ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Bei ce vrei, dar știi ce bei? Denumirile geografice vs. mărcile colective şi de certificare în domeniul vinurilor (III)

05 Iunie 2018   |   Andreea Micu, Partner & Ramona Bădescu, Associate - STOICA & Asociaţii

Observăm faptul că atât denumirile de origine și indicațiile geografice, pe de-o parte, cât și mărcile, pe de altă parte, sunt utilizate pentru deosebirea pe piață a unor vinuri de alte vinuri, ceea ce apropie foarte mult cele două tipuri de protecţie industrială.

Andreea Micu, Partner & Ramona Bădescu, Associate - STOICA & Asociaţii

 
 

În articolul precedent, dedicat denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice utilizate în domeniul vinurilor, observam faptul că aceste denumiri geografice reprezintă adevărate cărţi de vizită ale vinurilor pentru consumatorii din era globalizată, fiind  utilizate pentru identificarea produselor vitivinicole ce provin dintr-o anumită regiune geografică.


Aşadar, denumirile de origine şi indicaţiile geografice servesc la deosebirea vinurilor dintr-o ţară, regiune sau localitate de vinurile care provin dintr-o altă ţară, regiune sau localitate, atestând, totodată, anumite calităţi, caracteristici sau o anumită reputaţie a produselor, aflate în strânsă legătură cu originea geografică. De asemenea, denumirile geografice servesc la deosebirea vinurilor provenind dintr-o anumită zonă geografică de vinurile varietale şi de vinurile simple. Denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt protejate din punct de vedere juridic, fiind drepturi de proprietate industrială.


 

Totodată, mărcile sunt, la rândul lor, drepturi de proprietate industrială, utilizate în vederea deosebirii vinurilor unui producător de vinurile altor producători, fiind un veritabil instrument de diferenţiere a calităţii sau chiar a originii unor vinuri. 


  

De altfel, aşa cum arătam în primul articol dedicat acestui subiect, astăzi, mulţi consumatori din România îşi aleg vinul în funcţie de producător şi de marca acestuia (Avincis, Casa Isărescu, Corcova, Vinarte etc.), iar mai puţin în funcţie de denumirile de origine şi de indicaţiile geografice (Drăgăşani, Mehedinţi, Dealu Mare, Dealurile Dobrogei etc.), care au început să facă obiectul mediatizării mai ales în ultimii ani.

În schimb, în alte ţări europene şi, în special, în Franţa, denumirile geografice reprezintă criteriul esenţial în funcţie de care este apreciat un anumit vin, inclusiv prin prisma calităţilor specifice ale regiunilor pe care le desemnează (de exemplu, Bordeaux, Bourgogne, Languedoc etc.)

În acest context, observăm faptul că atât denumirile de origine și indicațiile geografice, pe de-o parte, cât și mărcile, pe de altă parte, sunt utilizate pentru deosebirea pe piață a unor vinuri de alte vinuri, ceea ce apropie foarte mult cele două tipuri de protecţie industrială.

Situaţia devine, însă, mai complicată dacă ne gândim nu doar la mărcile clasice, ci şi la mărcile colective şi la mărcile de certificare, întrucât acestea par să se apropie până la suprapunere cu denumirile geografice. Oare să fie aşa?

Marca colectivă este marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane (art. 3 lit. e din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice). Întrucât, în practică, majoritatea solicitanţilor de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice sunt asociaţii de producători, s-ar putea face confuzie între cele două tipuri de drepturi de proprietate industrială. De aceea, trebuie reţinut, ca o deosebire esenţială, faptul că denumirile geografice deosebesc vinurile în funcţie de provenienţa lor geografică, în timp ce mărcile colective deosebesc vinurile în funcţie de asociaţiile de producători de la care acestea provin.
 

Pe aceeași temă:

 
Lucrurile sunt mai dificile, însă, atunci când vine vorba de mărci de certificare. Marca de certificare este marca care indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici (art. 3 lit. f din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice). Spre exemplu, o marcă de certificare este simbolul CЄ, care atestă că un produs este conform cu cerinţele de securitate impuse de Uniunea Europeană.


De asemenea, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, este permisă înregistrarea la O.S.I.M., ca marcă de certificare, a siglei ae, care semnifică faptul că un produs alimentar respectă cerinţele de producţie ecologică. Înregistrarea poate fi făcută de autoritatea competentă pentru controlul respectării cerinţelor de producţie ecologică.


De vreme ce definiţia dată de legiuitor este foarte largă, nu excludem ca prin noţiunea “alte caracteristici” să se înţeleagă inclusiv originea geografică a vinurilor şi, eventual, trăsăturile care leagă un anumit vin de originea sa geografică. În această ultimă situaţie, marca de certificare pare a se suprapune cu denumirile de origine şi indicaţiile geografice.

Acesta este, cel mai probabil, motivul pentru care noul Regulament UE nr. 2017/1001 privind marca Uniunii Europene, introducând pentru prima dată în reglementarea Uniunii Europene noţiunea de “marcă de certificare”, o defineşte ca o marcă ce este în măsură să facă distincția între, pe de o parte, produsele sau serviciile pentru care materialul, modul de fabricare al produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici, cu excepția originii geografice, sunt certificate de către titularul mărcii și, pe de altă parte, produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare.

Pe de altă parte, potrivit Directivei UE nr. 2008/95 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, statele membre pot să prevadă că semnele sau indicațiile care pot servi pentru desemnarea, în comerț, a provenienței geografice a produselor sau a serviciilor pot să constituie mărci colective sau mărci de garantare sau de certificare. Textul de lege prevede în continuare că o astfel de marcă nu îndreptățește titularul să interzică unui terț utilizarea în comerț a acestor semne sau indicații, atât timp cât sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial; în special, o astfel de marcă nu poate fi opusă unui terț abilitat, în condiţiile legii, să utilizeze o denumire geografică.

Totuşi, apreciem că diferenţa majoră dintre mărcile de certificare şi denumirile geografice constă în faptul că mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM numai de către persoane juridice legal abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor cu privire la caracteristicile garantate, iar aceste mărci de certificare nu pot fi înregistrate de persoane care fabrică, importă sau vând produse. Dimpotrivă, denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt înregistrate de asociaţii de producători sau producători individuali, după caz, care nu au atribuţii de control al vinurilor şi care, totodată, sunt, aşa cum am spus, fie producători de vin, fie, în cazul asociaţiilor, alcătuite din producători de vin.

Un subiect interesant de abordat, dar poate mult prea complex pentru micul nostru studiu, ar fi acela de a şti care dintre cele două sisteme calitative, cel exprimat prin denumiri de origine şi cel exprimat prin mărci de certificare, este un indicator de calitate mai bun pentru consumator sau dacă ele se situează pe acelaşi nivel.

Dincolo de toate aceste aspecte, trebuie menţionat faptul că în alte state, unde nu există un sistem de protecţie a denumirilor geografice sui generis, denumirile de origine şi indicaţiile geografice sunt protejate prin intermediul mărcilor de certificare. Spre exemplu, indicaţia geografică „IDAHO POTATO”, folosită pentru cartofii produşi în statul Idaho, SUA, sau indicaţia geografică „PUER”, pentru un ceai negru, produs în Provincia Yunnan, China, sunt protejate ca mărci de certificare, neexistând o reglementare specifică indicaţiilor geografice.


În concluzie, deşi mărcile colective şi mărcile de certificare se apropie foarte mult de denumirile geografice, între regimul juridic al celor două drepturi de proprietate industrială există diferenţe importante. Dacă, însă, mărcile şi denumirile de origine/indicaţiile geografice constau în sau cuprind aceeaşi denumire, cum le putem deosebi atunci când acestea apar pe o etichetă? Criteriul de distincţie esenţial, util oricărui consumator, este acela că denumirile de origine controlată şi indicaţiile geografice sunt precedate de menţiunile DOC, respectiv IG.

 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 1462 / 13538
 

Ascunde Reclama
 
 
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
LegiTeam: Popovici Nițu Stoica & Asociații recrutează
Thomson Reuters Legal Advisers - Full Year 2018 | Cele mai active firme de avocați implicate în fuziuni și achiziții, anul trecut. Ce giganți cu prezență la București au intrat în Top 25 global, european și regional
„The Lawyer European Awards 2019”: 4 firme cu activitate în România concurează pentru titlu la secțiunea ”Law Firm of the Year: Eastern Europe and the Balkans” | PNSA, singura firmă domestica din lista scurtă a premianților. ZRP concurează la titlul „European litigation team of the year”
Clifford Chance Badea atrage un nou avocat senior în practica de M&A Real Estate
Topul problemelor din industria Pharma, creionat de avocații D&B David și Baias. Proiectele uneia dintre cele mai performante echipe de pe piața locală
ELLINT, alianța internațională a firmelor de avocați specializate în dreptul muncii, se extinde în România. Suciu | The Employment Law a intrat în rețea
Promovări în conducerea Mușat & Asociații: Paul Buta, Iulian Popescu și Răzvan Stoicescu devin Deputy Managing Partners | Partenerul Octavian Popescu se retrage
Andreea Bende, promovată în calitate de Partener în cadrul NNDKP IP
LegiTeam: PeliFilip recrutează avocați pentru departamentul de Real-estate
bpv Grigorescu Ştefănică a asistat Molex SUA, în consolidarea prezenței sale pe piața din România. Colaborare cu Jones Day
PeliFilip a reprezentat cu succes Hidroelectrica într-un litigiu complex de dreptul muncii
Câți avocați au firmele de top în evidențele Baroului, la început de an. Plutonul fruntașilor și-a schimbat structura, iar tendința a fost de micșorare a efectivelor, în 2018
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...