Proceduri “originale” la Curtea de Arbitraj de pe langa CCIR. Un viceguvernator BNR preia sefia, fortand un pic statutul Bancii Centrale

Trei dintre cei mai respectati arbitri romani ai Curtii Internationale de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) au demisonat din colegiul de conducere al institutiei in semn de protest fata de noile reguli de procedura arbitrala, impuse de la inceputul acestui an. Flavius Baias, decanul Facultatii si Drept din Bucuresti, vicepresedinte al Curtii, si-a depus demisia chiar la finalul sedintei in care se votau aceste decizii, in timp ce Crenguta Leaua, managing partner Leaua & Asociatii, vicepresedinte al Curtii, a demisonat o zi mai tarziu. Viorel Mihai Ciobanu, unul dintre cei mai reputati proceduristi ai Romaniai, profesor universitar si fost presedinte al Curtii, isi daduse demisia cu o saptamana mai devreme.

Deciziile care au starnit nemultumiri sunt legate de numirea arbitrilor de catre autoritatea de nominare – adica de presedintele CCIR, care va incasa pentru aceasta complicata prestatie un procent 10% din taxele de arbitraj - si desfasurarea procedurilor in limba romana, ceea ce arata ca nu toti arbitrii stapanesc limba lui Shakespeare.  Masura ar putea avea ca efect indepartarea firmelor straine care alegeau arbitrajul din Bucuresti.

In acest moment, lista arbitrilor a disparut de pe site-ul Curtii Internationale de Arbitraj, singurii care apar fiind Bogdan Olteanu, viceguvernator al BNR, ales presedinte al Curtii, notarul Vanda Vlasov - fiica presedintelui CCIR, Mihail Vlasov, autoritatea de nominare, care a avut o remarcabila evolutie in ierarhia institutiei conduse de tatal sau, ajungand in doar trei ani prim-vicepresedinte al Curtii - Brandusa Stefanescu, vicepresedinte,  Ioan Ionescu si Victor Bogdan Bobei, cooordonator si secretar stiintific.


Anul 2012 a debutat cu schimbari ce ar putea afecta profund activitatea Curtii de Arbitraj de pe langa CCIR. Pe 16 ianuarie a fost publicat noul Regulament privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, dupa ce documentul fusese aprobat de colegiul Camerei Nationale (CCIR), format din presedinti ai camerelor de comert judetene. O saptamana mai tarziu s-au “innoit” si Regulile de procedură arbitrală care, de regula, se aprobau de catre Colegiul Curtii de Arbitraj, la propunerea presedintelui Curtii. Colegiul a fost pus insa in fata faptului implinit, pentru ca in Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii au aparut prevederi care fortau unele modificari ale Regulilor de procedura arbitrala, cea mai importanta dintre acestea fiind aparitia autoritatii de nominare care alege arbitrii in fiecare cauza de pe rolul Curtii.

Art. 4 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj, adoptat prin votul presedintilor camerelor de comert judetene, a creionat modul in care urma sa se faca nominalizarea ca arbitru/supraarbitru al unui tribunal arbitral. La Art. 11, alin. 2 din Regulament se preciza ca “Autoritatea de nominare a arbitrilor aparţine unei persoane membră a Plenului Curţii de Arbitraj desemnată prin Rezoluţia Biroului de Conducere al Camerei Naţionale a României (CCIR) pentru un mandat de 7 ani şi care poate fi reînnoit”. Autoritate de nominare a fost desemnat Mihail Vlasov, presedintele CCIR.

Art 14 din Regulamentul impus de CCIR defineste si avantajele materiale ale autoritatii de nominare: “Pentru activitatea desfăşurată în legătură cu arbitrajul Autoritatea de nominare primeşte o indemnizaţie egală cu 10% din valoarea taxei arbitrale.”

Pana la inceputul acestui an, partile care apelau la un tribunal arbitral isi puteau alege arbitrii de pe “lista inchisa” a Curtii de Arbitraj Comercial International. Lista cuprindea peste 150 de persoane, oferind o marja confortabila de alegere. Aceasta este chiar principiul arbitrajului, ca alternativa la justitia clasica, din Tribunalele statului, au precizat avocatii intervievati de BizLawyer pe aceasta tema. Acum, prin Regulamentul impus de CCIR, presedintele Camerei desemneaza arbitrii, logica acestui demers nefiindu-i clara niciunuia dintre cei chestionati de noi. Singura motivatie, oarecum indecenta, ar fi aceea ca, prin voia presedintelui CCIR, autoritate de nominare in urmatorii 7 ani, unii arbitrii de pe lista Curtii de Arbitraj Comercial International care nu aveau poate amplitudinea profesionala sau notorietatea necesara pentru a fi alesi, isi vor face loc mai usor in tribunalele arbitrale ce vor solutiona litigiile comerciale.

Un al doilea motiv de nemultumire a fost generat de Art. 89 din Regulile de procedura arbitrala, legat de limba in care au loc dezbaterile : “Daca locul arbitrajului este pe teritoriul României, dezbaterile se desfasoara în limba româna sau într-o limba de circulatie internationala, în cazul în care toti arbitrii sunt straini. Daca o parte nu cunoaste limba în care se desfasoara dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui interpret.”

Altfel spus, daca un arbitru este roman, dezbaterile vor fi in limba romana, iar strainii vor avea nevoie de un interpret pentru a intelege ce se discuta. Aceasta este insa o decizie bizara, avand in vedere tendintele internationale; regulile ICC Paris, spre exemplu, permit folosirea mai multor limbi straine in arbitraje, incurajandu-se chiar aceasta practica. Prin impunerea limbii romane si neacceptarea unei limbi de circulatie internationala in proceduri in care unul dintre arbitri este roman, oamenii de afaceri straini sau companiile conduse pe ne-vorbitori de limba romana vor fi “indepartati” in timp. Acestia vor alege probabil o curte de arbitraj unde nu vor fi nevoiti sa vorbeasca prin interpret. Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert si Industrie Romano-Germana este o optiune demna de luat in seama.

Controversata decizie poate acoperi insa lipsurile unor arbitri mai putin familiarizati cu limba lui Shakespeare, care nu trebuie sa mai asude de teama ca cei prezenti nu le vor intelege intrebarile sau punctele de vedere.


De la inceputul acestui an, Bogdan Olteanu - viceguvernator al BNR si membru al Consiliului de Administratie al Bancii Centrale - este noul presedinte al Curtii de Arbitraj International de pe langa CCIR. Potrivit Statutului BNR, disponibil si pe site-ul Bancii Centrale, la Art. 34 – Incompatibilitati si conflicte de interese – se arata foarte clar ca „Membrii consiliului de administraţie se dedică exclusiv exercitării atribuţiilor lor, cu posibilitatea desfăşurării de activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică”. Este greu de crezut ca printre atributiile unui viceguvernator BNR - chiar si pentru cei ajunsi accidental in inima sistemului financiar romanesc, doar prin algoritm politic - ar putea fi si arbitrajul comercial. Arbitrajul nu poate fi asimilat nici activitatilor didactice, care presupun un loc la o catedra, in fata unui auditoriu format din studenti (chiar si elevi) si cercetarii stiintifice.

In aceste conditii, prezenta unui viceguvernator al Bancii Centrale in procedurile desfasurate de o curte de arbitraj si, mai mult, pozitionarea sa in fruntea institutiei, pot fi mai degraba judecate prin prisma complicatelor calcule care i-au trasat traiectoria profesionala in ultimii ani. Sefia Curtii de Arbitraj poate fi doar o noua tinta, la finalul mandatului de viceguvernator al BNR, castigat la loteria politica.

In statutul BNR, la acelasi Art. 34 se mai spune ca “Membrii consiliului de administraţie şi salariaţii cu funcţii de conducere ai Băncii Naţionale a României sunt supuşi regimului incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevăzut de lege”.

Oricum, una peste alta, de pe urma acestei activitati Bogdan Olteanu si-a inscris in declaratia de avere, postata la jumatatea anului trecut pe site-ul institutiei, castiguri de 24.290 de lei.


Crenguta Leaua, doctor în drept, lector universitar, avocat

"Va confirm faptul ca mi-am depus demisia din functia de vicepresedinte si membru al Colegiului Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Motivul a fost legat de un punct de vedere diferit pe care l-am avut fata de conducerea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei cu privire la anumite prevederi referitoare la regulile de procedura . In concret, nu am fost de acord cu  schimbarea modalitatii de numire a arbitrilor, care in viitor se va face exclusiv de catre autoritatea de nominare, cu indepartarea oricarui rol al partilor in privinta numirii arbitrilor,  si nici cu prevederea referitoare la stabilirea limbii romane ca limba de desfasurare a procedurii arbitrale in arbitrajul comercial international, in locul unei limbi de circulatie internationala.

Am considerat ca aceste modificari nu sunt in beneficiul dezvoltarii arbitrajului, in special a celui international. Fiind o diferenta de principii in abordarea rolului partilor in relatie cu procedura arbitrala, demisia din functiile de conducere pe care le detineam  a fost o consecinta fireasca . 

Voi continua insa sa imi desfasor activitatea de arbitru in dosarele in care sunt sau voi fi desemnata in acest sens. Raman in continuare de parere ca arbitrajul este o alternativa viabila si necesara la justitia statala. Numai ca este foarte important sa fie respectate partile si vointa lor comuna, acesta fiind de fapt elementul esential al arbitrajului. "

Flavius Baias, doctor în drept, profesor universitar, Decanul Facultăţii de Drept - Universitatea Bucureşti, fost Secretar de Stat în Ministerul Justiţiei

"Confirm ca mi-am dat demisia din Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

 Demisia a fost motivata de modificarea reglementarilor curtii in sensul ca toti arbitrii sa fie numiti de „autoritatea de nominare”; indiferent care ar fi aceea, noua regula este contrara spiritului arbitrajului si elimina unul din cele mai importante avantaje ale acestuia in raport cu justitia statala: posibilitatea partilor de a-si alege arbitrul."

Viorel Mihai Ciobanu, cel de-al treilea demisionar, nu a raspuns solicitarii BizLawyer.

Nici solicitarea unui punct de vedere, transmisa de BizLawyer la sfarsitul saptamanii trecute dlui Mihail Vlasov, nu a primit un raspuns. 


Curtea de Arbitraj Comercial International este o institutie extrem de importanta, creata in timp si validata de optiunile celor care au ales un tribunal arbitral, prin eforturile unor oameni de o mare valoare. Timp de 58 de ani, personalitati ale lumii juridice romanesti, profesori cu competente recunoscute – printre care de amintit sunt Stanciu Carpenaru, Octavian Capatana, Ion Nestor (tatal unuia dintre fondatorii NNDKP) au pus umarul la consolidarea institutiei. Unii dintre ei erau invitati sa tina cursuri de arbitraj la universitati de renume din strainatate, Harvard fiind una dintre ele.

Altii au participat in consiliile de redactare a regulilor de arbitraj UNCITRAL, a legii model UNCITRAL – documente care au fost ulterior folosite ca sursa de inspiratie pentru toate legislatiile nationale de arbitraj. Toti au fost oameni de o calitate deosebita, pasionati de stiintele juridice.

In perioada comunista, Curtea de arbitraj din Bucuresti solutiona litigiile de comert exterior, iar firmele din Europa de Vest sau din alte parti ale lumii nu avea nicio reticenta in alegerea aceastei Curti pentru rezolvarea conflictelor comerciale cu societati romanesti.

Astazi, in corpul arbitrilor se intra usor: o cererere inaintata spre aprobare, o adeverinta de absolvire a unei facultati de drept, un CV si recomandarea din partea unui arbitru de pe lista poate deschide portile institutiei. Noile reguli impuse de CCIR vor acoperi pe termen scurt mediocritatea, dar vor avea efecte negative in timp. Deciziile controversate de la inceputul acestui an si protestele nerostite ale demisionarilor din Colegiul de Conducere al Curtii ar putea fi  primele semne ale unui derapaj.

Prestanta Curtii de Arbitraj Comercial International, castigata in decenii prin efortul unor profesionisti adevarati,  trebuie sa ramana nestirbita.