ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Propaganda de război și probele ei

08 Aprilie 2015   |   Florentin Ţuca

Gaz pe foc sunt toate manipulările presei îndrăgostite de război. Deh, confirmarea că dragostea e oarbă: nu contează că războiul de care s-a înamorat e urât ca dracu’, ea se poate hrăni și cu comenzi de tancuri, și cu bani, și cu breaking news și cu gaz pe foc.

 
 
Asasinarea lui Boris Nemtsov, oponent al puterii de la Kremlin, a stârnit, cum era de așteptat, numeroase reacții și controverse. La o extremă, convingerea imediată și fermă a mainstream-ului occidental că actul criminal este imputabil puterii de la Moscova și, în special, „țarului” „KGB-ist” aflat în fruntea sa. La cealaltă extremă, comunicatul oficial al Kremlinului, la fel de iute și de hotărât, conform căruia asasinarea lui Nemtsov este o „provocare sută la sută” (deci nu doar 99 și nici măcar 95 la sută!) menită, zice-se, să inflameze spiritele și să decredibilizeze imaginea Rusiei și a liderului său.

Interesant este că aceste două opinii antagonice și extreme nu sunt păreri marginale, expediate la periferia dezbaterilor despre respectiva crimă; ele s-au înstăpânit pe tot câmpul de luptă propagandistică, strivind în ciocnirea lor bruma de abordare moderată, dubitativă și dilematică precum și palidele semne de întrebare sau îndoieli relative la verdictele ferme aruncate asupra subiectului. Și mai interesantă însă – iar prin constatarea asta mă apropii de motivația prezentei intervenții – este formidabila grabă cu care „analiștii” și păreriștii s-au urcat în ring. Nici bine stins ecoul împușcăturilor de lângă Piața Roșie, că detectivii de serviciu ai celor două tabere știau deja cu certitudine, cu maximă certitudine, cine-i asasinul ori instigatorul (sau măcar din ce echipă face parte). Tristul episod al asasinării lui Nemtsov și siguranța cu care au fost rapid împărțite sentințele despre vinovați m-au făcut să zăbovesc, preț de două pagini, asupra rolului probelor și asupra temeiniciei ca valoare a investigațiilor (fie că ele-s judiciare sau doar jurnalistice). Iar exemplul evocat nu este, din păcate, singular. Evenimente recente sau mai vechi ni se oferă ca bun material de disecție.


N-o să vin cu exemple din telejustiția românească, pentru că a curs prea multă cerneală pe subiect. Din păcate, exemple de „dovezi” sub formă de praf în ochi găsim și la case mai mari și sunt contrariat foarte adesea de manevrele manipulatorii pe care mainstream media le promovează sau le tolerează cu nonșalanță. Iar cele mai iritante dintre ele mi se par nu „confirmările” și găselnițele „grupului de cercetători britanici”, ci acelea care se pretind serioase și care-s provocatorii, menite să ațâțe, să tulbure ape, să alimenteze ori, mai grav, să genereze conflicte. Și asta mai ales când „atestările” în cauză lezează bunul-simț, fie el juridic sau nu.

De exemplu, invazia militară din Irak de acum mai bine de un deceniu a fost motivată (vă amintiți, desigur) de pretinsele arme de distrugere în masă posedate, chipurile, de regimul Hussein. Dovezile?... Niște tubulețe de aluminiu azvârlite pe masa ONU și halite cu nesaț de mass-media militaristă. Că totul a fost o făcătură ori că pretinsele probe au fost falsuri și că pe baza lor a fost declanșat un război dezastruos nu pare astăzi să mai intereseze pe cineva. Răspunderea agresorilor pentru nenorocirile cauzate prin invocarea acestor minciuni a ajuns subiect tabu, după cum fluierat în biserică este și evocarea rolului presei mainstream în susținerea acestor manipulări nefaste. Subiect bun de aruncat sub covor și de călcat în picioare.

Asta pentru că pe masă pot apărea alte teme similare, iar pretexte pentru noi războaie putem fabrica oricând. Prin august 2013 bunăoară, nici bine epuizat atacul cu arme chimice din Siria, că ideologii intervenționismului știau, chiar și în lipsa probelor, cine-i vinovatul, iar unica opțiune posibilă era, în logica lor, declanșarea unui nou război.  Tot acum vreo doi-trei ani, un ditamai prim-ministru apărea la tribuna ONU cu o planșă care ar fi vrut să reprezinte grafic arsenalul nuclear al Iranului, un desen similar cu cele care zugrăveau bombele cu fitil în animația cu rățoiul Donald. Pe puerila planșetă susținută de morga doctă a premierului, o linie roșie ca o doagă kitsch a butoiului cu pulbere dorea să marcheze cele trei sferturi de focos-focos al dracului șiit plasat pe Axa Răului. Iar domnul prim-ministru ne sugera proștilor de noi că planșeta e atestarea supremă-supremă și clama că, deși el are, alții n-au voie să aibă arsenale nucleare. Motiv suficient ca, imediat după asta, pe baza acestei „dovezi”, presa mainstream să înceapă bombardamentele mediatice împotriva Teheranului și îndemnurile la cafteală și bombardamente de-adevăratelea.  Din fericire, până acum, războiul cu Iranul a fost evitat și orientarea înțeleaptă a diplomației americane continuă negocierile. Cu toate astea, militariștii își reiau cu sârg propaganda. Întâi, cu oarece timiditate, susținând că războiul cu Iranul este, „probabil”, singura opțiune . Apoi, cu convingerea fermă că probele împotriva Dracului de pe axa dracilor sunt irefutabile (nu întreba care-s, crede și nu cerceta!), iar războiul este forma supremă de executare silită a Necuratului.

Alt exemplu, mai de actualitate și mai din zonă. Nu cu mult timp în urmă, președintele ucrainian ne arăta de la o tribună publică (o conferință susținută la Munchen) „dovada” imbatabilă a prezenței armatei ruse în Donetsk: câteva documente de identitate ce păreau pașapoarte, potențial confiscate de la niște indivizi care erau, pare-se, cetățeni ruși. Iar domnul președinte pleda convins că cele cinci pașapoarte pe care le răzlețea ca pe niște cărți de joc sunt chinta de generali cu Adolf Putin în coadă care pornise să cucerească Europa. Invazie armată probată cu pașapoartele soldaților, auzi tu, asta chiar că-i de Divertis (Ce căutați voi aicea, bre? Am venit să invadăm. Aveți actele la voi? Da. Ia să vedem dacă-s în regulă. Voila, poftiți. Bine, invadați. ‘trăiți!... ‘trăiți!). Pe urmă, asemenea „dovezi” au fost completate de „confirmări” la fel de „fulminante”: fotografii cu tancuri, scoase la iveală de un senator republican pe post de atestări ale invaziei în Ucraina.  Fotografiile care nu-s certificate sau coroborate cu alte probe nu spun mare lucru, ar pleda un student la drept. Nu contează, zice domnul senator, merge și-așa. Bună oportunitate pentru presa mainstream de a sări din nou la beregata decenței și-a bunului simț pentru a pune paie pe focul care, deocamdată, din fericire, e doar mocnit și pentru a milita pentru înarmarea Ucrainei ca șansă a păcii regionale!  Faptul că ulterior s-a dovedit că respectivele fotografii datau de acum șapte ani (deci nu din prezent) și surprindeau imagini ale intervenției militare ruse în Georgia (și nu în Ucraina) precum și recunoașterea erorii de către respectivul senator  nu mai par să aibă vreo importanță: ideologii intervenționiști și belicoși, propagandiștii războiului au celebrat știrea ca autentică cu un tapaj suficient de asurzitor ca infirmarea ei să se mai facă auzită.

Ajuns la acest punct, nu mă pot abține să deplâng recentele și insistentele provocări ale oficialilor occidentali și ale presei care îi susțin în direcția unui potențial conflict militar cu Rusia și/sau cu Iranul.

Întâi, frontul estic. Susținerea fățișă a unor mișcări ucrainene cel puțin dubioase, repetatele acuzații neprobate și alarmele referitoare la o invazie militară rusă de proporții, comparațiile sistematice și exagerate cu planurile lui Hitler sunt expresii provocatorii de tipul bățului prin gard la adresa Moscovei. Nu vreau să apăr câtuși de puțin poziția Kremlinului, găsesc că anexarea Crimeei este o încălcare a dreptului internațional, cred că Rusia are o însemnată vină în destabilizarea Ucrainei și nu simpatizez defel cu liderul rus sau cu regimul autocratic moscovit. Cu toate astea, propriile noastre intervenții în slăbirea Ucrainei, caftelile economice și „sancțiunile” aferente, dublul standard în analiza „geo-politicii”, precum și lipsa de temeinicie a multora dintre acuzațiile provocatorii îndreptate spre Moscova mă pun pe gânduri și mă neliniștesc. Motiv pentru care cred că proiectul de înarmare a Ucrainei nu este altceva decât gaz pe foc.

După cum petrol pe foc mi se pare și recenta intervenție războinică în Yemen. În plus, e în contra normelor dreptului internațional (șterge asta, dreptul internațional nu interesează pe nimeni; pun măcar între paranteze, ‘trăiți). Ori provocările belicoase la adresa Iranului venite taman de la tribuna Congresului american, bibirepublican și bibirăzboinic.

În fapt, gaz pe foc sunt toate manipulările presei îndrăgostite de război. Deh, confirmarea că dragostea e oarbă: nu contează că războiul de care s-a înamorat e urât ca dracu’, ea se poate hrăni și cu comenzi de tancuri, și cu bani, și cu breaking news și cu gaz pe foc.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 9414 / 12584
 

Ascunde Reclama
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
Raluca Năstase s-a alăturat RTPR pe poziția de Partener. Costin Tărăcilă (Managing Partner): Venirea Ralucăi reflectă strategia noastră de a consolida practica de real estate și de a atrage avocați dintre cei mai talentați și apreciați
Povestea fascinantă a unui avocat român stabilit în Germania. Pe ruta profesională București-Viena-Heidelberg, alături de Michaela Braun Noviello și câteva considerații despre sistemele de învățământ, modul de lucru, relațiile profesionale, practica și proiectele de extindere în Viena și Cluj
Cum trec departamentele juridice ale marilor companii prin criza medicală. Cristina Costache, Legal Manager Strauss România: Echipa nu a cedat presiunii și s-a comportat de o manieră ireproșabilă
Grupul E-INFRA a dus la capăt mai multe proiecte de infrastructură la care s-a lucrat intens în ultimele luni. Adina Calfa, Group General Counsel: Diferența pe care o câștigăm în experiența de management în perioada aceasta este aceea pe care o câștigă un pilot după ce a traversat o furtună și a aterizat forțat pe o autostradă
Frații Micula câștigă și continuă ofensiva legală împotriva statului român în instanțele americane pentru recunoașterea unei datorii de 356 mil. $. Ei cer României să achite și onorariile avocațiale, la nivel de 675 $ pentru un partener și 175 $ pentru un legal assistant
Ciprioții de la EP Wind Project (Rom) Six Ltd. cheamă România la arbitraj. Ministerul Economiei trebuie să aleagă consorțiul care se va ”bate” la ICSID cu avocații King & Spalding
Schoenherr lansează ghidul regional „Finanțarea startup-urilor”
LegiTeam: ZRVP recrutează avocat definitiv pentru departamentul Consultanță
In-houseLegal.ro | Consilierii juridici din companii au continuat să ofere asistență juridică pentru activitatea uzuală, însă au adaugat și noi proiecte specifice stării de urgență. Dr. Sabin Taclit, Legal Manager NextGen: În domeniul telecomunicatiilor proiectele au continuat, în paralel cu demersurile de adaptare la reglementările impuse
Avocatura penalistă este și va rămâne un “sport de contact” direct, atât cu clientul, cât și cu organele judiciare. Gabriel Albu, Managing Partner Albu-Legal: Pentru viitor anticipăm o creștere substanțială a volumului de activitate, astfel încât ne punem problema măririi echipei
Concurenta.ro | Soluție excepțională obținută de D&B David și Baias în prima cauză judecată în România cu privire la o practică anticoncurențială de tip ”hub & spoke”. Amenda dată de Consiliul Concurenței unor producători internaționali de armament pentru trucarea unor licitații a fost anulată
Hervis Sports obține în instanța amânarea chiriei în mall-ul Vivo! Cluj, deschizând calea și altor retaileri mari, afectați de criza medicală. Soluție obținută de litigatorii firmei Stratulat Albulescu, în colaborare cu C.I. Flavia Maier
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...