Reducerea CAS după metoda eliminării impozitului minim

Faptul că 2011 este un an pre-electoral modifică, la nivel retoric cel puţin, politica bugetar-fiscală a Guvernului. Austeritatea lasă uşor locul creşterii economice în discursul guvernanţilor. Pentru atingerea noului deziderat, Executivul se arată dispus să scadă contribuţiile sociale, facă ce în toamna anului trecut, când se vorbea de extinderea bazei de impozitare şi de naţionalizarea pilonului de pensii private obligatorii, părea de neconceput.

"În iunie-iulie vom discuta despre o reducere a contribuţiilor de asigurări sociale, dar acum e prea devreme să vorbim despre procent. (...) La fondul de şomaj e greu de spus dacă vom avea o reducere a contribuţiei ", este vestea bună anunţată de ministrul muncii, Ioan Botiş, mediului de afaceri din România. Însă cât este retorică şi cât realitate în discursul guvernanţilor? Probabil că situaţia este asemănătoare cu a impozitului minim, despre care oficialii susţineau că-l vor elimina înainte de a intra în practică. Numai că procesul de lichidare a odiosului impozit a durat nu mai puţin de doi ani. Faptul că 2012 este an electoral va accelera probabil decizia de reducere a contribuţiilor sociale, însă, date fiind deficitele pe care funcţionează bugetele de asigurări, aplicarea unei reduceri cu 1-3 puncte procentuale nu este fezabilă decât, cel mai devreme, din ultimul trimestru al acestui an. Situaţie asemănătoare cu a eliminării impozitului minim în ultimul trimestru al anului trecut, pentru a nu afecta execuţia bugetară pe 2010. Ipoteză confirmată şi de consilierul economic al premierului, Andreea Paul Vass, care estima că Guvernul va diminua CAS "în foarte puţine la număr luni". "Viziunea fiscală este de diminuare a poverii fiscale prin diminuarea CAS. Perspectivele sunt pozitive din acest punct de vedere pentru că viteza cu care se va reduce CAS depinde de viteza de creştere economică. Şi avem toate argumentele necesare pentru a fi optimişti, întrucât contracţia economică din 2010 se dovedeşte a fi de doar 1,2%, faţă de 2% cât se estimase anterior", explica în februarie Andreea Paul Vass.

Execuţia bugetară nu prea ajută

Între timp însă, Guvernul susţine că s-a pus pe calcule pentru a decide şi procentul de contribuţii pe care intenţionează să-l ofere cadou angajatorilor. Potrivit unor surse citate de Mediafax, Executivul efectuează în prezent simulări de diminuare a cotelor de contribuţii de asigurări sociale (CAS) cu 1-3% pentru angajatori, reducere care să fie aplicată începând cu semestrul al doilea al anului.

Execuţia bugetară pe prima lună din 2011, chiar dacă poate fi considerată nerelevantă de guvernanţi, nu prea îi ajută. Contribuţiile sociale au adus la buget în ianuarie 3,9 miliarde de lei, cu 1,4% mai puţin decât în perioada similară a anului trecut. Cheltuielile cu asistenţa socială au fost însă de 5,35 miliarde de lei. Rezultă un deficit de 1,45 de miliarde numai pe prima lună a lui 2010. Defalcate, veniturile din contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat au fost de 2,72 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile s-au ridicat la 3,68 miliarde (deficit de peste 1,1 miliarde), în timp ce la bugetul asigurărilor de şomaj deficitul înregistrat a fost de doar 60 de milioane de lei (la venituri de 101 şi cheltuieli de 164 de  milioane). Potrivit proiectului de buget pentru 2011, cheltuielile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat au fost evaluate la 47.639,1 milioane de lei, din care 47.587,1 milioane pentru sistemul public de pensii (99,9%) şi 52 de milioane pentru sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale (0,1%). De asemenea, prin bugetul asigurărilor pentru şomaj s-a prevăzut finanţarea unor cheltuieli în sumă totală de 4.270,8 milioane de lei, din care 4.203,3 milioane aferente sistemului asigurărilor pentru şomaj (98,4%) şi 67,5 milioane - fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale (1,6%).

Scumpirea benzinei susţine guvernul…

Dacă la execuţia bugetară şi la deficitul prognozat la bugetele de asigurări sociale adăugăm şi angajamentul luat în faţa FMI de reducere a deficitului bugetar de la 6,5 la 4,4% din PIB, tentativa de reducere a contribuţiilor pare sinucidere curată pentru Guvern. Şansa sa este o creştere economică peste prognoza de 1,5% şi chiar peste estimările optimiste ale consilierului economic al premierului, de 2%, dublată de îngheţarea cheltuielilor de personal, a celor cu pensiile şi chiar a investiţiilor. La prima vedere, o mână de ajutor ar putea primi şi din partea mult blamatului preţ al benzinei, ţinând cont de faptul că Guvernul este un rentier privilegiat. Peste jumătate din veniturile obţinute din comercializarea benzinei iau drumul bugetului de stat (sub forma accizelor, TVA-ului majorat aplicat inclusiv accizelor, impozitului pe profit, dar şi diferitelor taxe mai mici, de drum, de licenţiere – etc.). Veniturile suplimentare la buget obţinute de la această industrie ar putea oferi pe termen scurt Guvernului un spaţiu de manevră care să permită reducerea costului cu forţa de muncă în sectorul privat. Din acest unghi pare surprinzătoare reacţia schizoidă a Executivului, care a sărit la gâtul celor care prin majorarea preţului la carburanţi îi bagă mai mulţi bani în buzunar. Pentru că profiturile suplimentare obţinute de Petrom, Rompetrol, Lukoil, OMV sau Moll sunt un mizilic comparate cu renta pe care o primeşte de la aceştia.

…doar pe termen scurt

Ca şi în cazul deciziei de majorare a TVA însă, efectele negative pe termen mediu şi lung (inflaţie, majorarea costurilor de finanţare a deficitului bugetar şi de refinanţare a datoriei publice) le copleşesc pe cele obţinute pe termen scurt. Un preţ mai ridicat al combustibililor ar duce la creşterea costurilor de producţie, fapt ce ar umbri orice reducere cu 1-3% a contribuţiilor sociale. Pentru ca reducerea contribuţiilor să-şi facă efectul pe piaţa forţei de muncă, în sensul albirii unor venituri, procentul care redus ar trebui să fie mult mai ridicat. În plus, orice nouă creştere a preţurilor la benzină şi motorină, pe lângă eliminarea oricărui efect pozitiv al reducerii contribuţiilor asupra costurilor, va crea şocuri şi pe partea cererii. Realocarea resurselor financiare ca urmare a costului ridicat cu combustibilii va reduce cererea şi pe alte pieţe, fapt ce va duce şi la reducerea ofertei şi implicit la distrugerea speranţei de obţinere a unei creşteri economice de 1,5%. Iar experienţa majorării TVA şi a evoluţiei preţurilor din primele luni ale anului permite anticiparea unei inflamări a inflaţiei. Riscul revenirii României la stagflaţie nu este de ignorat. Paradoxal, pentru ca reducerea CAS să fie un succes, ea trebuie să fie una mult mai abruptă şi să fie dublată de o renegociere cu UE a calendarului de aliniere a accizelor, în sensul micşorării acestora, după modelul britanic. Chiar dacă veniturile bugetare s-ar reduce, această scădere ar putea fi compensată prin micşorarea cheltuielilor cu investiţiile publice, al căror rol în economie este supraevaluat. În schimb, o reducere concentrată a contribuţiilor sociale şi a accizelor ar conduce, în absenţa unui dezastru la nivel internaţional care să ducă preţul ţiţeiului la 200 de dolari barilul, la o relaxare considerabilă a presiunii pe partea de costuri a sectorului privat şi ar permite şi temperarea inflaţiei, cu efect pozitiv asupra costurilor de finanţare ale statului. Acestea s-ar reduce compensând o parte din pierderea de venituri adusă de micşorarea taxelor. În plus, gura de oxigen primită de sectorul privat ar contribui mai considerabil la formarea PIB decât investiţiile publice.

Birurile pe muncă datorate de angajatori

În prezent, angajatorii plătesc, după caz, contribuţii de asigurări sociale de 20,8% pentru condiţii normale de muncă, de 25,8% pentru condiţii deosebite de muncă şi de 30,8% pentru condiţii speciale de muncă. La acestea se adaugă contribuţia de 5,2% pentru asigurările de sănătate, de 0,5% la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi de 0,25% la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale. În baza Legii 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în funcţie de clasa de risc, angajatorii datorează şi cote de contribuţii cuprinse între 0,15 şi 0,85%, aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar. În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale este inclusă şi cota de 3% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, majorată de la 2,5% în 2010.