„Afacerea Telegondola” ia apă la munte şi pe litoral

Cu excepţia instalaţiei din Poiana Braşov, celelalte patru facilităţi de tip telegondolă care operează la această oră în România funcţionează pe pierderi. Cele mai mari probleme le are Telegondola Mamaia SRL, companie care, pentru a nu intra în incapacitate de plată, a refinanţat un credit în valoare de 1,2 milioane de euro, ce va avea scadenţa în septembrie 2016. Dificultăţi au şi administratorii telegondolei de la Piatra-Neamţ, precum şi managerii instalaţiilor de la Azuga şi Sinaia, care se chinuiesc să ducă afacerile spre profitabilitate. Cu toate că “afacerea Telegondola” pare să nu fie profitabilă în România, alte trei administraţii au investit sau urmează să investească în astfel de facilităţi, respectiv primăriile din Borşa, Vulcan şi cea a sectorului 2 din Bucureşti

Deţinută în co-proprietate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, acţionar majoritar, şi Primăria Constanţa, compania Telegondola Mamaia SRL a evitat în ultimul ceas intrarea în incapcitate de plată. “Anul trecut a fost unul extrem de prost din punct de vedere turistic. Iar acest lucru s-a văzut şi la noi, cele trei luni de sezon în care a funcţionat telegondola aducând încasări de doar 2,6 milioane de lei, faţă de 3,15 milioane de lei cât am avut în 2008. Care nu a fost un an tocmai bun”, a precizat pentru SFin Ştefan Marin, directorul Telegondola Mamaia. În consecinţă, compania nu a avut banii necesari să plătească rata la creditul de 3 milioane de euro luat de autorităţile locale de la UniCredit Ţiriac Bank pentru finanţarea investiţiei, scadent la 30 septembrie 2009.

Telegondola Mamaia, la un pas de faliment
“La sfârşitul sezonului, din cauza încasărilor sub aşteptări, dar şi a creşterii ratei de schimb a monedei euro, am constatat că, dacă am fi achitat la termen rata de credit scadentă, în valoare de 450.000 de euro, societatea ar fi rămas fără disponibilităţi financiare necesare achitării TVA-ului, taxelor şi impozitelor, cheltuielilor de conservare a echipamentului şi salariilor”, explică directorul Ştefan Marin. Drept urmare, li s-a cerut acţionarilor să găsească o soluţie de depăşire a acestei situaţii, alternativa fiind falimentul societăţii. Dezastrul la Telegondola Mamaia a fost ţinut departe de ochii opiniei publice până când primarul Radu Măzăre – cel care la inaugurarea instalaţiei spunea că amortizarea investiţiei urma să fie făcută în maximum cinci ani, deci în 2009 - a cerut consilierilor să aprobe refinanţarea împrumutului luat pentru plata telegondolei. La şedinţa Consiliului Local Constanţa care a avut loc la începutul lunii februarie, a fost aprobată contractarea unui credit de refinanţare în valoare de 1,2 milioane de euro, cu scadenţă în 2016. Dincolo de cursul de schimb, criza economică şi de numărul mic al turiştilor, lipsa de profitabilitate a telegondolei din Constanţa tinde să devină o constantă.

Asta pentru că, recunoaşte chiar directorul Ştefan, instalaţia ar funcţiona la limita profitabiltăţii dacă ar transporta zilnic, timp de cel puţin trei luni pe an, circa 4.000 de turişti. Grad mediu de ocupare fără şanse să fie atins prea curând.

Singura instalaţie profitabilă este la Poiana Braşov
Aceeaşi problemă o are şi instalaţia de telegodolă ce funcţionează în staţiunea Azuga şi care face legătura între baza pârtiilor de schi Sorica şi Cazacu cu punctul de plecare al celor două pârtii, aflat la cota 1.600. “Telegondola a fost pusă în funcţiune în decembrie 2007. Deci am prins doi ani de sezon de schi şi, cu toate astea, nu am ajuns încă la profitabilitate. Pentru asta ar trebui să avem o medie de transport de 6.000-7.000 de turişti pe zi, timp de patru luni”, a declarat pentru SFin Vasile Richea, administratorul instalaţiei de telegondolă din Azuga. Dezvoltată de compania Romenergo SA în parteneriat public-privat, în care Primăria Azuga a pus la dispoziţie terenul, iar Romenergo a asigurat finanţarea de circa 5 milioane de euro, telegondola de la Azuga este departe de gradul de încărcare minim care să permită recuperarea investiţiei. “Sperăm ca atractivitatea staţiunii să crească şi astfel să putem să creştem şi noi gradul de ocupare a instalaţiei. În ritmul de acum, am amortiza investiţia în cel puţin şase ani”, a precizat Richea, reprezentantul companiei Romenergo, proprietarul şi administratorul Telegondolei Azuga.

În pierdere merg şi instalaţiile de telegondolă care funcţionează la Sinaia - investiţie în valoare de 7,7 milioane de euro, pe care autorităţile locale au făcut-o în 2007, prin leasing - şi la Piatra-Neamţ. Aceasta din urmă a fost finanţată integral de Primăria Piatra-Neamţ, care a plătit pentru acest proiect 15,7 milioane de lei. Potrivit reprezentanţilor primăriei, amortizarea instalaţiei se va face în 18 ani, ceea ce arată că telegondola are un grad de ocupare mai mic decât cel al instalaţiilor care funcţionează la Azuga ori Constanţa. De altfel, directorul Telegondola Mamaia, Ştefan Marin, companie care asigură întreţinerea instalaţiei din Piatra-Neamţ, suţine că în 2009 încasările telegondolei nemţene au fost, în medie, între 800 şi 1.000 de lei zilnic. Asta înseamnă că în cele 360 de zile de funcţionare a instalaţiei încasările au fost de maximum 360.000 de lei. În acest ritm, amortizarea investiţiei s-ar realiza nu în 18 ani, ci în 43 de ani.

Totuşi există şi o companie care face profit din exploatarea instalaţiilor de tip telegondolă: Ana Teleferic, deţinută de omul de afaceri George Copos. Potrivit lui Vasile Richea, care asigură service-ul pentru această instalaţie, telegondola Postăvarul este singura care merge la limita profitabilităţii, graţie numărului foarte mare de turişti care vin la Poiana Braşov.

În condiţiile în care telegondolele nu sunt, cel puţin deocamdată, vectori de dezvoltare locală, ci pietre de moară ce apasă an de an bugetele autorităţilor locale sau ale companiilor care le administrează, deschiderea de noi astfel de proiecte nu se prea justifică economic. Mai ales dacă instalaţiile urmează să deservească zone ca Borşa, Vulcan sau sectorul 2 din Bucureşti, pe care, oricum le-am privi, au un potenţial mult mai mic comparativ cu al staţiunilor Sinaia, Azuga sau Mamaia.