Reîntoarcerea microîntreprinderilor

După doi ani vitregi, se pare că în sfârşit a ieşit soarele şi pe strada micilor antreprenori. După ce au fost supuşi atacurilor repetate din partea Ministerului Finanţelor Publice în 2009 şi 2010, prin eliminarea statutului microîntreprinderilor şi prin mult hulitul impozit minim, începând cu 1 ianuarie 2011 patronii unor mici afaceri pot din nou să opteze între impozitul pe profit şi cel pe cifra de afaceri.

Alegerea este una ce ţine mai mult de costurile cu activitatea contabilă. Pentru că nou-introdusul impozit de 3% pe venit echivalează cu unul de 16% impus unui profit în valoare de 18,75% din cifra de afaceri. O rată a profitului destul de ridicată, mai ales pe timp de criză. Probabil că pot fi numărate pe degetele unei mâini sectoarele atât de rentabile. Totuşi, opţiunea pentru impozitul pe cifra de afaceri nu pentru acest lucru este atractivă, ci pentru că simplifică contabilitatea unei firme şi, prin urmare, costurile monetare şi subiective implicate de aceasta. Astfel, nu mai este necesară o atenţie sporită acordată cheltuielilor deductibile, cu excepţia cheltuielilor făcute în favoarea acţionarului, ce pot fi asimilate unor dividende acordate în avans şi impozitate ca atare.

Poate opta pentru vechiul şi noul statut orice persoană juridică română care a realizat în cursul anului precedent venituri totale de sub 100.000 de euro şi are între 1 şi 9 angajaţi. Nu pot opta pentru statutul de microîntreprindere persoanele juridice care desfăşoară activităţi în domeniul bancar, în cel a asigurărilor şi reasigurărilor sau în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului. Nici actorii de pe piaţa de capital nu beneficiază de această facilitate, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere. |n plus, nicio firmă care are capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi nu poate opta pentru plata unui impozit de 3% pe venit, fiind obligată la achitarea a 16% pe profit.

Formularea din OUG 117/2010, publicată în Monitorul Oficial pe 30 decembrie, este însă una extrem de lapidară. Ce se întâmplă cu o firmă care obţine venituri majoritar din alte activităţi, dar are şi venituri din consultanţă, de exemplu? Dacă ne luăm după litera Codului Fiscal, probabil că respectiva firmă nu poate opta pentru plata impozitului de 3% pe venit. Poate că normele de aplicare vor lămuri acest aspect, în sensul vechilor prevederi, prin care era stabilit un plafon al acestor venituri în totalul veniturilor înregistrate de respectiva companie.

31 ianuarie, termenul-limită
Contribuabilii persoane juridice care la data de 31 decembrie 2010 îndeplinesc condiţiile necesare obţinerii statutului de microîntreprindere nu au însă mult timp să aleagă dacă vor plăti 16% pe profit sau 3% pe venit. Şi asta pentru că opţiunea trebuie exercitată până la data de 31 ianuarie 2011.

Şi firmele nou-înfiinţate pot opta să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă la data înregistrării la Registrul Comerţului nu au ca acţionar o persoană juridică cu mai mult de 250 de angajaţi şi dacă au între 1 şi 9 angajaţi în termen de 60 de zile de la data înregistrării.


Decizia de a opta pentru unul dintre cele două tipuri de impozite este cu atât mai importantă cu cât nu se poate opta pentru trecerea la celălalt decât pentru anul fiscal următor. |n plus, dacă în cursul unui an cifra de afaceri de 100.000 de euro este depăşită, firma va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit plafonul. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.


Venituri neimpozitate
Baza de calcul la care se aplică cota de 3% este reprezentată de totalitatea veniturilor firmei, mai puţin veniturile aferente costurilor stocurilor de produse, veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie, cele din producţia de imobilizări corporale şi necorporale, cele din subvenţii de exploatare, din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare. Nu intră în baza de impozitare nici veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil şi veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.
De asemenea, în cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune.

Calculul şi plata impozitului se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Microîntreprinderile sunt obligate să ţină evidenţa amortizării fiscale.

Taxă de protecţie la cazinouri
Marii pierzători ai noilor modificări aduse Codului Fiscal sunt organizatorii de jocuri de noroc şi jucătorii. Primii îşi vor vedea redusă clientela prin faptul că vor percepe, începând din acest an, două taxe, una fiecărui jucător - câştigător sau pierzător -, celalaltă numai câştigătorilor. Astfel, organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activităţii cazinourilor vor fi obligaţi să permită accesul în locaţiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare, în valoare de 20 de lei, valabil pentru 24 de ore în intervalul 8.00-8.00, pentru fiecare persoană. Organizatorii de jocuri de noroc tip slot-machine vor încasa bilet de intrare în valoare de 5 lei, numai de la jucători. Pentru cazinouri, biletul de intrare se emite şi se încasează la recepţie pentru fiecare persoană care intră în cazinou, indiferent dacă aceasta joacă sau nu. Sumele încasate de organizatorii de jocuri de noroc din taxa de acces se virează în totalitate la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, pentru luna anterioară. Nerespectarea noilor prevederi se pedepseşte cu amendă de la 200 lei la 500 de lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 de lei, pentru persoanele juridice.

Interesant este că şi până în prezent nu doar activitatea de organizare de jocuri de noroc era supraimpozitată (prin mai multe forme de licenţiere, diferite timbre etc.), ci şi veniturile obţinute de persoanele fizice de pe urma jocurilor de noroc. Astfel, cota unică de 16% nu se aplica acestora, ea fiind înlocuită de un impozit de 25% aplicat venitului net. Iniţial, proiectul de moficare a Codului Fiscal elaborat de MFP viza introducerea biletului de intrare ca formă de înlocuire a impozitului de 25%, foarte greu de administrat. Şi asta pentru că în Codul Fiscal se precizează că “venitul net se calculează la nivelul câştigurilor realizate într-o zi de la acelaşi organizator sau plătitor, nefiind impozabile veniturile obţinute din premii şi din jocuri de noroc, în bani şi/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilită în sumă de 600 lei, realizate de contribuabil pentru câştigurile din jocuri de noroc, de la acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi”. Iar un jucător putea câştiga în agenţii diferite ale aceluiaşi organizator sume sub 600 de lei, însă cumulat câştigul putea fi mai mare de pragul neimpozabil. Organizatorii însă nu puteau avea o situaţie a tuturor câştigurilor respectivei persoane. |n urma presiunii publice, printre care s-a numărat şi consilierul premierului Andreea Voss, s-a decis să se păstreze şi impozitul de 25% şi să se introducă şi noua taxa de protecţie.

ANI pentru privaţi
După succesul înregistrat cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI) în lupta împotriva corupţiei, nerecunoscut însă de germani şi francezi, care nu ne vor în Spaţiul Schengen, Guvernul a decis să extindă metoda aplicată persoanelor publice şi celor private. Astfel, se va înfiinţa, pe lângă ANAF, o soră vitregă a vestitei instituţii recunoscute pentru prolifica sa activitate de vânare a vrăjitoarelor politice. Potrivit modificărilor adoptate pe 30 decembrie 2010, “organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit”. Verificarea constă în compararea veniturilor declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi situaţia fiscală personală a contribuabilului.
Dacă inspectorii vor constata o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 de lei, între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili, aceştia vor solicita contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

Pentru a arăta că se gândeşte serios să rezolve problemele de tipul vânzărilor anterioare, Fiscul a enumerat şi metodele pe care le va folosi. Prima este metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării. A doua metodă este cea a fluxurilor de trezorerie, care constă în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor. Interesantă este şi metoda patrimoniului, care vizează determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Curios este cum va decide valoarea patrimoniului un inspector, cum identifică el preţul pieţei. Pentru lămuriri, contribuabilii trebuie să mai aştepte, procedura de aplicare a metodelor indirecte urmând a se aproba prin Hotărâre de Guvern.

Plătitor sau neplătitor de TVA
O prevedere importantă a Codului Fiscal, până acum ignorată de contribuabili, pe propria lor piele, este cea privind obligativitatea înregistrării ca plătitori de TVA în cazul în care este depăşit plafonul anual de 35.000 de euro. La 1 ianuarie 2011 va intra în vigoare o măsură legislativă în oglindă în domeniul TVA, potrivit căreia persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care în cursul unui an calendaristic nu depăşesc plafonul de scutire pot solicita, până la data de 20 ianuarie a anului următor, scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA.
Persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţă în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege au obligaţia să depună decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul Fiscal pentru operaţiunile realizate în cursul lunii ianuarie, până la data de 25 februarie inclusiv. |n ultimul decont depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform Titlului VI al Codului fiscal.

    OUG 117 mai aduce două modificări bizare la prima vedere. Prima se referă la faptul că “organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA toate persoanele care sunt obligate să solicite înregistrarea”. |n plus, prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot stabili criterii pe baza cărora sa fie condiţionată înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA. Chiar dacă la prima vedere articolul pare a lăsa arbitrariul inspectorilor să se manifeste, probabil că sensul său ţine de deconturile ilegale de TVA. Probabil că există intenţia de a se clarifica într-o manieră exactă condiţiile de înregistrare a unei persoane în scopuri de TVA legat de capacitatea de-a desfăşura activitatea economică. Cu alte cuvinte, te înregistrezi ca plătitor de TVA în condiţiile în care prin activitate şi vânzări ai TVA de plată şi astfel se urmăreşte eliminarea acelor persoane fizice şi juridice care desfăşoară o aparentă activitate economică, înregistrând doar TVA deductibil.