Experții Deloitte: presiunile inflaționiste, incertitudinile geopolitice și noile obligații de conformare fiscală determină companiile din România să acorde o atenție sporită gestionării costurilor

Mihnea Galgoțiu-Săraru, Partener Reff & Asociații | Deloitte Legal: „În această perioadă observăm o creștere a activității de control nu doar din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ci și din partea altor autorități, cum ar fi Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor sau Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. În cazul ANPC, există și o schimbare a cadrului de reglementare, prin transpunerea în legislația națională a Directivei Omnibus, în luna mai a acestui an, care, printre altele, acordă autorității puteri de control și sancționare sporite, inclusiv posibilitatea de a aplica amenzi în funcție de cifra de afaceri. În același timp, constatăm o înclinare mai pronunțată din partea companiilor spre contestarea în justiție a măsurilor impuse de autoritățile de control și spre solicitarea reparării pagubelor suferite. În acest context, sunt bine-venite măsurile de digitalizare a instanțelor, demarate în timpul pandemiei și continuate prin finanțarea asigurată de PNRR, care vor ajuta ca aceste litigii să fie mai puțin disruptive pentru contribuabili. Totodată, asistăm la un apetit în creștere din partea companiilor private, dar și a instanțelor naționale să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu scopul de a obține din partea acesteia soluții pentru unificarea practicii la nivelul pieței comune și de a oferi garanții de obiectivitate și de imparțialitate crescută pentru mediul de afaceri. Această tendință este confirmată de faptul că România a ajuns pe locul patru în Uniunea Europeană în funcție de numărul de sesizări transmise CJUE în 2021”.

Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România: „Pentru următorii doi ani nu sunt anunțate schimbări majore de legislație fiscală, cele mai multe modificări urmând să provină din angajamentele asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și din legislația europeană, care trebuie transpusă și în țara noastră. Din această ultima direcție așteptăm adoptarea de către Comisia Europeană a directivei pentru implementarea pilonului II din reforma fiscală internațională coordonată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), referitor la impozitul minim pe profit la nivel global de 15%. Proiectul a fost publicat la finalul anului trecut, dar termenul pentru a intra în vigoare a fost amânat până în 2024. Pentru pilonul I, care prevede redistribuirea parțială a profiturilor obținute de giganții din tehnologie către statele sursă, nu există evoluții notabile, din cauza blocajului apărut în Statele Unite ale Americii, situație care ar putea readuce în discuție aplicarea taxei digitale individual de către statele semnatare ale acordului OCDE sau chiar o directivă europeană în această direcție. În România, în contextul în care ministrul Finanțelor a anunțat că sprijină inițiativa europeană pe Pilonul II, nu avem cunoștință despre potențiale modificări locale față de propunerea Comisiei Europene. În principiu, multe dintre companiile românești, inclusiv microîntreprinderile, nu ar fi afectate de o reglementare privind impozitul minim pe profit, datorită așa-numitei reguli de minimis: societățile cu venituri mai mici de 10 milioane de euro și profit mai mic de un milion de euro, obținute în țara în care activează, nu intră sub incidența noilor reguli”.

Alexandra Smedoiu, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România: „O sursă importantă de investiții pentru economia românească este reprezentată de fondurile europene alocate țării noastre, în special datorită faptului că, în această perioadă, mai pot fi atrase finanțări aferente cadrului financiar 2014-2020, dar și din cele disponibile pentru perioada 2021-2027 și din PNRR. În aceste condiții, atât autoritățile, cât și sectorul privat trebuie să se mobilizeze pentru a asigura o absorbție optimă, având în vedere că este vorba de un volum ridicat de finanțare, de care economia României are foarte mare nevoie, la costuri foarte reduse (în contextul creșterii dobânzilor în întreaga lume din cauza inflației). În plus, aceste fonduri sunt preponderent direcționate către reforme structurale esențiale în actualul context economic, precum tranziția energetică și digitalizarea și cercetarea-dezvoltarea. Deși unele fonduri (PNRR) vor fi direcționate preponderent către sectorul public, care ar urma să deruleze proiecte în aceste zone, cu contractarea mediului privat, accentul în perioada următoare se pune pe stimularea mediului privat, în special a întreprinderilor mici și mijlocii pentru implicarea în astfel de activități”.

Raluca Bontaș, Partener Gobal Employer Services, Deloitte România: „Gestionarea forței de muncă reprezintă o provocare permanentă pentru angajatori, atât prin prisma costurilor, cât și din perspectiva atragerii și reținerii angajaților. În aceste condiții, ambele categorii caută soluții de eficientizare, inclusiv prin organizarea forței de muncă sub forma unui ecosistem, format din colaboratori interni și externi, lucrători din economia la cerere (gig economy), platforme digitale de lucru etc. Însă cei care apelează la astfel de soluții trebuie să țină cont de faptul că aceste zone nu sunt încă reglementate corespunzător și, chiar dacă la nivelul Uniunii Europene există o preocupare în această direcție, până la atingerea unei clarități cu privire la ce și cum va fi reglementat, trebuie să cântărească cu multă atenție modalitatea de cuplare la un astfel de ecosistem, pentru a se asigura că soluția urmată nu atrage riscuri fiscale în eventualitatea unor controale. O altă provocare este legată de inflația care erodează veniturile angajaților și, implicit, crește presiunea pe angajatori să găsească soluții pentru a compensa aceste evoluții nefavorabile. În acest context, măsurile anunțate, asumate prin PNRR, de retragere a facilităților fiscale pentru angajații din IT, construcții, agricultură și industria alimentară, ar trebui gândite etapizat, cu revenirea în trepte la cota unică de impozitare generală (de 10%), astfel încât cei care beneficiază în prezent de scutire de la plata impozitului pe venit să asimileze mai ușor eliminarea facilităților”.