ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Cum pot intra multinaționalele în vizorul Fiscului în ceea ce privește tranzacțiile cu părți afiliate și de ce este nevoie de întocmirea dosarului prețurilor de transfer. Criterii de risc și elemente esențiale, explicate de Roxana Popel, coordonator al echipei de taxe a CMS România și Horia Drăghici, partener CMS

25 Aprilie 2018   |   Stefania Enache

ANAF a decis recent să facă o analiză de risc a companiilor multinaționale. Deși criteriile de risc pe care autoritățile de control le-au luat în calcul nu au fost publicate, avocații CMS le-au identificat din cazurile întâlnite.

 
 
Unul dintre cele mai delicate demersuri din activitatea unei companii multinaționale îl constituie întocmirea dosarului prețurilor de transfer.Marii contribuabili care fac tranzacții cu firme afiliate au obligația de a realiza în fiecare an un astfel de dosar pe care trebuie să-l prezinte organului fiscal, atunci când acesta îl cere. În cazul în care dosarul nu este bine întocmit, riscurile pentru afacere sunt maxime. BizLawyer a abordat această temă într-un interviu realizat cu doi dintre cei mai buni experți în acest domeniu: Roxana Popel, Director, Head of Tax Department - ‎CMS Cameron McKenna Nabarro Olswang Romania și Horia Drăghici, Partener (Dispute Resolution) în cadrul aceleiași firme.


Problematica prețurilor de transfer a început să capete importanță la nivel internațional încă din anii ’70 când, pe fondul globalizării economiei, activitatea companiilor multinaționale s-a extins, iar tranzacțiile între firme afiliate s-au înmulțit.

În România, tema prețurilor de transfer s-a transformat într-un subiect fierbinte în momentul în care oficialitățile guvernamentale au acuzat faptul că multinaționalele își transferă în alte regiuni profiturile obținute în țara noastră. S-a vehiculat, la nivel declarativ, chiar suma de un miliard de euro, bani despre care se susține că nu au fost impozitați în România.

Trecând peste substratul politico-electoral al acestor declarații, este cât se poate de limpede că ANAF a identificat în această zonă a prețurilor de transfer un segment bun pentru colectarea unor sume importante la bugetul statului. Pe acest fond, organele fiscale au declanșat o serie de controale, în 2018 fiind în derulare inspecții care au ca temă prețurile de transfer la foarte mulți dintre marii contribuabili.

În fața avalanșei de controale, companiile multinaționale pot răspunde într-un singur mod: prin prezentarea unui dosar al prețurilor de transfer corect întocmit.

Ghidul OECD al prețurilor de transfer „face legea”

Chiar dacă problematica prețurilor de transfer a intrat în atenția autorităților fiscale în urma cu aproape o jumătate de secol, criza financiară din 2008-2009 a fost cea care a impulsionat statele să ia o serie de măsuri și să întocmească analize de risc pentru a vedea ce se întâmplă cu profitul companiilor și cum este impozitat. Nevoia de bani a obligat țările dezvoltate să caute și alte segmente de unde puteau aduce fonduri la bugetul public. “Semnalul a fost dat de SUA, care au făcut o analiză pentru a vedea câte impozite plătesc acolo companiile americane. S-a constat că nu plătesc suficient și autoritățile au vrut să vadă unde se duc acei bani”, a explicat Roxana Popel. Autoritățile din SUA au stabilit că, spre exemplu, compania Apple s-a folosit de structurile înregistrate în jurisdicțiile favorabile din punct de vedere fiscal pentru a plăti impozite pe profit mai mici.

Plecând din SUA, problematica prețurilor de transfer s-a extins, iar ceea ce se întâmplă astăzi în România este în linie cu abordarea autorităților fiscale din mai toate statele europene. ”Nu suntem nici înaintea altora, nici în urmă, dar este clar că autoritățile din România vor să mergem în același pas, și chiar poate mai repede, cu țările din Vest. De ce? Pentru că există potențial de a atrage venituri la bugetul de stat”, punctează Roxana Popel.

Din punct de vedere legal, problematica prețurilor de transfer a fost reglementată în România încă din 2004, fiind inclusă în primul Cod fiscal modern. Însă modul de aplicare și de documentare al prețurilor a fost publicat abia în 2008, printr-un ordin al ANAF. Așadar, din 2008, putem vorbi de o aplicare practică. Legislația locală cuprinde reguli și principii, dar este completată și de un material publicat de OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) pe tema prețurilor de transfer, ce se aplică la nivel internațional, fiind recunoscut și de către Codul Fiscal român.

”Este un ghid de 600 de pagini, care din timp în timp capătă modificări, fiind revizuit și în momentul de față. Deoarece la nivel internațional există o atenție sporită acordată companiilor multinaționale și modului în care acestea își recunosc profitul impozabil în țările în care își desfășoară activitatea, în ultima vreme documentul a căpătat o serie de modificări semnificative. Este vorba despre BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) – mutarea profitului dintr-o țară în alta, analizată de OECD începând din anul 2012. De altfel, OECD a publicat un material în care a arătat că a identificat companii multinaționale care, se pare, au folosit anumite pârghii pentru a nu impozita profiturile acolo unde au fost produse. În urma acestei analize, au fost create puncte de acțiune prin care au început să fie implementate, anumite reglementări la nivel internațional. România a aderat la demersul BEPS și s-a angajat să aplice toate măsurile; prin urmare, implementăm în legislația noastră tot ce se aprobă la nivel internațional. Practic, companiile multinaționale vor fi în obiectivul autorităților fiscale din România, așa cum sunt și în alte țări, și vor face subiectul unor controale fiscale, iar prețurile de transfer vor fi cu siguranță printre aspectele cele mai importante, analizate în toate inspecțiile”, menționează Roxana Popel.

Chiar dacă România este ”la zi” cu legislația privind prețurile de transfer, practic pot interveni probleme atunci când aceasta este aplicată. ”Avem o experiență de numai nouă ani în problematica prețurilor de transfer, care înseamnă relativ puțin comparativ cu alte jurisdicții. Astfel încât este un domeniu în care atât contribuabilii, cât și organele de inspecție fiscală au trebuit să se specializeze”, a adăugat Horia Draghici.

În timpul unui control, în cazul fericit, membrii echipei pot fi buni specialiști pe segmentul prețurilor de transfer și totul decurge firesc: este de ajuns să se uite pe dosar, înțeleg problematica din spate, pot susține o discuție tehnică și încearcă să aplice principiile OECD. Dar, uneori, echipele pot avea în componență inspectori care nu sunt foarte familiarizați cu această temă și încearcă să abordeze chestiunea dintr-un alt punct de vedere, cel al realității serviciilor prestate, ce are ca punct final refuzarea deductibilității.
”La ce te ajută prețul de transfer? Să stabilești că acel cost al serviciului sau al produsului cumpărat nu este exagerat și va fi deductibil din punct de vedere fiscal”, a explicat Horia Drăghici.

De multe ori, când inspectorii fiscali nu reușesc să înțeleagă principiile dosarului prețurilor de transfer, încearcă o altă abordare și susțin că nu poate fi dovedită prestarea serviciului. Acesta este unul dintre marile riscuri care pot interveni în timpul unei inspecții.



Cele mai analizate tranzacții: servicii, bunuri intangibile, împrumuturi

De altfel, statisticile existente arată că tranzacțiile cel mai atent analizate din perspectiva prețurilor de transfer, în România și în alte țări, sunt serviciile. ”În primul rând, pentru că vorbim despre ceva greu de demonstrat, cu multe interpretări: ce s-a prestat, când, cât, dacă s-a prestat sau nu. Tot aici intră și unele bunuri intangibile cum ar fi brand sau know-how. De exemplu, compania mamă din grup susține că deține know-how-ul pentru business-ul din tot grupul și, prin urmare, pentru asta va factura anumite sume anual către toate subsidiarele sale din întreaga lume. Și de aici apar câteva întrebări: dacă firma ”mamă” nu va mai exista, compania din România își va înceta activitatea, nu va mai știi să vândă bunurile sau să presteze serviciile? Cât valorează acel know-how? Ce beneficii aduce filialei din România?”, a punctat Roxana Popel.

De asemenea, intangibile sunt și tranzacțiile financiare, împrumuturile. Aici intervin discuții referitoare la mărimea ratei de dobândă. ”Este rata la care te puteai împrumuta și de la o bancă, de ce este mai mare atunci când primești un împrumut și de ce este mai mică atunci când dai un împrumut în partea cealaltă? De asemenea, în ultimii doi ani, tranzacțiile digitale au intrat în focusul autorităților fiscale la nivel global. În România, nu știm ca aceste companii de servicii digitale să aibă inspecții sau să fie verificate din perspectiva prețurilor de transfer. Asta nu înseamnă că nu ar putea avea astfel de controale într-un viitor apropiat”, subliniază Roxana Popel.

“Oricum problema prețurilor de transfer a devenit mult mai actuală acum decât era în urmă cu zece ani, pentru că România a ajuns să conteze, într-adevăr, pe ‘harta’ multinaționalelor. În România, sunt multe filiale, sucursale, deci se poate spune că suntem bine integrați pe piață europeană, pe piața mondială. Practic, autoritățile descoperă o zonă neexplorată până acum. Probabil și-au dat acum seama, făcând analize de risc, învățând și de la colegii de peste granițe cu care interacționează, că ar putea să obțină mai mult decât plătesc aceste multinaționale în România. De aceea vedem controale la societăți care nu au fost controlate niciodată, de 15-20 de ani de când activează în România, tocmai pentru că nu exista până acum un profil de risc”, completează Horia Drăghici.

Învățăm din practică. Nu este o știință exactă

“Cu timpul, au învățat și organele fiscale, dar și instanțele. Am făcut o analiza a spețelor și problematicilor – pentru că acum vedem rezultatele unor spețe care au debutat în perioada 2009-2010, e vorba de sume mai mici puse în discuție – și am constatat că problematica e aceeași. Am văzut că instanțele au învățat să aplice mecanismele prețurilor de transfer pe sume mici, iar atunci când vor apărea cazuri ce privesc controale ale unor mari contribuabili, ele deja știu ce au de făcut. Trebuie să spun că am fost plăcut surprinși să descoperim că sunt instanțe la nivelul întregii țări care aplică regulile corect, fac trimiteri la OECD, au citit, au învățat, au înțeles mecanismele. Pentru că este și o percepție publică, evident greșită, că prețul de transfer este un fel de evaziune fiscală legală. Nu este deloc așa”, nuanțează Partenerul CMS.

Având în vedere că prețurile de transfer nu sunt ”o știință exactă”, este extrem de important modul de aplicare în practică și analizele care se fac atunci când are loc un control al dosarului întocmit. Orice control trebuie să aibă în vedere o serie de argumente, să se bazeze pe anumite explicații și supoziții. “Toată lumea are impresia că atunci când se vorbește despre prețuri de transfer este analizată de fapt o tranzacție: compania A vinde un bun către compania B, din același grup, prin urmare metodologia prețurilor de transfer o să găsească prețul la care e vândut bunul respectiv. Nu, realitatea este că în prețul de transfer nu se regăsește prețul individual, nu este o știință exactă. Prin anumite metodologii bazate pe analize ale afacerii și pe statistică este găsit de cele mai multe ori un interval al prețurilor și se poate spune că între companiile care sunt în același grup prețurile se pot încadra într-un anumit interval. Nu poate fi identificat un preț ”X”. Din acest motiv spunem că nu este o știință exactă, pentru că este bazat pe estimări, ia în considerare o serie de supoziții. Totul este bazat pe argumente, care pot înclina balanța într-o parte sau în cealalta”, explică Roxana Popel.

Din aceste motive, pot apărea o serie de riscuri în cazul controalelor care vizează dosarele prețurilor de transfer. Echipa de inspectori fiscali care analizează documentele poate vedea lucrurile altfel și atunci apare disputa, care, în cazul în care inspecția respectivă se încheie prin impunerea unor sume suplimentare de plată, poate continua prin contestarea deciziei la nivel administrativ sau chiar se poate ajunge în fața unei instanțe, pentru a judeca cine are dreptate.

”Pentru că nu e o știință exactă, vorbim de un interval de prețuri și trebuie o analiză destul de fină pentru a înțelege contextele de piață adecvate pentru diverse societăți. Dacă toate companiile ar opera în același context de piață atunci un bun ar avea același preț pentru toți operatorii. Însă, în funcție de ‘temperatura’ pieței, se poate stabili dacă prețul pieței la momentul respectiv este mai mare sau mai mic. Cei care pregătesc dosarele prețurilor de transfer pot alege din mai multe metode care se potrivesc cel mai bine situației de fapt”, spune și Horia Drăghici.



Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.


 

Care sunt criteriile de risc


ANAF a decis recent să facă o analiză de risc a companiilor multinaționale. Deși criteriile de risc pe care autoritățile de control le-au luat în calcul nu au fost publicate, avocații CMS le-au identificat din cazurile întâlnite.

Un prim indicator de analiză a companiilor multinaționale a fost nivelul de profitabilitate din România, adică profitul impozabil raportat la cifra de afaceri, și impozitul pe profit plătit efectiv. Pierderile înregistrate pe mai mulți ani consecutiv sunt, de asemenea, considerate un factor de risc”, a precizat Roxana Popel. Din perspectiva unor inspectori fiscali, orice activitate comercială trebuie să fie profitabilă, altfel afacerea ar trebui închisă.

Un alt element este ponderea tranzacțiilor cu părți afiliate în totalul tranzacțiilor efectuate. Cu cât sunt mai multe, cu atât gradul de risc în a distorsiona profiturile poate fi mai mare”, a adăugat expertul CMS. În această categorie intră și tranzacțiile menționate anterior, cu servicii sau finanțări.

”De asemenea, un anumit sector de activitate poate fi afectat de o conjunctură economică sau politică, iar dacă acest lucru nu este prezentat și explicat în acest dosar al prețurilor de transfer, autoritățile vor vedea doar piederile sau costuri mai mari, nu vor înțelege ce s-a întâmplat în fapt și, prin urmare, vor considera că este un risc”, amintește Roxana Popel.

Expertul dă ca exemplu cazul în care prețul unei anumite materii prime la nivel internațional crește, ceea ce nu este vizibil în România, dar care mărește foarte mult costul pentru compania respectivă atunci când cumpără acea materie primă de la o altă firmă din grup. Autoritatea fiscală se uită la venituri, costuri, profit și nu vede ce este în spate, dacă există o explicație clară pentru acea situație. ”Practic, în dosarul prețurilor de transfer trebuie acordată o foarte mare atenție în prezentarea activității și condițiilor comerciale pentru a justifica ce s-a întâmplat cu anumite tranzacții și a explica de ce au fost practicate acele prețuri”, subliniază Roxana Popel.

Expertul mai spune că gradul de transparență între autoritățile fiscale din diverse țări a crescut foarte mult, din 2016 existând un așa numit ”Country-by-country reporting” care a avut primul termen de depunere la 31 decembrie 2017. Toate companiile multinaționale cu cifra de afaceri peste 750 de milioane de euro trebuie să depună un astfel de raport în țările unde sunt companiile mamă. Raportul conține informații despre cifra de afaceri obținută de firmă în fiecare țară în care își desfășoară activitatea, profitul impozabil, impozitul pe profit plătit, numărul de angajați.

“Sunt foarte multe date sumarizate care arată nivelul de activitate și profitabilitate în diverse țări. Anul acesta, în 2018, după luna iunie, aceste rapoarte la nivel european sunt centralizate și vor fi transmise tuturor autorităților fiscale din toată UE. ANAF va primi astfel de rapoarte pentru companiile multinaționale, inclusiv pentru cele care au prezență în România și va putea să vadă, pe lângă datele pe care le avea despre firma din România, și ce cifră de afaceri, câți oameni, ce profituri au aceste companii în alte părți și, din nou, să identifice profile de risc. Transparența devine astfel un element din ce în ce mai important”, a explicat Roxana Popel.

”Autoritățile fiscale și-au dat seama că numai prin transparență și schimb de informații pot obține datele necesare pentru a putea să impoziteze și să strângă mai multe venituri la buget. Acest schimb de informații nu mai este realizat doar la solicitarea unei autorități, ci devine automat. Se intenționează introducerea mai multor informații care să fie transparentizate”, mai explică expertul CMS.



→  Evitați modelul copy paste

Contribuabilii din România care au obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer lucrează fie în colaborare cu experți externi (avocați sau consultanți fiscali), fie își fac dosarul in-house urmând modelul existent la nivel de grup.

Profesioniștii CMS atrag însă atenția că cel de-al doilea mod de lucru vine ”la pachet”, în cele mai multe situații, cu o serie de riscuri. „Atunci când dăm copy paste din dosarul prețurilor de transfer existent la compania mamă din SUA sau din Franța, nu rezolvăm lucrurile. Ba, mai mult, apare un risc major, pentru că în acel dosar a fost documentată o altă societate, s-a pus accentul pe altceva. Descoperi, la final, că ai omis să demonstrezi unor autorități din România modul corect în care ți-ai desfășurat tu tranzacțiile. Noi atragem atenția asupra faptului că a replica dosarul de grup, fără a știi ce vrea să vadă autoritatea fiscală din țara respectivă, cum trebuie organizat dosarul la nivel local, ce elemente pot fi descrise în detaliu, este un element de risc”, nuanțează Roxana Popel.

Un astfel de dosar al prețurilor de transfer are, în medie, între 50 și 200 de pagini doar pentru partea descriptivă, iar anexele - care trebuie să conțină toate contractele cu părțile afiliate, detaliile cum au fost stabilite acele intervale - pot acoperi alte câteva sute de pagini. Dosarul întocmit pentru o singură tranzacție, o vânzare de bunuri, poate ajunge astfel la 200-300 de pagini de documentație.

→ Traducerea documentelor, un alt risc

Un alt element foarte important de care companiile care operează local ar trebui să țină cont este acela că dosarele prețurilor de transfer trebuie prezentate autorităților în limba română.

“De obicei, la nivelul companiilor multinaționale acestea sunt pregătite în limba engleză, fie pentru că membrii managementului sunt cetățeni străini și trebuie să poată revizui, fie că urmează a fi citit și de reprezentanții companiei mamă, care pot, de asemenea, să-l examineze și să modifice, dacă este cazul. Este pregătit, așadar, în limba engleză, urmând ca traducerea să se facă atunci când va fi nevoie. Dacă traducerea în limba română nu este făcută într-un mod corect și nu reflectă sensul cuvântului în limba engleză, se poate ajunge la interpretări eronate în cazul unei inspecții fiscale sau, într-un caz fericit, la situații hilare. Noi suntem de acord cu pregătirea dosarului în limba engleză, dacă așa își dorește clientul, dar traducerea în limba română, chiar dacă este făcută de un traducător, trebuie revizuită de către un specialist care să se asigure că terminologia și produsul final ce a rezultat în limba română sunt corecte”, mai spune profesionistul CMS.

Trebuie amintit și faptul că ghidul OECD care stabilește regulile în acest domeniu al prețurilor de transfer este în limba engleză, iar autoritățile din țara noastră folosesc o variantă tradusă din anii 2006-2008. Și de aici pot apărea o serie de probleme, având în vedere că ghidul OECD a suferit de atunci modificări importante. ”E drept că acum cei mai mulți dintre inspectorii fiscali s-au adaptat condițiilor actuale. S-au globalizat, s-au digitalizat, utilizează internetul, fac conexiuni, etc”, amintește Horia Drăghici.

Interlocutorii BizLawyer sunt de părere că atunci când este întocmit un dosar al prețurilor de transfer trebuie să se țină cont de realitatea din România și de tranzacțiile care sunt în focus, de modul în care sunt documentate prețurile de transfer, de varianta în limba română, foarte importantă, și de faptul că autoritățile fiscale au acces la informații relevante.
 

→ Pregătirea dosarului la timp crează probe pentru viitor

Profesioniștii CMS insistă asupra importanței întocmirii la timp a dosarului prețurilor de transfer. În cazul declanșării unui control, un contribuabil mare este obligat să prezinte acest dosar în termen de zece zile, iar dacă documentul nu este întocmit din timp, termenul este imposibil de respectat. “Chiar dacă te străduiești și reușești să încropești acest dosar în termenul de 10 zile, riscul de a greși este major, iar rezultatele vor fi ușor contestabile de organele de control. Este foarte important să pregătești dosarul din vreme. Datele trebuie colectate la timp pentru că, odată cu trecerea timpului, va fi tot mai greu să regăsești informațiile respective. Oamenii din companie se schimbă, mai ales în multinaționale, iar cei care vin nu vor mai știi ce s-a întâmplat în respectiva tranzacție. Dacă pregătești dosarul prețurilor de transfer la timp, creezi probe pentru viitor într-un eventual control. E un model ideal, dar asta te salvează de cele mai multe ori de neplăceri”, declară Horia Drăghici.

Trebuie menționat însă că și atunci când dosarul este întocmit la timp și respectă toate cerințele, pot apărea surprize neplăcute.

Trebuie avută în vedere și perioada de prescripție fiscală, care este de șase ani în cazul impozitului pe profit. Practic, în 2018 poate fi verificat impozitul pe profit declarat cu șase ani în urmă și, de obicei, atunci când se începe un control, dacă societatea nu a mai fost verificată pe tema prețurilor de transfer, este analizată întreaga perioadă 2012-2017. Controalele se desfășoară pe perioade lungi, între șase luni și un an și jumătate la un contribuabil mare, interval în care ANAF are timp să analizeze documentele prezentate sau să ceară alte informații. Există cazuri în care echipa de inspecție care interacționează fizic cu clientul să nu fie aceeași cu echipa care analizează dosarul prețurilor de transfer, pentru că la nivelul contribuabililor mari, de exemplu, există echipe specializate pe prețuri de transfer.

De ce au intrat companiile gigant în atenția autorităților


Cele mai cunoscute spețe la nivel mondial referitoare la prețurile de transfer vizează giganți precum Amazon, Google, Facebook și Apple. Modelul lor de business a început să fie ”atacat” de autoritățile din diverse țări din două perspective. Acțiunile autorităților au venit fie din perpectiva prețurilor de transfer, fie din perspectiva faptului că, atunci când ai mai mulți angajați într-o țară, ar trebui să ai și profituri în linie cu numărul oamenilor de acolo. Nu poți spune că ai profituri mici într-o țară în care ai un număr mare de angajați, iar într-o altă țară, în care aproape că nu ai oameni, declari profiturile cele mai mari. Un rol important joacă aici alegerea jurisdicțiilor în care firmele aleg să înființeze sucursale sau filiale deoarece obțin anumite beneficii.

De exemplu, în cazul Apple, deja faimos, compania a înființat o subsidiară în Irlanda din care se vindeau toate bunurile în Europa; practic, profiturile erau înregistrate în Irlanda unde compania avea un acord cu statul ajungând să plătească un impozit pe profit sub 2%. Autoritățile din SUA au consideart că impozitarea nu reflectă realitatea, iar cele din Uniunea Europeană spun că acest acord reprezintă ajutor de stat.
Un alt exemplu este Luxemburg, unde există un acord similar între Amazon și autoritățile fiscale de acolo.
”Aceste companii, beneficiare ale unor astfel de acorduri, înregistrau acolo profiturile din alte țări, iar în celelalte jurisdicții unde își vindeau bunurile declarau un profit foarte mic. Aceste practici sunt contestate de autorități în momentul de față”, precizează Roxana Popel.


Nu amenzile sunt de speriat, ci consecințele

În cazul unui control al dosarului prețului de transfer, nu amenzile sunt cele care pot speria companiile, ci consecințele rezultate dintr-un astfel de control care se poate încheia prost. 

“În clipa în care nu este prezentat dosarul sau este incomplet, se poate da o amendă între 12.000 și 14.000 de lei. Nu sunt sume mari”, spune Roxana Popel. „Răspunderea atașată este însă foarte mare, în sensul că o sumă substanțială sau chiar întreaga sumă, în scenariul cel mai negru, poate fi refuzată ca și cheltuială deductibilă. Acesta este poate cel mai mare risc, dacă nu se înțelege concret tranzacția”, completează Horia Drăghici.

Pe de altă parte, dacă nu documentează foarte atent tot ce s-a operat în cazul unei tranzacții, companiile se pot trezi cu o incriminare a respectivei tranzacții. ”Va veni Fiscul și va spune ‘lăsați prețul de transfer, ce ați făcut aici e evaziune fiscală, pentru că mi-ați arătat doar o factură, nu mi-ați dovedit prestarea serviciului și ați înregistrat în contabilitate cheltuieli pentru a putea micșora profitul impozabil’. Situația devine mult mai gravă atunci și începe să sune alarma în toată compania”, atrage atenția partenerul CMS.

Din analiza datelor înregistrate la nivelul ANAF rezultă că în urma unor controale care au vizat dosare ale prețurilor de transfer, încheiate în 2015 și 2016, statul a constatat că mai mult de 100 de milioane de euro nu au fost corect impozitate. În acest moment sunt multe inspecții în curs și, spun avocații, în multe cazuri ”corecțiile” ANAF pot fi de ordinul a milioanelor de euro pentru o companie. Pentru că sunt tranzacții istorice se adăugă dobânzi și penalități care, în funcție de perioada analizată, pot dubla suma.

Cum lucrează avocații CMS în astfel de proiecte


Echipa CMS este recunoscută pe piața internațională pentru serviciile prestate în domeniul prețurilor de transfer. Avocații pot oferi asistență atât la întocmirea dosarului prețurilor de transfer, cât și în timpul inspecțiilor fiscale.

”În timpul inspecției fiscale putem reprezenta clientul în fața organelor de control pentru a explica inspectorilor dosarul prețurilor de transfer: explicăm ce s-a întâmplat, susținem poziția clientului. Asistența pe timpul inspecției este foarte importantă pentru client, din perspectiva noastră, pentru că avem experiență pe un număr mare de inspecții fiscale. Nu numai pe tematica prețurilor de transfer, ci pe toate problematicile fiscale. Conform regulilor din Codul de procedură, orice contribuabil are dreptul să fie informat, să i se spună pe parcursul inspecției care sunt constatările. Prin urmare, este foarte importantă interacțiunea cu autoritățile fiscale, modul în care se prezintă și se transmite informația. Pe parcursul unei inspecții fiscale se solicită foarte multă informație, iar datele solicitate trebuie oferite la timp, cât mai repede”, atrage atenția Roxana Popel.

“Dialogul pe care noi reușim să-l purtăm cu autoritățile fiscale atunci când ele sunt în inspecție la companiile pe care le reprezentăm ne ajută foarte mult și în faza a doua, de contestație. De multe ori, raportul de inspecție fiscală și deciziile de impunere sunt foarte aride: câteva rânduri despre situația de fapt, două pagini de prevederi legale și o concluzie. Dacă nu ai acest dialog pe parcursul controlului, nu vei reuși să faci o contestație care să fie convingătoare, fie pentru faza de contestație administrativă, fie pentru faza de instanță. Practic, dacă încerci doar să ghicești cam care a fost înțelegerea organului de inspecție, nu ai multe șanse de reușită. Este foarte important ca echipa de avocați să fie prezentă de la început și astfel să dețină toate informațiile”, precizează și Horia Drăghici.

Avocații care lucrează pe fiscalitate și litigii se implică în foarte multe proiecte de acest tip și au căpătat o amplă experiență.

”Am reușit în mai multe cazuri să obținem o reinspecție, să-i convingem pe cei de la ANAF fie că inspectorii nu au înțeles tranzacțiile, nu au cerut suficiente documente, fie că, din diverse motive, oamenii care au reprezentat compania nu au dat suficiente informații la timp, n-au documentat cum trebuie tranzacțiile desfășurate. Și atunci, explicând tranzacțiile, aducând documente suport care există întotdeauna, am avut reinspecții de succes. Și în instanță am avut, de asemenea, succese foarte mari, mai ales în cazurile în care am reușit să convingem judecătorul că e nevoie de o expertiză de specialitate, că trebuie să numească un expert în fiscalitate care l-ar ajuta să înțeleagă problematica. Ca tipologie, o contestație administrativă sau o contestație în instanță are cel puțin 70 de pagini. Fără acel consultant fiscal independent, numit de instanță, este foarte greu de înțeles problematica. Un judecător nu are timpul fizic să se uite pe toate documentele și să-și formeze o opinie. Când i-am convins pe judecători că trebuie să numească un expert fiscal și unde am avut șansa să întâlnim experți fiscali cu experiență, care au văzut multe tranzacții, am avut câștig de cauză”, a arătat Horia Drăghici.

Problematica fiscală este complexă, iar chestiunea prețurilor de transfer, având o componentă de matematică și statistică semnificativă, ar putea fi considerată cea mai complexă dintre tipurile de spețe fiscale. “Chiar și pentru noi câteodată este foarte dificil să înțelegem cum s-au stabilit acele prețuri între companiile afiliate. Sunt cazuri în care trebuie să apelăm la birourile din alte țări pentru a putea folosi experiența celor care fac astfel de dosare și analize ale prețurilor de transfer de peste 30 de ani”, a punctat Roxana Popel.

CMS consiliază corporații multinaționale și investitori în Europa Centrală și de Est de peste 25 de ani. Cu peste 100 de parteneri și 500 de avocați în cele 15 birouri full-service din CEE (mai mult decât orice altă firmă de avocatură), CMS are o viziune de detaliu a mediului de afaceri din regiune.

Echipele CMS din Europa Centrală și de Est sunt pe primul loc în jurisdicțiile lor. În prezent, CMS a obținut 38 de clasificări în cadrul Band 1 al Chambers Europe și Legal 500 Europe și a primit, în anul 2016, premiul "European Law Firm of the Year" la Premiile Chambers Europe. CMS este consultant pentru corporații de top și pentru cele mai mari instituții financiare din regiune și continuă să fie cel mai solicitat consilier juridic în domeniul fuziunilor și achizițiilor din Europa Centrală și de Est, oferind consultanță pentru mai multe tranzacții în regiune decât orice altă firmă de avocatură.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 176 / 4795
 

Ascunde Reclama
 
 
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
Tribunalul București anticipează o soluție a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în materia drepturilor de proprietate intelectuală cu privire la calitatea procesuală activă a unei entități de reprezentare colectivă a mai multor titulari de drepturi. Avocații Mușat & Asociații au asistat reclamantul
Cum lucrează, împărțită pe nuclee, una dintre cele mai performante echipe de concurență de pe piața locală. Ne așteaptă un final de an ‘de foc’ în materie de concurență, crede Cătălin Suliman, partener PeliFilip
Cum poți fi recrutat de VASS Lawyers și ce te așteaptă după. Iulia Vass, Managing Partner: Credem în conceptul de ‘learning by doing’, de aceea căutăm ca task-urile încredințate stagiarilor să presupună o reală valență practică
Principalele atuuri ale echipei de litigii RTPR Allen & Overy: specializarea și tehnologia
Ce așteaptă Maravela & Asociații de la tinerii absolvenți de Drept. Procesul de integrare a stagiarilor are mai multe etape, iar nivelul onorariilor este poziționat în partea de sus a grilei practicate pe piața avocaturii
Statul român și-a ales avocații în arbitrajul cerut de firmele magnatului Puiu Popoviciu. O firmă americană și două societăți locale întră în bătălia juridică
Echipă de avocați români, alături de vânzător într-un proiect încheiat săptămâna trecută într-o țară vecină. Tranzacție de 39 mil. €
LegiTeam: CMS CAMERON MCKENNA NABARRO OLSWANG LLP SCP is looking for: Junior Lawyers
BONDOC și Asociații, partener al unui eveniment cultural de excepție: “West meets East 2018”
Cum acționează avocații Mușat & Asociații în mandatele de Concurență. Paul Buta, Partener: Volumul de muncă este întotdeauna extrem de mare în sfera concurenței; orice analiză, audit sau sfat acordat trebuie să fie personalizate
Avocații Voicu & Filipescu au avut o agendă extrem de încărcată în prima parte a anului, cu foarte multe mandate în toate ariile de practică. Daniel Voicu (Managing Partner): Având în vedere că 2018 a fost un an bogat în proiecte ample și încasările au fost, desigur, pe măsură
Succes important al avocaților Wolf Theiss: Decizie favorabilă într-un litigiu post-privatizare în valoare de 180 mil. € împotriva statului român
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...