ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Calin-Andrei Zamfirescu (Partener fondator ZRP): Nu impartasesc intotdeauna aprecierile anuarelor privind calificarea unui avocat. In prima suta de avocati ca valoare profesionala nu sunt 20 dintre cei care apar drept notorii

26 Noiembrie 2013   |   Georgian Stoica

Interviu acordat de Calin-Andrei Zamfirescu, partener fondator Zamfirescu Racoti & Partners.

 
 
Intr-un interviu extrem de interesant acordat  BizLawyer, Calin-Andrei Zamfirescu - unul dintre cei mai valorosi si puternici avocati de business din Romania, pozitionat de directoarele internationale pe primul nivel al performanetei profesionale - vorbeste despre nevoia de a ierarhiza firmele de avocati, despre “industrializarea” acestei profesii si calitatile pe care le apreciaza la colaboratorii sai. Maestrul Zamfirescu explica de ce, uneori, firmele de avocati coboara nivelul onorariilor la valori foarte mici si de ce, la firma Zamfirescu Racoti & Partners, ciclic, unul dintre parteneri este abilitat de catre ceilalti sa se ocupe si de management si de coordonare, cu un mandat pe o perioada limitata. Firma de avocati si-a propus o cifra de afaceri care depaseste o multiplicare de 120-130 de mii de euro de avocat, proportia intre numarul de avocati si nevoile clientilor fiind o constanta.


BizLawyer: As incepe discutia noastra de la profesia de avocat. A devenit avocatura o industrie? Astazi societatile de avocati sunt tot mai des comparate cu societati comerciale care au drept tinta profitul... Este corecta o astfel de abordare, o impartasiti?

Calin-Andrei Zamfirescu: Se impune o precizare. Daca discutam despre avocatura facuta cu clienti corporativi, societati comerciale, regii autonome, institutii publice, entitati de stat, putem aborda o astfel de viziune. Daca discutam despre avocatura facuta cu persoane fizice - penal, familie si asa mai departe - sigur ca nu putem trage o astfel de concluzie. 

Dar, trebuie sa spunem: acest fenomen pe care l-am putea numi “mimetism economic” s-a manifestat in ultimele decenii. El a fost pregnant in ceea ce priveste situatia  firmelor de audit. S-a constatat ca, incepand cu anii `60, marile corporatii erau deservite de societati de contabilitate, devenite Big Five, reduse la Big Four, care si-au structurat modul de organizare, de functionare, aidoma clientilor pe care ii serveau, pentru ca trebuia sa existe o compatibilitate intre cele doua parti.

Observam acum si in cadrul firmelor mari de avocatura  - mari pentru Romania inseamna 50-60-70 de avocati, pentru Occident inseamna 400-500-700 de avocati - o structurare pe departamente, pe domenii, care seamana cu cea abordata de principalii clienti. De asemenea, vedem si ceea ce nu a existat pana acum 50 de ani: crearea unor structuri in cadrul firmelor de avocati, precum cele de public relations, marketing, IT, management, resurse umane, contabilitate, care sunt azi absolut necesare, inevitabile. Deci, putem discuta de o industrializare intr-un sens larg, dar, sigur, nu e cea mai corecta calificare.

Putem spune ca exista o “industrializare” atunci cand ai drept client o banca, iar institutia respectiva isi propune sa recupereze 700 de credite care sunt izvorate din contracte identice, daca nu asemanatoare, cu clienti din teritoriu. In clipa in care promovezi formele de executare silita, ele au o repetabilitate ce merge pana la identitate. Si este firesc atunci ca un avocat care gestioneaza un grup de 600-700-800 de litigii de acelasi fel, sa duca o activitate “industriala”, pentru ca va trebui sa repete aceeasi activitate intr-un mod stereotip. Iata de ce, de multe ori, ai nevoie de structuri teritoriale pentru a prelua zona de competenta cu acelasi gen de activitati pe care e greu sa le gestionezi din Bucuresti; si atunci apar birourile secundare. Asadar, intr-un fel, sucursalele, filialele, sunt structurile comerciale.

Ca atare putem face o astfel de comparatie; ea este insa fortata pentru ca raportul avocat-client comporta specificitati cu totul si cu totul distincte celor din marea economie si din marea industrie. Dar, daca vreti, pentru o larga intelegere, putem spune ca exista si o industrie in cadrul firmelor de avocati, dar nu putem spune ca firmele de avocati reprezinta o industrie, nici macar a serviciilor, pentru ca exista aceasta distinctie fundamentala in garantarea dreptului la aparare, in apararea drepturilor fundamentale ale omului, care nu pot fi standardizate si nu pot fi catalogate ca fiind un simplu serviciu.

As vrea sa nuantez: conducerea organizatiilor profesionale aduce un repros firmelor de avocatura spunand ca se aseamana tot mai mult unor societati comerciale care urmaresc doar profitul. Credeti ca este gresit?

In primul rand, sarcina unui organ de conducere a profesiei de avocat este sa vegheze la respectarea celor cateva constante ale profesiei, care, odata incalcate sau estompate, ar duce la consecinte foarte grave si poate chiar greu de banuit. Din punctul meu de vedere, datoria acestei structuri este sa faca acest lucru.

Exista apoi o temere, intemeiata, ca functionand in acest mediu "industrial", printre elementele mimetismului economic de care vorbeam ar intra si cel privind publicitatea. Romania este o tara de influenta franceza in ceea ce priveste profesia de avocat, cu reguli suficient de stricte in materie de publicitate. Si, de multe ori, in marile firme de avocati, in activitatea care incepe sa semene cu cea a clientului de tip corporatist, se greseste uneori mergand si pe o publicitate care transpare in cadrul comunicatelor de presa.

In al doilea rand, s-a creat intr-un mod cu totul si cu totul independent, neimplicand profesia, nevoia de a ierarhiza firmele de avocati. Dupa parerea mea este o greseala, o capcana in care insa nu poti sa nu cazi. Este bine sa o spun, pentru ca eu critic acest unic criteriu al cifrei de afaceri, al veniturilor unei firme de avocati, care este apoi acreditata ca fiind cea mai mare, sau printre cei mai mari operatori. Este doar un criteriu, poate printre ultimele. Dar, din moment ce acest criteriu exista si se acrediteaza zeci de firme printr-un astfel de mecanism, te simti intr-un fel obligat sa intri in cursa pentru a fi ierarhizat. In anii trecuti,  unele firme au incetat sa-si mai dea cifrele de afaceri, ceea ce nu a fost o decizie gresita.

Nu pot decat sa felicit conducerile organizatiilor profesiei pentru ca vegheaza la respectarea standardelor pe care legea le impune profesiei de avocat. In acelasi timp, nimic nu poate fi tinut in loc si probabil ca va fi nevoie de o completare a reglementarilor, o largire a acestora, pentru ca profesia de avocat sa fie pusa in perfecta corespondenta cu realitatea.

In Bucuresti sunt cateva mii de avocati, o masa amorfa din care performeaza doar cateva sute. In provincie situatia se repeta, doar ca la o scara mai mica, iar facultatile alimenteaza piata muncii cu alte cateva mii de avocati anual. Pare a fi o proiectie fara happy-end pentru majoritatea avocatilor care nu au sansa sa lucreze intr-o firma mare pentru a ajunge la clienti sofisticati si la onorarii mari. Cum comentati ?

Numarul avocatilor se apropie de 30.000, iar in Bucuresti probabil depaseste 10.000. Masa nu este amorfa, este neomogena si este firesc sa fie asa. Numarul acestora nu este disproportionat fata de populatia Romaniei, dar este extrem de mare fata de modul in care a evoluat numeric profesia. Din 1990 si pana acum, numarul avocatilor a ajuns la aproape 30 de mii. In Bucuresti, din 10 mii, cred ca profeseaza 7.000.Toti sunt vizibili.

Pe de alta parte, sunt varfuri profesionale si in provincie, avocati de o valoare incontestabila. Iar in Bucuresti sunt tineri care probabil ca vor deveni cunoscuti, unii mai repede, pentru ca functioneaza in cadrul unor structuri care ii ajuta, altii, care lucreaza individual, mai greu.

Dar odata confirmand, facandu-te cunoscut in profesie, iti pastrezi aceasta pozitie daca iti pastrezi si toate insusirile pe care le-ai avut pentru a promova si a deveni cunoscut.

Totusi, majoritatea performerilor din toate ariile de practica evolueaza in societati de avocati. Cu cat societatea este mai mare, cu atat mai vizibili devin si avocatii. Pe de alta parte, directoarele internationale de profil nu recomanda niciun avocat din cabinetele mai mici, nici macar pe cei din “galeria vedetelor”. In opinia dvs, este o greseala a celor care fac cercetarea pentru directoarele de profil, sau profesionalismul “vedetelor” locale poate fi pus in discutie?

Scopul pe care si-l propun anuarele internationale este de a acredita firme de avocati pentru marile societati comerciale. Ei nu urmaresc acreditarea avocatilor fata de clientela formata din persoane fizice. Ce persoana fizica este interesanta sa caute in aria de avocati specalizati in energie? Niciuna, evident! Sau in dreptul concurentei? Se radiografiaza acea zona de interes pentru cei care cumpara aceste ghiduri si fac publicitate in “terenul” lor. Ca atare, avocatii individuali, cei care nu functioneaza in cadrul unor mari societati de avocati, sunt mai putini vizibili.

Nu sunt insa de acord cu afirmatia ca valorile sunt acumulate in societatile mari de avocati. Pentru ca, daca am lua-o proportional, sunt mai multi avocati de valoare in afara acestor societati, dat fiind numarul mare de avocati care activeaza individual.

Eu va pot spune ca in ultimii 5-6 ani, in interviurile pe care mi le iau aceste anuare pentru a acredita, la randul meu, si a confirma nume de pe piata romaneasca, am incercat - si am reusit doar in cazul a doua persoane - acreditarea a cel putin 7-8 avocati pe care i-am indicat in mod insistent. Dar pe care nu i-am regasit, nu au fost introdusi in numarul urmator. Mai mult decat atat, am discutat cu colegi de-ai mei si am cazut de acord asupra catorva nume pentru a le acredita. Insa acesti tineri nu au aparut in anuare.

Se intampla foarte rar acest lucru – acreditarea unor nume “noi” - si, e adevarat, atunci cand se intampla, este vorba de nume din cadrul marilor firme de avocati, de unde pleaca publicitatea. Veti vedea ca anuarele devin din ce in ce mai detaliate, ca sunt mai multe paliere. Nu este o structura specifica profesiei de avocat, este specifica firmelor care vor sa-si ia cei mai buni avocati intr-un anumit domeniu. Profesia de avocat inca nu a acreditat o publicatie proprie in care sa faca o discutie de acest tip. Au fost facuti cativa pasi, se colaboreaza cu anumite reviste de specialitate. S-a acceptat ideea ca in cadrul acestor reviste de specialitate avocatii si firmele isi pot face si publicitate in ceea ce priveste profesia. Poate, pe viitor, se va lua o astfel de initiativa, dar nu o socotesc a fi esentiala. Probabil ca se vor diversifica si criteriile prin care sunt calificate firmele.

In alta ordine de idei, banii reprezinta astazi principala motivatie a celor care aleg sa faca astazi avocatura. Care este adevarul ? Se castiga bani multi din avocatura si, daca da, cand? In
aceste conditii merita sa te mai pregatesti pentru aceasta profesie ?

Si eu am observat ca, din pacate, motivatia pentru care tinerii aleg sa faca Facultatea de Drept tine de faptul ca in avocatura se castiga bine. Da, in avocatura se poate castiga mai bine decat in alte discipline pe care le poti exercita dupa ce termini facultatea. Cred ca multi tineri au venit in aceasta profesie mizand pe aceasta idee - de a face bani - pentru ca am constatat graba, saltul peste etape. Modul cum actioneaza este insa in responsabilitatea celui care vrea sa ajunga intr-un punct confortabil din punct de vedere financiar. Se lanseaza intr-o lume grea, unde doi ani de practica nu sunt suficienti. Sigur ca se castiga bani, dar daca avocatul mai pastreaza din parametrii unui intelectual, probabil ca nu situeaza dorinta de a face bani nici pe locul 1, nici pe locul 2 in viata. Daca reuseste sa-si cladeasca viata pe alta dimensiune, va face mai multi bani decat daca urmareste sa faca bani in sine.

Ca atare, fiecare avocat trebuie sa stie ca in 5-6 ani de zile trebuie sa aiba propria lui practica, daca se simte in stare. Dorinta de a castiga bani, in orice profesie, trebuie sa fie o motivare, insa nu ar trebui sa fie pe primul loc. Cunosc astfel de oameni, animati de aceasta dorinta si totodata foarte performanti, dar sunt extrem de putini. Marea majoritate a celor care sunt animati de o astfel de dorinta, fara a avea insa si acoperirea profesionala, esueaza.

Ce ar trebui sa i se intample unui student sau proaspat absolvent de Drept pentru a intra cu dreptul in aceasta profesie, a capata notorietate si pretuire, pentru a se imbogati?

Trebuie sa ii placa. Si, in plus, poate intr-o doza mai mare decat va imaginati, sa aiba noroc, pentru ca nu poti reusi niciunde daca nu ai si noroc. Eu am constatat lucrul acesta in propria mea existenta. Sunt momente in care viata iti ofera sanse. Le-ai sesizat, le-ai folosit, mergi mai departe. Ca atare, cine ia examenul si intra in cadrul baroului are vocatia de a reusi, dar isi diminueaza sansele cu cat isi doreste mai repede si mai multi bani, cu cat crede ca va reusi sa performeze fara sa aiba o baza solida.

Nu va imaginati cat de mult conteaza acumularile de experienta, conflictul, lupta, compatibilitatea, faptul ca este uneori surprins, ca uneori nu gaseste un raspuns. Toate acestea se adauga pas cu pas si la un moment dat se exprima intr-un mod surprinzator. Cu timpul te simti confortabil cu dosarele, cu sala de sedinte, cu instanta. Atunci cand intri intr-un tribunal fara a fi traumatizat de emotie sau de spaima, cand un adversar ridica o exceptie pe care poate ca nu o intuiai, dar ti se pare usor de combatut, atunci te dezvolti ca avocat. Nu mai discutam aici intreaga psihologie pe care o dobandesti in timp: modul de a trata cu clientul, de a investiga, modul de a-l face pe client sa te ajute. Consacrarea tine si de noroc, tine si de publicitatea pe care ti-o fac clientii, colegii, instantele...

Care ar fi calitatile pentru care maestrul Zamfirescu apreciaza un confrate avocat? Imi puteti spune, va rog, patru avocati pe care ii stimati si motivatia pentru fiecare dintre ei?

De nominalizat nu pot, pentru ca sunt sute de avocati de valoare. Va pot spune insa ca, in opinia mea, in prima suta de avocati ca valoare profesionala nu sunt 20 dintre cei care apar drept  notorii. Exista o parte ascunsa a aisbergului, determinata de faptul ca, de multe ori, numele firmei estompeaza valoarea individuala, ca dureaza pana cand esti numit partener etc. De aceea, notorietatea tine de foarte multe criterii ce nu sunt determinate in principal profesional. Sunt foarte multi avocati de valoare pe care, daca i-as numi acum, ar reprezenta pentru multa lume o surpriza.

Eu, in general, mi-am respectat si imi respect toti colegii. Mai bine spus, niciodata nu am intrat intr-un conflict personal cu un avocat pe criterii profesionale.

I-am admirat pe cei care au fost constanti profesional, dar am ajuns sa ii respect si pe cei care au devenit constanti in ignoranta. Constanta in  profesia de avocat este importanta...

In domeniul litigiilor si al arbitrajelor am vazut ca sunteti unul dintre putinii avocati romani recomandati an de an de directoarele internationale care va aseaza pe primul nivel al performantei profesionale. Ce credeti ca aveti in plus fata de avocatii litigatori buni aflati pe nivelurile 2 si 3 in aceste directoare? Ce va diferentiaza de ei si daca aveti ceva in plus, cum l-ati capatat?


Nu impartasesc intotdeauna aprecierile anuarelor privind calificarea unui avocat.  Ca atare, nu am un merit in plus si nici ceva atat  de perfect delimitat intre categoria unui avocat care este trecut in prima clasa si clasa a doua, ca sa pot spune cum m-am mentinut eu in clasa intai si de ce nu vor ajunge ceilalti acolo. Sunt convins ca multi m-au si depasit, ca sunt oameni care nici nu apar in acele anuare si ar putea sa figureze in prima categorie valorica. Ba chiar, intr-un fel, sunt putin angoasat de faptul ca, la nivelul Romaniei - care are foarte multi avocati talentati si buni litigatori - au ajuns ca un fel de simboluri rasplatite pentru intreaga cariera cam aceleasi persoane, iar noua nu ni se alatura nimeni. Eu stiu zeci de oameni care pot figura in aceste anuare...

In acelasi timp, eu cred ca atat timp cat imi mentin maniera de a profesa, neschimbandu-mi fundamental nimic din ceea ce m-a caracterizat ca seriozitate, ca profesionalism, voi figura intr-una din clasele superioare ale acestui clasament.

Ma bucur sa vad ca au aparut, cu totul si cu totul exceptional, cativa tineri – un nume, doua – care incep sa promoveze incet-incet. Sunt convins ca primul si al doilea palier de notorietate trebuie ocupate de acesti tineri, iar in spatele lor ar fi bine sa se alinieze altii.

Nu stiu nici cat de precise sunt criteriile pe care le au in vedere cei care fac documentarea pentru ca eu, cum am mai spus, am publicitat multe nume, in principal de tineri, si nu le-am vazut decat cu titlu de exceptie ca aparand la un moment dat in aceste anuare. Ca atare, criteriile le apartin si nu socotesc in niciun caz ca aceasta clasificare este perfect echitabila. Probabil convingi mai usor cu 37 de ani de profesie decat cu zece. E firesc. Dar mi se par nedrepte prin omisiune aceste categorisiri. Aparitiile mele pe prima treapta a acestor directoare ma bucura pentru ca imi aduc notorietate si folosesc si firmei; brandul are si el un rol extraordinar de important in a te face cunoscut.
      
V-as propune sa ne intoarcem la piata avocaturii de business. Am vazut in ultima ca firmele de avocati coboara onorariile la niveluri incredibil de mici, de 20, 30 sau 40 de euro pe ora. In aceste conditii poate acorda o firma de avocati consultanta de calitate, cu oameni la un nivel de senioritate bun?

Credeti ca intotdeauna nivelul tarifului orar tine de acoperirea integrala a muncii ? Mai bine spus, intr-o perioada de criza in care acest dumping este foarte vizibil, cei care isi ofera serviciile o fac realizand neaparat profit?

Noi nu avem clienti de stat. Statul, in ceea ce priveste firma noastra, nu cred ca a reprezentat 1% din incasari pe ultimele decenii. A fost o licitatie recenta la care si noi am dat un onorariu mai redus decat cele practicate in mod obisnuit, iar participarea noastra a privit interesul pe care ZRP l-a exprimat fata de acel litigiu si forma sa de solutionare.

Totdeauna trebuie sa ai in vedere anumite criterii: in principal trebuie tinut cont de munca pe care o depui, de costuri si de realizarea unui venit suplimentar. Nu trebuie ignorat faptul ca pentru a acceda in anumite domenii noi - sau reduse ca si cazuistica - trebuie sa te acreditezi ca fiind cu experienta in acele domenii. Uneori, pentru a obtine aceasta experienta, esti nevoit sa participi la o licitatie, sa o castigi. Si, daca vezi ca practicand niste tarife proportionate, nu ai acces, pentru ca sunt adjudecate la sume mult inferioare, poti aplica diminuandu-ti onorariul curent. De ce? Pentru ca luarea afacerii in sine reprezinta un castig nu doar de natura financiara, castig la care renunti in speta respectiva. Din acest motiv eu nu vreau sa judec pe nimeni pentru ca a avut o politica de dumping, decat intr-un context general: stiind care e firma, care e piata, care sunt ofertele, etc.

Trebuie sa judecam circumstantial, avand in vedere toate scopurile urmarite prin acreditarea unor onorarii. Cat timp sunt clienti care accepta astfel de avocati, sigur ca se bucura ca onorariul este redus. Dar ma intreb si ce servicii primesc in schimb, in unele cazuri.

Dumping este insa numai in relatia cu statul. In zona privata este un mediu concurential...

Eu va garantez ca foarte multi dintre clienti nici nu ar lua in considerare astfel de oferte. Insa atunci cand esti bugetar, cand trebuie sa te incadrezi intr-o anumita suma, onorariile mici sunt apreciate. Pe de alta parte, trebuie sa spun ca e mai dificil sa lucrezi cu o firma de stat in comparatie cu o firma privata, care este flexibila, ia decizii mai rapid si cu care relatiile sunt “elastice”.

In rarele cazuri in care am lucrat cu institutiile de stat, principala legatura a fost cu directia juridica. Si, daca aceasta are un reprezentant care stie profesie si e de buna credinta, daca - si asta se intampla mai rar - managementul societatii de stat pune temei pe ceea ce spune directia juridica, atunci lucrurile se prezinta bine. Daca nu...

Zamfirescu Racoti & Partners are o maniera de management diferita de a celorlalte societati de avocati de pe piata de locala. Ma refer la faptul ca unul dintre parteneri este abilitat de ceilalti sa se ocupe si de chestiuni de management, de coordonare, cu un mandat pe o perioada limitata. De ce procedati astfel? Cautati o formula ideala?

In primul rand, noi - ca orice alta firma de avocatura - avem un avocat coordonator; nu e ceva special. In toate cazurile, o firma de avocati este condusa de un grup de parteneri. In ceea ce ne priveste, am respectat regula aceasta. Am incercat intr-o perioada anterioara sa avem un office manager care sa nu fie avocat si nu am reusit, in final, sa avem rezultate foarte bune.

Si ideea de a ne fi rotit la conducerea firmei, ceea ce s-a petrecut intr-adevar in decursul ultimilor ani, nu a tinut de o anumita tehnica de management sau de o anumita predeterminare, ci mai mult de maniera in care, la respectiva perioada, cineva era mai putin implicat in alt gen de activitati si putea sa-si faca mai mult timp pentru management.

Ceea ce am facut, de pilda, incepand cu anul acesta, cand avem ca manager pe cel mai tanar dintre parteneri, a fost sa-l eliberam pe partenerul coordonator de pana atunci, pentru ca nu mai facea fata fizic la toate sarcinile pe care le avea. Din moment ce e crescut in cadrul firmei, Cosmin Vasile – managing partner-ul de azi – reprezinta pe deplin o suma a insusirilor pe care i le-am transmis - sau pe care impreuna cu el le-am cladit - si o viziune mai noua. Si, fiind mai tanar, mai tenace, lucrurile merg mult mai bine.

Sunteti multumit de evolutia societatii de avocati prin prisma profiturilor generate? Ne puteti spune care este media profitului pe partener la ZRP ?

Din fericire, suntem multumiti cu totii de evolutia firmei. Sigur ca fiecare si-ar dori sa castige mai mult. Dar, fara a renunta la standarde, la numarul de avocati pe care ii avem, e greu sa cresti semnificativ. La noi in firma, venitul - care inseamna bani - este pe locul 3, life style-ul pe locul 2, iar familia pe locul 1. Daca le compunem, castigam mai mult decat toate firmele de avocati din Romania.

Noi ne-am propus, poate putin artificial, o cifra de afaceri care sa depaseasca o multiplicare de 120-130 de mii de euro de avocat. Subliniez: de avocat, nu de partener.

Probabil ca, daca ne vom gandi vreodata sa marim cifra de afaceri, si sigur ne gandim, atunci vom mari numarul de avocati. Daca vom ajunge la ideea asta, probabil ca se va schimba mult si mentalitatea. Pentru ca acum poate suntem protejati de acest numar mai redus de avocati, pentru a putea pastra aceasta atmosfera general placuta. Avem deja o proportie de peste 80% din avocati care sunt aici de peste 5-6 ani, ceea ce arata o continuitate, plecarile de la noi fiind foarte rare.

Care sunt calitatile pe care le apreciati cel mai mult la colaboratorii dumneavoastra: usurinta cu care acceseaza bugetele de legal si aduc clienti noi, sau profunzimea gandirii, a rationamentului juridic, dovedite in anumite situatii, in dosarele in care sunt implicati?


Trebuie facuta precizarea ca intr-o firma de avocati exista parteneri, avocati seniori, avocati incepatori. Exceptandu-i pe parteneri, in firma nu propovaduim ideea aducerii clientelei de catre avocatii care nu au gradul de partener. Sigur ca daca ies in piata, relationeaza cu clientii si reusesc sa aduca si clienti e foarte bine. Dar nu este o sarcina. De aceea nu o avem in vedere la aprecierea modului de indeplinire a activitatii de avocat. Din punct de vedere financiar, ei pot fi recompensati in functie de alte rezultate.

As putea spune ca tenacitatea si seriozitatea sunt doua criterii foarte importante la colaboratorii mei. Mai bine spus, am intalnit avocati extrem de inzestrati, care stiau bine meseria, dar ale caror rezultate au fost de multe ori slabe. Pe de alta parte, am intalnit si avocati medii ca pregatire, mediocrii, dar mai constanti, mai temeinici, care in timp au dat rezultate mai bune. Ca atare nu sunt criterii prestabilite pe care cineva trebuie sa le aiba in vedere.

Inventivitatea este, de asemenea, extraordinar de importanta. Avocatul care da ideea de plecare in redactarea caii de atac, stie pe ce sa insiste in intampinare, este apreciat. Ideile sunt esentiale, dar oamenii trebuie sa lucreze in echipa.

Ati atins nivelul de echilibru intre numarul de avocati si nevoile clientilor? Mai faceti recrutari, va ganditi sa mariti echipa? Urmariti evolutia avocatilor de litigii din alte firme pentru o eventuala oferta ?

Aceasta proportie intre numarul de avocati si nevoile clientilor o pastram ca pe o constanta, nu ne permitem sa depasim, cu volumul dosarelor, forta de munca. Niciodata nu am recrutat avocati parteneri sau seniori din alte firme.

Am marit numarul de avocati anul trecut, iar anul acesta suntem in plin proces de recrutare. Nu avem o politica de recrutare intamplatoare, de regula luam doi stagiari, an de an, pe care ii pastram in perioada stagiului si, in functie de situatie, unul sau poate chiar amandoi raman in cadrul firmei.

Cine are ultimul cuvant la recrutari?


Cel care se ocupa de respectivul candidat. El este vazut de 2 sau 3 parteneri, niciodata doar de unul singur, dupa care ramane in grija unuia dintre parteneri, care se ocupa de finalizarea procedurilor.

ZRP asigura acum servicii integrate de consultanta juridica, economica si fiscala. Ce venituri anuale genereaza acest conglomerat? Vor fi si alte entitati ZRP, in alte domenii, in viitorul apropiat?

Pe moment nu avem in plan dezvoltarea intr-o alta directie. Poate doar crearea unui mic colectiv de contabilitate in cadrul firmei fiscale, scopul pentru care am infiintat firma de taxe fiind acela de a oferi servicii integrate.

Scopul infiintarii acestor entitati a fost acela de a asigura clientilor toata gama de servicii. Daca lucrul acesta se realizeaza cu zero costuri, in sensul ca se recupereaza investitia prin incasari, suntem multumiti. Daca se face si un profit, multumirea este si mai mare.

Ambele firme – ma refer la cele de taxe si de insolventa - au ajuns in faza in care nu doar ca se autofinanteaza, dar au realizat si niste venituri suplimentare, suficiente pentru a ne permite sa ne dezvoltam in domeniu. Nu vreau sa va dau cifre, pot spune doar ca nu e nimic spectaculos, ci incurajator...

Ce segment al economiei credeti ca va atrage interes si capitaluri in viitor si cum va pregatiti, daca o faceti, pentru acel moment?

Daca Romania va evolua in sensul dorit, categoric ca segmentul economic pe care profesia de avocatura il va servi in mod consistent va fi cel al serviciilor. Cresterea nivelului de trai va conduce la o multiplicare a serviciilor si atunci, din ramurile Dreptului pe care le practicam si acum, vor fi mult mai mult cerute protectia consumatorului, concurenta, dreptul de proprietate industriala. In aceste domenii avem oameni calificati in departamentul de consultanta. In materie de agricultura inca nu ne-am dezvoltat suficient. Nu ignoram Dreptul penal, am creat departamentul in urma cu patru ani, l-am dezvoltat, avem deja sase oameni care lucreaza si realizeaza venituri importante. Ma refer la Dreptul penal al afacerii, unde lucram, in general, pentru clientii corporativi pe care ii avem.

 In ce tip de proiecte va mai implicati direct ca avocat ?

Mie imi place, in continuare, sa ma implic in litigii de tip comercial. Dar, in cadrul acestui gen de litigii, ma preocup de clientii care au multe dosare, cu care avem un portofoliu important in foarte multe dosare, foarte diversificate. Daca sunt mari societati comerciale, avem probleme de finantare, probleme de consultanta, de litigii de munca, avem litigii de drept comercial in contractele de furnizare, schimb, vanzare, transporturi, constructii etc. Lucram foarte mult in materie de arbitraj, pe contracte FIDIC, lucram sustinut in materie de contencios administrativ.

Personal interactionez, pe de-o parte, cu o anumita categorie de clienti, cu care am relatii traditionale de multi ani de zile, supraveghez relatia cu acestia, lucrez in general cu toate echipele de avocati din cadrul firmei si, pe de alta parte, am si cateva dosare de care ma ocup exclusiv, si care nu sunt categorisite ca apartinand unor discipline de Drept.

-    Care sunt planurile de viitor? Cum vedeti firma peste 10 ani ? Veti face avocatura si atunci, sau veti fi proprietarul unei case de licitatii pentru obiecte de arta? Stiu ca sunteti colectionar...

Avocatura sigur voi face, pentru ca sunt determinat sa lucrez atata timp cat voi fi apt sa o fac in conditii decente si performante. Probabil, in timp, activitatea se va reduce sau se va redistribui.

Daca as abandona cariera de avocat nu m-as apuca nici de case de licitatii, nici de alte activitati. In treacat fie spus, optiunii de a avea o casa de licitatii cu opere de arta as prefera-o pe cea in care as fi proprietarul acelor opere de arta, de a face investitii, achizitii. Arta este o pasiune pe care nu o voi abandona. Ca si pana acum, in acest hobby voi fi ajutat foarte mult de sotia mea, care este extrem de inzestrata si care a reusit sa-mi transmita aceasta pasiune in anii de casatorie, mai multi decat anii de avocatura.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 11657 / 11896
 

Ascunde Reclama
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
Bucharest Arbitration Days, 6-7 Iunie. Avocați din elita arbitrajului internațional vor discuta, la București, teme de actualitate
Un software pentru avocații secolului XXI. George Barcun, General Manager Softventure: KeyVisionPRO este o sumă a lecțiilor învățate de-a lungul celor 10 ani de suport tehnologic pentru mii de utilizatori din cadrul firmelor de avocatură
ZRP, avocații OMV în arbitrajul ICC cu statul român. Pretențiile ajung la 70 mil. E, dar creanțele austriecilor asupra statului depășesc o jumătate de miliard de euro
Ce proiecte i-au ținut ocupați pe avocații de Real Estate de la Biriș Goran, în ultimul an. Punctele vulnerabile ale tranzacțiilor din piața imobiliară, explicate de Gabriel Biriș, fondatorul firmei
LegiTeam: Zamfirescu Racoţi & Partners recrutează Paralegal
Transferurile de proprietate și închirierile, cea mai mare pondere în mandatele echipei de Real Estate de la Radu & Asociații, în ultimele luni. Lucian Vițelaru, Senior Managing Associate, explică la ce se uită investitorii și ce precauții își iau bancile care finanțează proiectele
Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen anunță formalizarea Centrului de Excelență în Litigii Fiscale (NNDKP CELF)
Noerr își consolidează departamentul de taxe, prin cooptarea a doi membri noi
Practica de Banking & Finance din KPMG Legal a reprezentat aproximativ 50% din totalul veniturilor societății de avocatură. Laura Toncescu, Partener KPMG în România: În afară de tranzacții și finanțări, un factor de succes a fost orientarea noastra spre zona de FinTech
RTPR Allen & Overy a asistat Barclays Bank PLC în calitate de aranjor pentru Alpha Bank România în cadrul primului program de emisiuni de obligațiuni ipotecare din România. A fost o tranzacție extraordinar de complexă și solicitantă, spun avocații
Clifford Chance Badea a asistat Alpha Bank România la lansarea primului program de emisiune de obligațiuni ipotecare realizată de un emitent român. Ce avocați au făcut parte din echipă
Echipa de Real Estate a BSMP lucrează în cinci proiecte de achiziție a unor terenuri din București pe care se vor construi birouri și ansambluri rezidențiale. Daniela Milculescu, Partener: Suntem implicați și într-o serie de discuții privind potențiale tranzacții pe piața hotelieră
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...