În condiţii de dominanţă fiscală, creşterea costurilor de finanţare ale statului poate să genereze un fenomen de crowding out (efectul de evicţiune - n.r.) pe canalul depozitelor bancare, cu efecte negative asupra stabilităţii financiare, şi, în cele din urmă, asupra activităţii din sectorul economic real, arată prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Leonardo Badea, în articolul "Politica fiscală, costul finanţării şi stabilitatea financiară".

"În circumstanţele în care deficitul bugetar pe balanţa primară nu va scădea semnificativ, creşterea datoriei publice cu implicaţiile aferente va pune presiune pe costurile de finanţare ale statului. Aceasta determină amplificarea costurilor de finanţare ale instituţiilor de credit. În cele din urmă, costuri mai mari la depozitele bancare au efecte ascendente asupra ratelor la credite. Mai exact, atât timp cât noile emisiuni de titluri de stat oferă, în cazul ţării noastre, randamente de 7-8%, instituţiile de credit vor trebui să aibă oferte competitive pentru produsele de economisire, astfel încât să poată finanţa creşterea creditării. Aici trebuie avut în vedere faptul că, spre deosebire de depozitele bancare, veniturile obţinute din plasamente în titluri de stat sunt scutite de taxe. Şirul de cauzalităţi menţionat anterior poate fi o formă de crowding out prin canalul depozitelor. Spre deosebire de lucrările menţionate anterior, această formă de crowding-out se manifestă pe întreg spectrul de produse de creditare, destinate atât investiţiilor private, cât şi populaţiei. Totuşi, nu trebuie pierdut din vedere faptul că finanţarea atrasă de stat în lei, de pe piaţa locală, se reîntoarce aproape imediat în sistemul bancar şi, implicit, în circuitul economic, sub formă de lichidităţi. Însumând, articolul de faţă subliniază că, în condiţii de dominanţă fiscală, creşterea costurilor de finanţare ale statului poate să genereze un fenomen de crowding out pe canalul depozitelor bancare, cu efecte negative asupra stabilităţii financiare, şi, în cele din urmă, asupra activităţii din sectorul economic real", susţine Leonardo Badea.

El menţionează că, într-un context caracterizat de volatilitate, în care datoria publică creşte semnificativ, statul accesează o parte importantă din totalul finanţării disponibile pe piaţa internă, iar presiunile asupra costurilor de împrumut se transmit către întreg sistemul financiar. Astfel, creşterea ratelor dobânzii la titlurile de stat nu doar că amplifică cheltuielile bugetare cu serviciul datoriei, ci şi reduce spaţiul de manevră al instituţiilor de credit şi al investiţiilor private în economia reală, obligate să concureze cu statul pentru aceleaşi resurse financiare.

În fapt, presiunea va fi atât pentru atragerea pasivelor bancare sub forma depozitelor cu rate crescute de dobândă, cât şi pentru plasamentul activelor bancare, care, pe de o parte, este influenţat de posibilitatea de a investi în titluri de stat la rate crescute ale dobânzii şi, pe de altă parte, de posibilitatea de a acorda credite bancare ale căror rate ale dobânzii sunt în creştere.

"În cazul României, toate acestea influenţează situaţia economică, împingând dobânzile în sus şi restrângând creditarea economiei reale. Dacă analizăm şi perspectivele de creştere ale economiei României pentru anul viitor, conform cărora se aşteaptă un deficit de cerere (output gap negativ) de peste 3%, efectele de crowding out se pot amplifica, cu implicaţii negative asupra potenţialului de creştere economică", a mai scris Leonardo Badea.