ţării, băncile greceşti vor împrumuta mai degrabă „statul-mamă” Grecia, aflat într-o teribilă „foame” de bani.