ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Bei ce vrei, dar ştii ce bei? Relaţia dintre denumiri geografice şi mărci în domeniul vinurilor (partea a V-a)

12 Septembrie 2018   |   Andreea Micu, Partner & Ramona Bădescu, Associate - STOICA & Asociaţii

Mărcile şi denumirile de origine/indicaţiile geografice pentru vinuri pot coexista în numeroase situaţii, constituind un sprijin una pentru cealaltă în lupta pentru individualizarea produselor viticole pe piaţă, însă, precum în orice cuplu, pentru a convieţui, fiecare “partener” trebuie să se conformeze cerinţelor celuilalt.

Andreea Micu, Partner & Ramona Bădescu, Associate - STOICA & Asociaţii

 
 

I.    …UN CUPLU?

În articolul precedent , am afirmat că denumirile de origine/indicaţiile geografice şi mărcile pot fi privite ca „un cuplu” de drepturi de proprietate industrială ce servesc la deosebirea unor produse de alte produse de pe piaţă. Totodată, am concluzionat că fiecare dintre cele două drepturi deosebesc produsele în baza unor criterii distincte, în cazul mărcilor fiind vorba de producători diferiţi, în timp ce în cazul denumirilor de origine/indicaţiilor geografice este vorba de origini geografice distincte.


În orice caz, aceste drepturi de proprietate industrială, datorită valorii adăugate pe care o aduc produselor cărora li se aplică, necesită un regim juridic eficient de protecție, menit să asigure distinctivitatea și calitatea produselor respective. În domeniul vinurilor, cu atât mai mult, stabilirea unor raporturi armonioase între mărci și denumiri geografice, în baza legislației aplicabile, reprezintă o provocare, pentru că aceste drepturi de proprietate industrială sunt esențiale pentru a garanta consumatorilor caracteristicile și proveniența vinurilor.

Aşadar, dacă ne aflăm la capitolul „cupluri”, ne-am propus să aflăm cum anume „se înţeleg cei doi parteneri”, pot convieţui sau se exclud reciproc? Cu alte cuvinte, putem întâlni pe piaţă un vin care să fie identificat simultan printr-o denumire de origine/indicaţie geografică şi o marcă identică sau similară sau, într-o asemenea situaţie, acestea se exclud reciproc? De asemenea, pot fi comercializate pe piaţă două vinuri distincte, dintre care unul beneficiază de o denumire de origine/indicaţie geografică, iar celălalt de o marcă identică cu sau care conţine denumirea geografică în cauză?

Conflictul privind dreptul de utilizare exclusivă a unui semn (marcă sau denumire geografică) se naşte, de regulă, atunci când două sau mai multe persoane pretind deopotrivă că sunt îndreptăţite la utilizarea semnului.

Dacă se naşte un conflict între o marcă anterioară şi un semn sau o marcă ulterioară, legiuitorul a prevăzut o serie de principii care soluţionează diferendele: principiul teritorialităţii stabileşte că două mărci înregistrate pentru aceleaşi produse pot coexista dacă sunt înregistrate pe teritorii diferite; principiul specialităţii stabileşte că două mărci identice sau similare înregistrate pe acelaşi teritoriu vor putea coexista dacă sunt utilizate pentru produse diferite şi prin aceasta nu creează un risc de confuzie în mintea consumatorului (fac excepţie mărcile de reputaţie, care, în anumite condiţii, beneficiază de protecţie şi faţă de alte mărci identice sau similare utilizate pentru produse diferite); în final, principiul priorităţii se rezumă la binecunoscuta expresie: „primul venit, primul servit” şi stabileşte că între două mărci identice sau similare care vizează aceleaşi produse va fi câştigătoare marca cea dintâi înregistrată.

De asemenea, se poate întâlni situaţia în care o indicație geografică sau o denumire de origine intră în conflict cu numele unei alte regiuni geografice a cărei înregistrare ca indicație geografică sau denumire de origine se dorește pentru același tip de produse. Spre exemplu, pot intra în conflict denumirile omonime a două localități din România unde se produce un vin de calitate. Spre deosebire de mărci, potrivit legii, două regiuni geografice cu denumiri identice pot fi înregistrate ca indicaţii geografice sau ca denumiri de origine pentru acelaşi tip de produse, dacă nu există risc de confuzie. În caz contrar, şi în această materie va fi aplicabil principiul priorităţii. Această regulă ar putea fi denumită principiul omonimiei, specific indicațiilor geografice și denumirilor de origine, întrucât scopul acestora este să asigure o protecție cât mai largă producției specifice anumitor zone geografice, în mod echitabil pentru toți producătorii.

Ce se întâmplă, însă, în cazul în care intră în conflict o denumire de origine/indicaţie geografică şi o marcă identică sau similară? Cine ar trebui să fie îndreptăţit la utilizarea semnului: titularul denumirii de origine/indicaţiei geografice sau titularul mărcii şi în ce condiţii? Sau ambii titulari?


Pe aceeași temă:



II.    …DA! DAR NUMAI CU RESPECTAREA ANUMITOR LIMITE…

A.    Cerere de înregistrare a mărcii ulterioară cererii de înregistrare a denumirii de origine/indicaţiei geografice

Potrivit reglementării internaţionale (art. 23 din Acordul TRIPS – Anexa 1C, ratificat prin Legea nr. 133/1994 pentru ratificarea Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ), înregistrarea unei mărci pentru vinuri care conţine sau este constituită dintr-o indicaţie geografică ce identifică vinuri va fi refuzată sau anulată, fie din oficiu, dacă legislaţia unui stat membru permite aceasta, fie la cererea unei părţi interesate, dacă vinurile pentru care se solicită înregistrarea nu au această origine.

Reglementarea europeană impune condiţii şi mai stricte convieţuirii dintre denumirile de origine/indicaţiile geografice şi mărci (art. 102 din Regulamentul nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole). Astfel, înregistrarea unei mărci care conține sau este constituită dintr-o denumire de origine sau o indicație geografică pentru vinuri care nu respectă specificațiile cuprinse în caietele de sarcini este fie refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisie a cererii de protecție privind denumirea de origine sau indicația geografică, iar denumirea în cauză obține protecție, fie anulată, după caz.

În reglementarea naţională, problema coexistenței sau a conflictului dintre denumirile de origine/indicațiile geografice și mărci este abordată atât în legislația vinului (art. 45 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015 şi art. 66 din H.G. nr. 512/2016 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015), cât și în legislația mărcilor și a indicațiilor geografice (art. 47 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice).

Potrivit legislaţiei naţionale, înregistrarea unei mărci care conține sau este constituită dintr-o denumire de origine sau o indicație geografică pentru vinuri care nu respectă specificațiile cuprinse în caietele de sarcini este fie refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este depusă ulterior datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine/indicaţiei geografice, cu condiţia ca denumirea geografică să fie înregistrată, sau, după caz, anulată, dacă marca a fost deja înregistrată.

În primul rând, se observă că, din prisma legiuitorului european şi a celui naţional, mărcile şi denumirile geografice nu pot fi “un cuplu” decât în măsura în care produsul viticol vizat respectă condiţiile înscrise în caietele de sarcini, care sunt mai restrictive decât simpla cerinţă de apartenenţă la o anumită regiune geografică, precum se prevede în Acordul TRIPS (caietul de sarcini cuprinde, printre altele, condiţii referitoare la legătura dintre regiunea geografică şi vin, cantitatea de struguri care trebuie să provină din regiunea respectivă, soiurile de viţă de vie – Vitis vinifera sau o încrucişare dintre Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis).

Aşadar, dacă doreşte să îşi înregistreze o marcă similară sau identică unei denumiri de origine/indicaţii geografice, un producător de vin trebuie să demonstreze îndeplinirea de către vinul în cauză a condiţiilor specifice respectivei denumiri de origine/indicaţii geografice. Cu toate acestea, nici reglementarea europeană, nici reglementarea naţională nu prevăd cine anume va verifica îndeplinirea condițiilor impuse prin caietele de sarcini de către solicitantul înregistrării mărcii și ce condiții materiale și procedurale trebuie respectate.

Care ar putea fi rațiunea pentru care este permisă utilizarea deopotrivă a unei denumiri de origine/indicaţii geografice şi a unei mărci de vreme ce orice producător de vin, într-o astfel de situație, ar fi îndreptățit să folosească direct denumirea de origine sau indicația geografică? Credem că unul dintre motivele pentru care se permite înregistrarea unei mărci identice sau similare cu o denumire de origine sau indicație geografică, pentru vinuri care respectă cerințele de calitate specifice, este reprezentat de necesitatea de a oferi producătorilor posibilitatea de a-și înregistra o marcă fie verbală, fie figurativă sau combinată, cu denumirea locului în care se produce vinul lor astfel încât să se diferențieze de alți producători din aceeași regiune geografică, această diferenţiere operând, de altfel, şi în raport de producătorii din alte regiuni. Am putea spune că, într-un fel, în îndeplinirea funcţiei de distinctivitate, marca este „mai puternică” decât denumirea de origine/indicaţia geografică. Mai mult, legislaţia şi jurisprudenţa în materia contrafacerii mărcilor sunt mai bine „conturate şi înrădăcinate”, cel puţin în anumite privinţe, decât cele în materia protecţiei denumirilor de origine/indicaţiilor geografice. Nu în ultimul rând, astfel cum arătam anterior, denumirile de origine/indicaţiile geografice şi mărcile deosebesc produsele în baza unor criterii distincte, în cazul mărcilor fiind vorba de producători diferiţi, iar în cazul denumirilor de origine/indicaţiilor geografice fiind vorba de origini geografice distincte.

Dacă, însă, un producător este autorizat să îşi înregistreze o marcă identică sau care conţine o denumire de origine/indicaţie geografică pentru vinuri, cum anume se va proceda în situaţia în care şi un alt producător din regiune doreşte să înregistreze o marcă identică sau similară pentru vinuri care respectă cerinţele impuse prin caietul de sarcini? Apreciem că, într-o atare situaţie, solicitarea de înregistrare a celei de-a doua mărci ar trebui examinată în aceleaşi condiţii ca orice altă cerere de marcă, deşi ambele produse sunt îndreptăţite să poarte aceeaşi denumire de origine/indicaţie geografică în cauză, astfel încât, dacă există risc de confuzie, cea de-a doua cerere de înregistrare a mărcii ar trebui respinsă.

În plan internațional, un exemplu de denumire de origine protejată şi marcă ce are în componenţa sa aceeaşi denumire se întâlneşte în cazul denumirii Rioja. Rioja este o denumire de origine, iar una dintre mărcile care conţine o astfel de denumire este marca Rioja Denominacion de Origen Calificada Este Consejo Regulador Califica Y Garantiza este Vino Como reserva Cosecha 2005 (M2815794 din 11.02.2008), protejată pe teritoriul Spaniei.

Există, însă, şi legislaţii ale statelor care nu permit înregistrarea unei mărci ulterioare care este identică sau care conţine o denumire de origine sau o indicaţie geografică deja înregistrată, chiar dacă vinul pentru care se solicită înregistrarea mărcii respectă caracteristicile denumirii geografice în cauză, cum ar fi Brazilia.

În țara noastră, un exemplu sugestiv este vinul Crama Ceptura, Ceptura fiind o denumire de origine controlată, iar Crama Ceptura fiind o marcă înregistrată (M 08769 din 30.12.2016), protejată pe teritoriul României.

   

În al doilea rând, în cazul în care se înregistrează o marcă pentru vinuri care nu respectă cerinţele impuse prin caietul de sarcini al denumirii de origine/indicaţiei geografice, aceasta poate fi anulată la cererea oricărei persoane interesate, formulate în termen de 5 ani de la data înregistrării mărcii (art. 47 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice).

B.    Cerere de înregistrare a mărcii anterioară cererii de înregistrare a denumirii de origine/indicaţiei geografice

Potrivit reglementării internaţionale, (art. 24 din Acordul TRIPS – Anexa 1C, ratificat prin Legea nr. 133/1994 pentru ratificarea Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ), dacă marca a fost depusă sau înregistrată cu bună credinţă sau drepturile cu privire la o marcă au fost dobândite prin folosinţă cu bună credinţă anterior aplicării dispozițiilor Acordului în statul respectiv sau anterior depunerii cererii de protecție a indicației geografice, marca în cauză nu-și va pierde eligibilitatea sau valabilitatea numai pentru motivul că este identică sau similară unei indicații geografice.

În mod similar, reglementarea europeană (art. 102 din Regulamentul nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole) şi reglementarea naţională (art. 45 din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015 şi art. 66 din H.G. nr. 512/2016 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015) prevăd faptul că o marcă pentru care a fost depusă o cerere de înregistrare, care a fost înregistrată sau care a fost dobândită prin utilizare de bună credinţă, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii Europene, anterior datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine/indicaţiei geografice, rămâne valabilă şi poate fi utilizată în continuare, în pofida protecţiei denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.

Aşadar, dacă o marcă ce conţine sau este constituită dintr-o denumire de origine/indicaţie geografică pentru un vin care nu respectă cerinţele impuse prin caietul de sarcini al denumirii de origine/indicaţiei geografice este înregistrată anterior unei denumiri de origine/indicaţii geografice, ea nu are capacitatea “de a împiedica” înregistrarea ulterioară a denumirii de origine/indicaţiei geografice, dar nici nu va fi “înlăturată” de noua denumire geografică, ci ambele vor convieţui cu privire la acelaşi produs. Ne întrebăm, însă, dacă această situaţie nu va crea confuzie în mintea consumatorului şi dacă nu va afecta garanţiile oferite de denumirea de origine/indicaţia geografică protejată?

În strânsă legătură cu această chestiune, ne-a atras atenţia drumul spinos pe care a trebuit să îl parcurgă înregistrarea denumirii de origine “Champagne” în Brazilia, a cărei regiune Rio Grande do Sul este renumită pentru că aici strugurii se bucură de razele soarelui şi de briza exotică a vântului din apropierea Oceanului Atlantic.

În data de 4 august 2011, asociaţia „Committee Interprofessionnel du Vin de Champagne” a depus o cerere de înregistrare a denumirii de origine protejată Champagne la Institutul Naţional pentru Protecţia Proprietăţii Industriale din Brazilia penru vinuri spumante. O companie braziliană producătoare de vinuri a formulat opoziţie la înregistrare, motivat de faptul că a utilizat această denumire anterior pentru vinuri spumante şi, totodată, majoritatea producătorilor de vinuri spumante o utilizează, astfel încât denumirea este generică în Brazilia şi nu poate fi protejată. În aceste împrejurări, după numeroase probe aduse de solicitantul protecţiei, inclusiv dovada că ceilalţi producători brazilieni de vin spumant nu se opun înregistrării denumirii, Institutul Naţional pentru Protecţia Proprietăţii Industriale din Brazilia a acordat protecţie denumirii de origine Champagne, însă, a acordat, totodată, şi dreptul de a utiliza această denumire companiei care a formulat opoziţie, deşi vinul spumant produs de aceasta din urmă nu îndeplinea cerinţele specifice de producere a vinului Champagne din Franţa. În motivare, autoritatea braziliană a arătat că, în virtutea bunei-credinţe cu care producătorul brazilian a utilizat anterior denumirea “Champagne”, i se cuvine acestuia dreptul de a utiliza în continuare denumirea în cauză. Totodată, se impune a fi menţionat că, la data de referinţă, respectiv iunie 2016, în Brazilia erau protejate 18 mărci care conţin denumirea “Champagne” pentru vinuri.

Prin excepţie de la regula potrivit căreia marca anterioară convieţuieşte cu denumirea geografică ulterioară, reglementarea europeană instituie un caz în care marca “triumfă” asupra denumirilor de origine geografică/indicaţiilor geografice sau, pentru a utiliza limbajul unui cuplu, “divorţează” de denumirea de origine/indicaţia geografică: este vorba de ipoteza în care o marcă este înregistrată anterior depunerii cererii de înregistrare a unei denumiri de origine/indicaţii geografice, iar, având în vedere reputaţia şi notorietatea sa, protecţia denumirii geografice ar putea să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză. În această ipoteză, potrivit reglementării europene, denumirea de origine/indicaţia geografică nu va fi protejată (art. 101 din Regulamentul nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole).

Întrebarea care se ridică este, însă, cum anume se va putea obţine anularea unei denumiri de origine/indicaţii geografice de către titularul unei mărci anterioare care se bucură de reputaţie şi notorietate pe piaţă în cazul în care, totuşi, denumirea de origine/indicaţia geografică ce îi aduce atingere dreptului său exclusiv a fost înregistrată? Altfel spus, care este procedura “divorţului” în cazul în care o denumire de origine/indicaţie geografică ulterioară aduce atingere unei mărci de notorietate anterioare? Întrebarea este delicată întrucât atât reglementarea europeană, cât şi reglementarea naţională consacră un singur caz de anulare a unei denumiri de origine şi a unei indicaţii geografice: cazul în care respectarea caietului de sarcini corespunzător denumirii de origine şi indicaţiei geografice nu mai este asigurată.

III.    …RESPECT ŞI SPRIJIN RECIPROC…

În concluzie, se observă faptul că mărcile şi denumirile de origine/indicaţiile geografice pentru vinuri pot coexista în numeroase situaţii, constituind un sprijin una pentru cealaltă în lupta pentru individualizarea produselor viticole pe piaţă, însă, precum în orice cuplu, pentru a convieţui, fiecare “partener” trebuie să se conformeze cerinţelor celuilalt.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 476 / 13147
 

Ascunde Reclama
 
 
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
Avocații SAA au asistat GapMinder în finanțarea acordată start-up-ului SmartDreamers. Silviu Stratulat și Cristina Man au coordonat proiectul
LegiTeam: Zamfirescu Racoţi & Partners recrutează avocat definitiv pentru departamentul Litigii
LegiTeam - Alătură-te echipei de avocați Mitel & Asociații!
2018 va fi anul cu o creștere semnificativă pentru Stratulat Albulescu & Asociaţii. Cele mai mari încasări din S1 au fost generate de Real Estate, dar multe proiecte au fost în domeniul tehnologiei sau au vizat mai multe jurisdicții
Instanţa anulează amenda de 100.000 lei dată de ASF fostei şefe a NN Pensii și obligă Autoritatea să-i plătească acesteia și daune morale. Victorie obținută de litigatorii ZRP, coordonați de Cosmin Vasile
VIDEO | CMS: THIS IS US! Rezultate excepționale în ultimii 4 ani, creștere axată strategic pe dezvoltarea unor arii de practică și recrutarea tinerilor talentați. Gabriel Sidere, Managing Partner CMS Romania: “Oamenii sunt în centrul construcției noastre”
VIDEO | CMS Expert View: Warranty and Indemnity Insurance. Beneficiile asigurării pentru garanții și indemnificări, explicate de echipa de avocați și consultanți specializați ai CMS Romania
CMS Expert View: VIDEO | Dreptul Energiei – între boom tehnologic și nevoia de legislație modernă. O discuție cu Varinia Radu, Partener, coordonatorul practicii de petrol și gaze pe Europa Centrală și de Est al CMS
D&B David și Baias investește în formarea tinerilor avocați. Anda Rojanschi, Partener: Căutăm viitori colegi care să aibă atât răbdarea de a învăța, cât și dorința de a căuta, de a inova, de a merge în profunzimea textului de lege, de a înțelege concepte și de a opera cu ele
LegiTeam: Maravela & Asociaţii is looking for a German speaking lawyer
EXCLUSIV BizLawyer: Partenerul Ciprian Glodeanu se desprinde din echipa Wolf Theiss. O nouă firmă cu 3-4 parteneri și 10 avocați, la orizont
CMS Expert View: VIDEO | Companiile au accelerat măsurile pentru implementarea GDPR, dar încă pot apărea probleme generate de prelucrarea datelor. Aspectele sensibile, analizate de avocații CMS Romania
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...