Metalexportimport vs Thyssen Krupp: Piperea & Asociatii intoarce soarta celui mai vechi dosar din Romania

Pe data de 4 martie 2010 s-a admis contestatia in anulare formulata de SC Metalexportimport SA impotriva colosilor din grupul de societati Thyssen Krupp si Otto Wolff. Astfel, saga celui mai vechi dosar din Romania, aflat pe rolul instantelor din 1983, continua, sustine avocatul Gheorghe Piperea, partener fondator al firmei "Piperea & Asociatii".

Obiectul litigiului il constituie plata de daune de peste 30 milioane de dolari, reprezentand contravaloarea a 68.246 tona de tabla groasa, neachitata, plus dobanda aferenta. "Chiar daca in 2008, casele de avocatura NNDKP si Musat & Asociatii si-au anuntat victoria irevocabila, SC Metalexportimport SA, prin echipa sa de avocati, a reusit sa schimbe in favoarea sa decizia", spune Gheorghe Piperea.

"Motivul contestatiei in anulare a fost incalcarea normelor de competenta functionala de catre instanta de recurs. SC Metalexportimport SA a fost reprezentata in acest dosar de mine", a adaugat avocatul. Gheorghe Piperea este avocat, profesor universitar doctor, vicepresedinte UNPIR si membru al INSOL Europe.

În secembrie 2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins în mod irevocabil, dupa 25 de ani, actiunea SC Metalexportimport SA împotriva firmelor Otto Wolff America Inc., Thyssen Krupp Steel Beteiligungen GmbH, Otto Wolff Handelgesellschaft GmbH si Cideco SA. Obiectul litigiului l-a constituit actiunea formulata de Metalexportimport pentru plata unei daune de 37,5 milioane de dolari, reprezentând contravaloarea a 68.246 de tone de tabla groasa livrata, pretins neachitata de cele patru companii, plus dobânda aferenta.

Avocatii NNDKP au reprezentat Otto Wolff Handelgesellschaft GmbH, în timp ce Musat & Asociatii - Thyssen Krupp Steel si Otto Wolff America.

Procesul început la 30 decembrie 1983 a fost coordonat de-a lungul timpului de unii dintre cei mai buni avocati din România: Maestrul Constantin Visinescu, Ion Nestor, Ana Diculescu-Şova, Gheorghe Musat si Ion Dragne.

In ultimii opt ani litigiul se aflase pe rolul Înaltei Curti de Justitie exercitându-se aproape toate caile de atac posibile, inclusiv un recurs în anulare si doua contestatii în anulare, în final instanta suprema statutând în mod irevocabil ca pretentiile S.C. Metalexportimport S.A. sunt nefondate, dând astfel câstig de cauza celor trei companii straine.

Litigiul dintre SC Metalexportimport (MEI) SA (care este reclamanta), Otto Wolff America Inc., Thyssen Krupp Steel AG, Otto Wolff GmbH si Cideco SA (toate pârâte), a batut toate recordurile de longevitate: procesul s-a judecat 25 de ani, dintre care 15 in prima instanta.

Pe 30 decembrie 1983, Intreprinderea de Comert Exterior Metalexportimport (in prezent Metalexportimport SA) a chemat in judecata cele patru companii, solicitind ca acestea sa-i plateasca, impreuna, 37,5 milioane de dolari (plus dobinzile aferente), reprezentand contravaloarea a 68.246 de tone de tabla groasa livrata de MEI si neachitata de catre cele patru companii.

Procesul a fost deschis la Judecatoria Sectorului 1 in 1983, iar cauza a fost declinata in 1993 la Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia Comerciala. Trecusera 10 ani de judecata. Litigiul a continuat in aceasta instanta pina la pronuntarea unei sentinte civile in anul 1998, cand a fost admisa in parte cererea Metalexportimport si au fost obligate piritele la plata sumei de 17,9 milioane de dolari. Practic, dosarul a fost judecat timp de peste 15 ani in prima instanta, caz unic in analele justitiei romane.

La sentinta Tribunalului Bucuresti au facut apel MEI, Otto Wolff America si Otto Wolff AG (preluata pe parcursul procesului de Thyssen Krupp Steel AG) si Otto Wolf Handelsgesellschaft MbH, insa Curtea de Apel Bucuresti - Sectia Comerciala a respins toate apelurile formulate in cauza.

Impotriva deciziei pronuntate in apel au declarat recurs, in 1999, Thyssen Krupp Steel AG si societatile din grupul Otto Wolff, iar in anul 2000 Curtea Suprema de Justitie a admis recursul pârâtelor si le-a exonerat de plata sumei de 17,9 milioane de dolari, decizia Curtii Supreme fiind definitiva si irevocabila.

Acest lucru nu a contat, insa, prea mult pentru procurorul general al Romaniei la acea data, Tanase Joita, care, in anul 2001, la cererea Metalexportimport, a formulat recurs in anulare, desi promovarea unui recurs in anulare in cazul unui litigiu comercial este un lucru neuzual in practica judiciara.

Cu un complet de noua judecatori, Curtea Suprema a respins insa recursul in anulare in anul 2002. Aceasta decizie a fost si ea atacata de Metalexportimport, de aceasta data cu contestatie in anulare, in acelasi an, insa si contestatia a fost respinsa de Curtea Suprema de Justitie, tot printr-un complet de noua judecatori.

Paralel cu aceste procese, MEI a formulat o alta contestatie impotriva primei decizii a Curtii Supreme din anul 2000 (prin care se respinsesera pretentiile MEI fata de Thyssen Krupp Steel si societatile din grupul Otto Wolff). Desi motivele invocate in aceasta ultima contestatie in anulare erau identice cu cele din prima contestatie (solutionata in complet de noua judecatori), totusi in anul 2005, aceeasi Curte Suprema, de aceasta data in complet de trei judecatori, a admis contestatia MEI si a dispus reluarea procesului din faza recursului. Altfel spus, in 2005 procesul a fost dat inapoi pana la anul 1999, desi intre timp instanta suprema se pronuntase de trei ori in legatura cu acest dosar, toate cele trei hotarari pronuntate pana atunci fiind in favoarea pârâţilor Thyssen Krupp/Otto Wolff (dintre care doua hotarari au fost date in complet de 9 judecatori).

Rejudecand dosarul in data de 5.12.2008, Inalta Curte de Justitie a dat din nou castig de cauza societatilor din grupul Thyssen Krupp/Otto Wolff, stabilind in mod irevocabil ca pretentiile S.C. Metalexportimport S.A. sunt in totalitate nefondate.