Taxă pe bănci în stil autohton: amenzi de milioane de la ANPC

În timp ce Ungaria a decis să-şi mai reducă deficitul bugetar prin aplicarea unei taxe bancare, după modelul ţărilor occidentale, idee discutată şi de alte state din zonă, noi suntem, ca de obicei, originali. Statul a organizat o revoluţie împotriva instituţiilor de credit, implementând o lege controversată pe baza căreia acestea sunt sancţionate cu sume considerabile. Doar de la intrarea în vigoare a OUG 50, pe 21 iunie, băncile au primit peste 400 de amenzi de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), în valoare de 3,58 milioane de lei

Înainte să se confrunte cu un val de procese iniţiate în numele clienţilor de avocaţi influenţi, pentru care legea interpretabilă reprezintă un filon de aur, băncile vor fi nevoite să facă faţă, tot în instanţă, sutelor de amenzi primite pe baza OUG 50 de la ANPC. Instituţiile de credit şi autoritatea de protecţie a consumatorilor au opinii diferite privind modul în care se aplică noua lege, toate sancţiunile fiind însă contestate la tribunal. Astfel încât judecătorii şi avocaţii sunt primii beneficiari ai respectivei ordonanţe confuze, după cum au catalogat-o şi reprezentanţii BNR. Potrivit acestora, este de dorit o normă clară, transparentă, care să stimuleze concurenţa pe piaţa financiară, astfel încât consumatorii să aibă de câştigat fără a apela la justiţie sau autorităţi, acesta fiind spiritul normei europene.

Doar legea liberei concurenţe funcţionează
Deşi împiedicată de acest scandal, legea liberei concurenţe a început deja să-şi producă efectele, o serie de clienţi ai băncilor profitând fără a se gândi să dea băncile în judecată sau să le reclame la ANPC. Cu toate că, iniţial, instituţiile de credit au decis in corpore să menţină vechile dobânzi la aceleaşi valori şi să schimbe doar formula de calcul, reprezentanţii ANPC fiind nevoiţi să admită că o lege nu poate să dicteze nivelul preţurilor pe o piaţă liberă, băncile se văd acum obligate să negocieze rate mai avantajoase pentru a nu-şi pierde clienţii. După dispariţia comisionului de rambursare anticipată a împrumutului, care-i ţinea captivi la aceeaşi bancă, cei care plătesc dobânzi prea ridicate pot acum să-şi refinanţeze mai uşor creditul, în condiţii avantajoase. Aceasta a fost scânteia care i-a determinat pe mulţi ca, în loc să accepte acte adiţionale la credite cu marje de 8-9%, să aleagă un nou împrumut, cu dobânzi de 4-5% peste EURIBOR. Problema este că actualele condiţii economice se împotrivesc refinanţării unui credit: valoarea ipotecilor a scăzut şi la jumătate în unele cazuri, salariile s-au redus cu un sfert sau chiar au dispărut, astfel că mulţi rămân prizonierii dobânzilor mari. Singura lor şansă rămâne disponibilitatea băncii de a reduce rata lunară prin diminuarea costurilor sau reeşalonarea împrumutului, în caz contrar oamenii fiind acum impulsionaţi să apeleze la justiţie.

Noua OUG 50, o implementare a unei directive europene în materie, creează însă premisele şi chiar obligă băncile să-şi diminueze comisioanele, mai ales acele costuri ascunse care-i împiedică pe clienţi să găsească oferta cea mai bună. De altfel, şi în alte ţări, precum Ungaria, norma europeană a avut ca efect scăderea nivelului comisioanelor, potrivit reprezentanţilor Erste Bank. În alte ţări, unde legile sunt mai limpezi, directiva nu a avut un impact atât de puternic ca la noi. În Cehia a adus schimbări faţă de vechea legislaţie în principal în privinţa transparenţei costurilor şi a contractelor. Nici în Austria implementarea directivei nu a produs modificări majore, întrucât prevederile acesteia se regăseau în legislaţia internă.

Bancherii vor o lege clară
Revenind la problemele noastre, bancherii încearcă în ultimul ceas să schimbe legea în Parlament, pentru a o clarifica, dar se pare fără prea multe şanse. Băncile ar fi dispuse să facă şi compromisuri, spune preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea, în sensul de a admite aplicarea normelor şi pentru creditele vechi, dar măcar respectivele prevederi să fie corecte şi fără interpretări. Mai exact, să se specifice că ordonanţa nu are în vedere scăderea dobânzilor şi a comisioanelor, astfel încât băncile să poată stabili singure nivelul acestora şi să redenumească unele comisioane, precum cele de risc, etichetate astfel doar la unele bănci.

Clarificarea acestor aspecte ar evita procesele puse acum la cale de clienţi şi ar permite băncilor să scadă costurile creditelor după principiul concurenţei. În caz contrar, susţin bancherii, legea va produce distorsiuni de natură concurenţială pe piaţă, întrucât unele instituţii de credit ar fi obligate să anuleze unele comisioane, prezente şi la alte bănci, dar etichetate diferit, doar pentru că au o anumită denumire nepermisă de lege. De cealaltă parte, publicul continuă să acuze băncile că nu scad suficient de mult dobânzile şi fac profituri prea mari. Până una-alta, statul, prin ANPC, lucrează febril pentru a-şi marca taxa bancară, dând amenzi cu nemiluita celor care nu au renunţat la respectivele comisioane sau le-au redenumit. Un labirint legal căruia ar putea să-i cadă victime chiar cei care l-au creat, în cazul în care ordonanţa va produce mai multe probleme decât avantaje.