'Fotografii' de la conferinţa International Bar Association

Cu ocazia conferinţei anuale a International Bar Associations, ținute anul acesta la Dubai, mii de avocați s-au adunat să discute din nou despre frământările profesiei în asemenea vremuri tulburi. Temele abordate, de maximă diversitate: de la preocupări privind respectarea drepturilor civililor în Siria, până la discuții referitoare la soarta firmelor de avocatură şi nevoia redefinirii principiilor lor de funcționare.

Mă învârt, alături de confratele Ion Nestor, de la o sală la alta, în speranța că vom afla ceva veşti liniștitoare, ceva rețete magice ori măcar un diagnostic exact al turbulenţelor care zguduie  lumea. (Apropos de asta, mi-aduc aminte de o recentă întâlnire cu un celebru bancher român pe care l-am întrebat, politicos şi semi-formal, ce mai face. Mi-a răspuns, la fel de semi-formal : « Navigam printre turbulenţe ». La întrebarea mea deloc formală dacă știe măcar în ce direcție, a ridicat, resemnat şi deloc formal, din umeri).

Împrejurul nostru, avocați de toate națiile. Imaginile lor, derulate ca într-un slide-show…

O prima poză, de la o sesiune despre statutul şi starea profesiei noastre. Suntem asigurați că nimic nu va mai semăna cu ce-a fost. Vremurile de glorie ale marilor tranzacții, marilor creșteri, marilor profituri şi marilor expansiuni par déjà apuse. Lumea vorbește mult despre contracție, despre readaptare, chiverniseală, justă măsură.  Clienții îşi drămuiesc atent bugetele dedicate avocaților, politica onorariilor orare e tot mai adesea pusă în discuție, iar premoniția cea mai apăsătoare şi provocatoare deopotrivă e ca cel mai bine vor răzbi inovativii. Inventarea unor formule adaptate oxigenului rarefiat al economiei contemporane pare soluția al cărui accent  e cel mai vizibil.

O altă fotografie…Câţiva confrați francezi jubilează (mă rog, nu știu cat de potrivit e un asemenea termen) că actuala criza e o lovitura în  plexul anglo-saxonilor care îndrăzniseră în anii ‘90 să cotropească măreția Parisului. După buni ani de spumoase şi fulminante proiecte de achiziții şi  piețe de capital ori de sofisticate scheme de finanțări şi garanții, ne-a revenit şi rândul nostru, ca avocați francezi, să recucerim Parisul pierdut, prin lupte de gherila în arbitraje, litigii şi droit social. Next one, please…

O dezbatere încleștată pe teme de energie. Vorbitorul, sigur pe sine şi fără s-anticipeze furtuna, afirmă răspicat că dezastrul de la Fukoshima va genera numeroase dispute judiciare şi acțiuni împotriva celor vinovați de proastele măsuri de prevenție şi de administrare post factum a efectelor accidentului. Moment în care apare tsunami-ul: un avocat japonez prezent în sală se declară profund ofensat şi ia concluzia asta drept atac personal. Argumentul său principal e că nu există nici o dovadă de cauzalitate între accidentul de la Cernobîl şi afecțiunile de cancer care au afectat ulterior populația din proximitatea dezastrului!

O altă fotografie de pe holurile somptuoase ale complexului din Dubai (slide-ul asta l-am văzut la toate conferințele IBA la care am participat): avocați nigerieni fotografiindu-se de zor. Ei între ei, transferându-şi aparatele succesiv, ca nu carecumva s-avem discriminări; ei cu silueta turnului Kalifa profilată pe fundal; ei alături de o suedeza solicitată special pentru sesiunea de conservare a amintirilor ş.a.m.d. De notat că delegaţia nigeriană la aceste conferințe este una dintre cele mai numeroase, ea cuprinzând, alături de zeci de avocați, o grămada de funcționari publici care, după toate aparenţele, n-au nicio treabă cu lumea avocaturii iar prezenţa lor acolo e un simplu spam.

O vizită la sediul unei firme locale în ultima zi a conferinței. Un cabinet respectat şi reputat în Dubai, de dimensiunea unei firme de top din România. Sediu impresionant în Emaar Square, primire boierească, cafele arabești şi baclavale, companie pestriță, atmosferă cordială. Ghidul, unul dintre fondatorii firmei, instruit în Anglia şi fost partener la una din firmele britanice de top, vorbește despre legislația din Emirate (civil law), despre cosmopolitismul firmei (avocați de 17 naţionalităţi), despre cosmopolitismul Dubaiului. Discurs impecabil, măsurat, curtenitor. Chapeau bas!

Jos pălăria şi-n faţa dezbaterii privitoare la oportunitatea normelor franceze care interzic burka în spaţiile publice. Superbe argumente şi contra-argumente. Nu cumva, se întreabă cineva din audienţă, aceste norme sunt o expresie a intoleranţei şi-un pumn în figura multiculturalismului, aplicat chiar în ţara drepturilor omului? Nu, i se răspunde, e taman pe dos. O asemenea lege e formulă adecvată pentru nevoia de acomodare a provocărilor multiculturalismului cu valorile democratice tradiționale. Replica e nemiloasă: priviți atmosfera din Dubai Mall, deranjează cumva coexistenţa în acelaşi spaţiu a femeilor cu straie tradiţionale alături de cele costumate după norme europene ori americane ?...

Apropos de Dubai Mall… Lângă el se înalţă majestuos Burj Kalifa, cea mai impresionantă clădire modernă din lume. În interior, ultra modernul hotel Armani găzduieşte recepţia oferită cu ocazia conferinţei de o firmă din Magic Circle. Sute de avocaţi în goană după măsline, bere şi cărţi de vizită. La asemenea evenimente poţi avea şansa unor întâlniri de real folos dar, cel mai adesea, rişti să te trezeşti prizonier în cuşca unor discuţii complezente şi plicticoase. Uitaţi-vă bunăoară la poza următoare unde mă descopăr fascinat stând de vorbă cu cineva care pare cel mai bun prieten de copilărie, de liceu, de armată şi de Grozăveşti. Dacă examinaţi ceva mai atent privirile noastre veţi descoperi probele că nici unul dintre noi nu ştie cu cine vorbeşte.

În fine, o ultimă fotografie. Imaginea aeriană a Dubaiului. În colţul de jos, poza unui grup de protestatari (majoritar români) care obiectează că metropola asta este prea opulentă, n-are istorie şi cultură, este kitsch şi, în general, e lipsită de suflet. Ceea ce eu însă văd în această imagine nu prea pare să se încadreze în definiţia consacrată a kitsch-ului. Nu observ nicăieri vreo reproducere a Turnului Eiffel ori a canalelor veneţiene. Observ un oraş nou dar, în acelaşi timp, extrem de elegant; opulent, dar foarte curat; aglomerat, dar grozav de spaţios; ridicat într-un teritoriu musulman, dar foarte cosmopolit, tolerant şi sigur; lipsit de istorie, dar viitor creator de istorie. Un oraş care nu se pretinde altceva decât este, perfect  coerent cu timpul şi spaţiul edificării sale din petrol şi piatră seacă.

Şi, provocat de pricinoșii din colţul fotografiei, confecţionez la repezeală un ultim slide pe care desenez câteva semne de întrebare referitoare la numărul de kilometri de autostradă construiţi la noi în ultima juma’ de veac de istorie, tradiţie şi cultură.

---

Florentin Ţuca (foto) este Managing Partner al firmei Ţuca Zbârcea & Asociaţii, firma de avocatură care domină în ultimii ani topul pieţei locale, după venituri. Cu o experienţă juridică de 18 ani, Florentin Ţuca a fost implicat în numeroase procese de privatizare, printre care primele privatizări din sectorul bancar din România, asocieri în participaţiune, fuziuni şi achiziţii, precum şi proiecte de reorganizare şi restructurare de societăţi.
El este specialist în proiecte de tip parteneriat public-privat, concesiuni şi achiziţii publice, îndeosebi în sectoarele infrastructurii şi energiei. În plus, deţine o experienţă vastă în redactarea de proiecte de acte normative, inclusiv elaborarea şi stabilirea noului cadru legislativ aplicabil în privatizări, concesiuni, sectorul bancar sau alte domenii.
Florentin Ţuca a dobândit o vastă experienţă în arbitraje complexe pe lângă curţile de arbitraj locale şi internaţionale, cu deosebire în speţe privind reglementarea diferendelor referitoare la privatizări şi alte diferende internaţionale, fiind coordonatorul echipei de avocaţi care a reprezentat Statul român în trei procese de arbitraj internaţional în faţa Centrului Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii (ICSID).
Printre proiectele în care Florentin Ţuca a fost implicat, se numără: privatizarea Daewoo Automobile Craiova SA; vânzarea participaţiilor deţinute de mai multe bănci în Asiban, privatizarea Casa de Economii şi Consemnaţiuni – CEC, privatizarea Băncii Comerciale Române – BCR, privatizarea Petrom, privatizarea Bancpost etc.

---