ZRP
Tuca Zbarcea & Asociatii

Resursele umane în avocatură: ”Provocarea vine în momentul în care evoluția profesională a avocatului nu este direct proporțională cu evoluția business-ului”

02 Iulie 2015   |   Andrei Cîrchelan

Firmele locale urmează direcțiile văzute deja la nivel internațional, chiar dacă liniștea e menținută momentan de restricțiile profesionale și o doză de conservatorism.

 
 
În avocatura de business nu mai e suficient să fii doar avocat, în sensul pur tehnic al profesiei, pentru clienți care solicită consultanță din ce în ce mai complexă. Pentru consultanții care înțeleg nevoile clientului și firmele de avocați care nu-și înțeleg avocații, a recunoaște și menține talentele în firmă devine o provocare, iar o parte din răspunsuri e în politica de resurse umane. . .

Deși mai apar uneori situații de migrare atipică, nu cred că putem vorbi de o tendință în această direcție, cel puțin nu în România. De altfel, consider ca este puțin probabil să aibă loc o asemenea orientare masivă în următoarea perioadă”, a declarat pentru BizLawyer Raluca Bontaș, Director Global Employer Services Deloitte Romania.


Afirmația a venit ca răspuns la întrebarea dacă se poate observa în consultanță o tendință în care firmele de avocatură recrutează consultanți financiari sau firmele de consultanță recrutează avocați pentru a întâmpina holistic nevoile clientului.

Situația, deci, nu e ”gravă” momentan, chiar dacă în ultimii zece ani firmele din avocatura de business locală au evoluat puternic spre structuri similare companiilor tradiționale și caută să adauge cât mai multă valoare facturabilă pentru client. Întrebarea este dacă România va continua, și pentru cât timp, să mențină structura actuală în avocatura de business.

Pe măsură ce economia locală se conectează din ce în ce mai puternic la mediul internațional, clienții se internaționalizează și ei, venind aici cu nevoi și așteptări pe care și le-au îndeplinit în piețele lor de origine. Avocatura, sensibilă la nevoile clienților, e previzibil că va urma traiectorii consacrate în jurisdicții mai mature.

La nivel internațional, avocatura fierbe


Întrebările adresate specialiștilor Deloitte au venit într-un context în care în jurisdicții exemplare precum Londra sau New York firmele de avocatură se confruntă cu dificultăți majore în ceea ce privește politica tarifară, sistemul de promovare și concurența asimetrică.

Companiile de consultanță și audit Big 4, printre care se numără și Deloitte, caută să penetreze mai puternic avocatura de business londoneză, fieful Magic Circle. Firmele americane de avocatură atacă și ele piața londoneză la fel cum firmele britanice atacă piețele din Statele Unite. Giganți internaționali ”înghit” echipe sau firme de dimensiuni mai mici, sau se asociază cu alți jucători în structuri hibrid inovative.

La centrul acestor mutări se află recrutările laterale, un joc intensificat de faptul că avocatura e acum la ani lumină de punctul în care un avocat își începea și încheia cariera în aceeași firmă. Jocul recrutărilor a pus sub semnul întrebării chiar și elementele centrale ale business-ului avocațial, lockstep-ul și tarifele orare, elemente care dacă nu sunt structurate corect fac un avocat mediocru să se complacă și un avocat vedetă, un ”rainmaker”, să își caute un alt loc de muncă.

Abordările inovatoare încă țin capul de afiș în mai toate domeniile, inclusiv cel al resurselor umane. Angajatorii își schimbă strategiile de recrutare și caută pentru anumite poziții să angajeze profiluri relativ diferite față de cele pe care le-ar angaja în mod obișnuit. Spre exemplu, am auzit de un caz în Marea Britanie unde o societate de servicii profesionale (consultanță pe mai multe domenii) a condus o campanie de recrutare masivă (de ordinul sutelor de angajări) a profesioniștilor din armată, respectiv foști militari”, a mai spus Bontaș.
 
În avocatură, firmele americane ”fură” parteneri vedetă britanici ademenindu-i cu câștiguri mai mari într-un sistem ”eat what you kill”, companiile Big 4 atrag clienți cu echipe mixte care pot satisface nevoi dincolo de avocatură în sensul strict al cuvântului, iar clienții vor mai mult și sunt mai atenți la preț.

Bontaș continuă: ”e total neașteptată o astfel de abordare (precum cea a firmei din Marea Britanie menționată anterior – n.red.) însă cu siguranță nu vorbim de un curaj orb, ci de o decizie luată pe bază de analize suficient de aprofundate și calcule precise, dar pornite dintr-o viziune diferită față de cea tradițională. În ce măsură, privind procesul în oglindă, un angajator se poate feri de o migrație a personalului în zone cu care nu concurează în mod tradițional e greu de spus”.

În România e liniște, deși...

Odată cu publicarea celor mai recente clasamente ale firmelor de avocatură din Statele Unite, publicația The American Lawyer preciza într-un amplu articol faptul că aceste clasamente sunt mai mult orientative, având în vedere diferitele structuri pe care le pot folosi firmele de avocatură.

O certitudine dată de cifre, însă, este faptul că firmele de avocatură ”super-bogate”, adică cei mai profitabili jucători, se detașează din ce în ce mai mult față de firmele de avocatură ”tradiționale”. Motivul: aceste firme ”super-bogate” nu joacă în aceeași ligă cu firmele tradiționale, ele având o structură mai apropiată celei de companie din alt sector economic.

În România, o piață de dimensiuni mici, nu există firme super-bogate, dar există semnale incipiente de comportament similar celor ”super-bogate”. Există aici cel puțin o firmă care în structura de conducere include un non-avocat, există firme cu peste 100 de avocați care au echipe de suport mai mari decât întregile efective ale altor firme și există echipe mixte de avocații și consultanți financiari, sub același acoperiș, care pot satisface integral nevoile unui client care derulează o tranzacție.

Firmele locale urmează, deci, direcțiile văzute deja la nivel internațional, chiar dacă liniștea e menținută momentan de restricțiile profesionale și o doză de conservatorism.

Avem în vedere, pe de o parte, restricțiile impuse de reglementările diferitelor profesii, dar vorbim și de abordarea relativ conservatoare a pieței din Europa în raport cu evoluția și impactul profesiilor liberale din economie. Mă refer cu precădere la profesiile reglementate, pentru că ele tind oricum să constituie marea majoritate a serviciilor profesionale”, a explicat Bontaș răspunsul de la începutul articolului.

Totodată, mai spune Bontaș, pentru a rămâne competitivi, cei mai mulți dintre profesioniști au nevoie să își extindă competențele, să poată analiza o problemă din cât mai multe unghiuri. Există și nevoia de specializare pe anumite industrii sau problematici, așa încât în mod inerent, un profesionist dintr-un anumit domeniu va căuta să se instruiască (academic și practic) și în domenii conexe.

Avem astăzi avocați specializați pe industria serviciilor financiare sau consultanți fiscali specializați în problematica impozitului pe profit cu supraspecializare în industria farmaceutică. Asta nu înseamnă că, în exemplele oferite, avocatul va deveni consultant financiar sau că respectivul consultant fiscal va deveni farmacist”, mai spune Bontaș. 

Avem, deci, ”rainmakeri” și avocați cu abordări de polimat, care dacă devin nemulțumiți de direcția în care merg, rămân în firmele pentru care lucrează momentan preponderent pentru că e complicat să îți schimbi domeniul de activitate și/sau pentru că reglementările profesiei nu sunt suficient de flexibile pentru a permite o circulație mai amplă a forței de muncă între formele de exercitare a profesiilor.

Cu toate acestea, după perioada 2006-2010 în care au avut loc spin-off-uri și recrutări laterale cu răsunet, piața vede în fiecare an noi firme și anunță recrutări laterale de calibru. Supraviețuitorii pieței sunt tocmai polimații care sunt capabili să fie, sau au acces la, consultanți de business, dincolo de ”avocatura tradițională”.

**
Ce e un ''rainmaker'' și cum îl ții în firmă

Un avocat de succes este un avocat care are în primul rând abilități tehnice superioare, constând în cunoștințe teoretice dar și în capacitatea de sinteză, de înțelegere, coroborare a textelor de lege, pragmatism și simț comercial. În al doilea rând, abilitățile antreprenoriale ale avocatului sunt cele care fac trecerea de la un specialist la un avocat de încredere al unui client, un avocat care va putea dezvolta clienții existenți și genera noi mandate pentru el și pentru echipa lui. Ambele aspecte, abilitățile tehnice și cele antreprenoriale sunt căutate în activitatea de recrutare și ulterior promovate în cadrul unei firme de avocați”, a declarat Florentina Munteanu, associate partner în cadrul firmei de avocatură Reff & Asociații, societate de avocati membra a retelei internationale de avocati Deloitte Legal.

Astfel, un rainmaker este un avocat care deține o bază foarte largă de contacte în comunitatea de business și generează muncă pentru el însuși și pentru firma cu care colaborează. O trăsătură definitorie a rainmaker-ului, însă, este faptul că operează independent, gestionându-și baza de clienți, alegând aria pe care vrea să o practice și având influență în cadrul firmei.

Provocarea vine în momentul în care evoluția profesională a avocatului nu este direct proporțională cu evoluția business-ului. În condițiile în care cunoștințele și capacitatea tehnică sunt elemente definitorii ale profesiei de avocat, atrăgând reputație și recunoaștere profesională, este foarte greu de conciliat percepția, autentică de altfel, privind valoarea profesonală a avocatului cu posibilitatea concretă de a remunera o astfel de valoare, dacă business-ul nu crește. Intervin atât factori intrinseci, ce țin de abilitățile personale ale avocatului, dar și condiții exterioare, ce țin de dezvoltarea mediului de afaceri în general”, a mai spus Munteanu.

Păstrând proporțiile, există și în România rainmakeri. În general, ei sunt acei parteneri de firmă pe care comunitatea de business îi cunoaște la față, de la conferințe și evenimente, acei avocați care se salută cu toată lumea și petrec o bună parte din zi în afara biroului. Totodată, însă, ei sunt expuși la discuții cu firme concurente, care pot veni cu o ofertă mai bună. Iar când un rainmaker pleacă din firmă, cu el pleacă și o mare parte din contactele pe care și le-a cultivat în timp și clienții cu care a construit relații.

În Marea Britanie, americanii propun remunerație bazată pe merit. În România, avocații pleacă la altă firmă sau își lansează propria firmă pentru că ”simt că pot mai mult”.

Prin ochii unui lider

Dată fiind situația complexă în care se află avocatura de business, la intersecția dintre avocatură și business, una din provocările cu care se confruntă liderii firmelor avocatură și, dacă e cazul, departamentele de resurse umane din aceste firme, este înțelegerea rolului avocatului în mediul de business.

Un alt unghi pentru explicarea celor de mai sus e prin trimitere la conceptul de “trusted advisor”, consacrat în literatura de specialitate (mă refer în particular la David Meister, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în materia serviciilor profesionale). În una dintre lucrările sale, David Meister face distincția între “expert” și “sfătuitor”. Treaba expertului e “să aibă dreptate”, respectiv să rezolve problemele clienților prin aplicarea abilităților sale profesionale ”tehnice”. În acest scop, expertul preia proiectul din mâinile clienului și acționează ca (unica) persoană responsabilă pentru finalizarea acestuia cu succes”, a declarat Andrei Burz-Pînzaru, partener Reff & Asociații.

Abordarea “sfătuitorului”, în schimb, este diferită, urmărind nu atât “să aibă dreptate” cât să fie de ajutor, să furnizeze îndrumare și să consilieze clientul în așa fel încât acesta să își atingă propriile obiective în linie cu propria abordare și propriile decizii, însă, în cazul ”sfătuitorului” avocat, cu respectarea întru totul a legii și gestionarea adecvată a riscurilor juridice aferente proiectului în cauză.

Un lider de firmă care nu identifică un ”sfătuitor” sau nu îl lasă să își deruleze activitatea așa cum consideră că e mai eficient, riscă să înstrăineze un rainmaker.

Antreprenorii români sunt obișnuiți cu ideea de sfătuitor, în relația cu care, potrivit lui Andrei Burz-Pînzaru, ”clientul rămâne în control pe toată durata proiectului, avocatul renunând la rolul de ”primadonă” în beneficiul prelevanței obiectivelor urmărite de client (cum spuneam, fără ca asta să implice un rabat de la rigoarea juridică). Se consideră că abordarea de tip ”trusted advisor” e cea care facilitează mai bine dezvoltarea unor relații de durată cu clienții, depășindu-se limitele unui raport ”tranzacțional” între avocat și client (i.e., asistență contra onorariu), în beneficiul dezvoltării unor relații de încredere reciprocă și cu beneficii de ambele părți”.

În ceea ce privește tranziția specialiștilor între domenii, avocatul precizează că ”nu se poate spune că există un asemenea trend”.

Există situații în care complexitatea unor spețe poate necesita implicarea unor specialiști din alte domenii, spune avocatul, și în asemenea cazuri colaborarea multidisciplinară în sprijinul clienților poate fi extrem de importantă pentru dezlegarea unor probleme foarte spinoase, pentru care p abordare strict juridică riscă să piardă nuanțe importante din substanța problemei cu riscul elaborării unor raționamente juridice greșite datorită neînțelegerii complete a fenomenului economic. Exemplele ar include dreptul concurenței sau al pieței de capital.

În general vorbim de fapt de colaborări ale avocaților cu specialiști în alte domenii, și nu de o concurare a profesiei de avocat de către alte profesii. În ultimă instanță, ceea ce trebuie să primeze este asistarea în parametri optimi a clienților, pentru care, în anumite situații, poate fi într-adevăr extrem de benefică atât implicarea unor avocați cu un orizont mai larg de experiență și pregătire (inclusiv extra-juridică) cât și colaborarea între avocați și specialiști din domeniile relevante pentru spețele în cauză”, a concluzionat avocatul.

Astfel privite lucrurile, însă, până la integrarea serviciilor într-o singură entitate nu mai e decât un pas, iar firmele care nu se adaptează la vremuri riscă să piardă oameni și să rămână în urmă.

Pentru o distincție clară între elementele editoriale și precizările făcute de specialiștii contactați de Bizlawyer, redăm mai jos integral întrebările și răspunsurile care au stat la baza articolului:

1. Există o tendință despre care putem vorbi în circulația consultanților spre zone netradiționale? Ca să clarific, mă refer la situațiile în care un consultant financiar merge la o firmă de avocatură sau un avocat devine consultant financiar, schimbând astfel direcția tradițională pe care a mers până în prezent și echipele cu care ar lucra în mod obișnuit. Observați o astfel de tendință?

Raluca Bontaș, Director Global Employer Services Deloitte Romania


Desi mai apar uneori situatii de migrare atipica, nu cred ca putem vorbi de o tendinta in aceasta directie, cel putin nu in Romania. . Avem in vedere, pe de o parte, restrictiile impuse de reglementarile diferitelor profesii, dar vorbim si de abordarea relativ conservatoare a pietei din Europa in raport cu evolutia si impactul profesiilor liberale in economie. Ma refer cu precadare la profesiile reglementate pentru ca ele tind oricum sa constituie marea majoritate a serviciilor profesionale. 

In primul caz trebuie sa fim constienti ca exista niste bariere de reglementare a diferitelor profesii care limiteaza astfel de trasee. Practicarea unei profesii liberale presupune, cel putin in spatiul European, detinerea unor cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu de competenta care nu pot fi dobandite decat printr-o instruire academica corespunzatoare si prin expunere practica, pentru o perioada relevanta de timp, la problematicile studiate. Presupune totodata si apartenenta la un corp profesional care impune anumite reguli de desfasurare a respectivei profesii precum si independență profesională, nu doar fata de institutiile statului, ci si fata de alte profesii. In aceste conditii, migrarea unor “consultanti” care au obtinut o “calificare” intr-o anumita profesie catre o alta se poate face, in concret, doar in conditiile in care persoana respectiva reia ciclul pregatirii academice si urmeaza tot parcursul necesar dobandirii unei noi calificari. Asta inseamna, de regula, cel putin 5 ani pentru a putea profesa de drept intr-un nou domeniu. Ori pentru un profesionist care a inceput deja o cariera intr-un anumit domeniu, trecerea catre un altul nu e o optiune tocmai facila. Exista cazuri insă nu suficiente pentru a marca o tendinta.

Totodată e adevarat ca azi, pentru a ramane competitivi, cei mai multi dintre profesionisti au nevoie sa isi extinda competentele, sa poata analiza o problema din cat mai multe unghiuri. Exista si nevoia de specializare pe anumite industrii sau problematici, asa incat in mod inerent, un profesionist dintr-un anumit domeniu va cauta sa se instruiasca (academic si practic) si in domenii conexe. Avem astazi avocati specializati pe industria serviciilor financiare sau consultanti fiscali specializati in problematica impozitului pe profit cu supraspecializare in industria farmaceutica. Asta nu inseamna ca, in exemplele oferite, avocatul va deveni consultant financiar sau ca respectivul consultant fiscal va deveni farmacist. 

Un al doilea motiv pentru care e putin probabil ca in perioada urmatoare sa vorbim de o tendinta de circulatie a consultantilor spre zone netraditionale il reprezinta caracterul conservator intrinsesc al profesiilor liberale. Acestea au suferit transformari majore de-a lungul vremii, insa asta s-a intamplat foarte incet. De-abia in secolul XX s-a recunoscut in mod oficial caracterul antreprenorial al profesiilor liberale si nevoia de a sustine aceste business-uri in mod similar cu orice alt business asta in conditiile in care standardele de etica tipice profesiilor liberale impun inca practicienilor ca in desfasurarea activitatii lor sa primeze calitatea serviciului si nu maximizarea profiturilor.

Chiar daca la nivelul institutiilor europene se pune astazi, mai mult ca oricand, problema rolului pe care il joaca profesiile liberale in dezvoltarea economica a spatiului European, perspectivele tin tot de nevoia de reglementare mai buna a acestora si de facilitare a mobilitatii profesionistilor in acest spatiu geografic.  Pe de cealalta parte, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica propune o abordare noua. Editia din 2014 a raportului “European Policy Reform: Going for Growth” subliniaza faptul ca pentru o crestere sanatoasa si sustenabila e nevoie de reforme structurale ambitioase a cat mai multor politici si mentioneaza inclusive pe cea a profesiilor liberale – aici reforma ar presupune abolirea cerintelor de apartenenta (si deci de a accede) la camere sau corpuri profesionale, cel putin in zona serviciilor profesionale intrucat acestea constituie bariere pentru acces si concurenta in respectivele domenii. Nu ma astept ca o asemenea propunere sa se si materializeze in viitorul apropiat.

2. Cum se poate ”apăra” o companie de astfel de recrutări asimetrice, venite din zone cu care nu concurează în mod tradițional?

Raluca Bontaș, Director Global Employer Services Deloitte Romania
Abordarile inovatoare inca tin capul de afis in mai toate domeniile, inclusiv in cel al resurselor umane. Angajatorii isi schimba strategiile de recrutare si cauta pentru anumite pozitii sa angajeze profiluri relativ diferite fata de cele pe care le-ar angaja in mod obisnuit. Spre exemplu, am auzit de un caz in Marea Britanie unde o societate de servicii profesionale (consultanta pe mai multe domenii) a condus o campanie de recrutare masiva (de ordinul sutelor de angajari) a profesionistilor din armata, respectiv fosti militari. E total neasteptata o astfel de abordare insa cu siguranta nu vorbim de un curaj orb, ci de o decizie luata pe baza de analize suficient de aprofundate si de calcule precise, dar pornite dintr-o viziune diferita fata de cea traditionala. In ce masura, privind procesul in oglinda, un angajator se poate feri de o migratie a personalului in zone cu care nu concureaza in mod traditional e greu de spus.

Cred totusi ca intrebarea se inscrie provocarii mai ample a angajatorilor din zilele noastre si anume cea legata de retentia salariatilor, respectiv cum crestem gradul de motivare și de implicare a angajaților. Astfel, solutiile identificate si implementate in aceasta directie de fiecare angajator in parte, ar trebui sa diminueze, cel putin partial, si riscul pierderii salariatilor in urma recrutarilor asimetrice.

3. În domenii nișate, precum avocatura, există abordări specifice în politica de resurse umane? Sau se aplică aceleași reguli și principii ca în orice altă companie?

Florentina Munteanu, Associate Partner, Reff & Asociatii
Un avocat de succes este un avocat care are in primul rand abilitati tehnice superioare, constand in cunostinte teoretice dar si in capacitatea de sinteza, intelegere, coroborare a textelor de lege, pragmatism si simt comercial. In al doilea rand, abilitatile antreprenoriale ale avocatului sunt cele care fac trecerea de la un specialist la un avocat de incredere al unui client, un avocat care va putea dezvolta clientii existenti si genera noi mandate pentru el si pentru echipa lui. Ambele aspecte, abilitatile tehnice si cele antreprenoriale sunt cautate in activitatea de recrutare si ulterior promovare in cadrul unei firme de avocati, si ele se manifesta in proportii si moduri diferite in orice stadiu al carierei unui avocat.

Provocarea vine in momentul in care evolutia profesionala a avocatului nu este direct proportionala cu evolutia business-ului. In conditiile in care cunostintele si capacitatea tehnica sunt elemente definitorii ale profesiei de avocat, atragand reputatie si recunostere profesionala, este foarte greu de conciliat perceptia, autentica de altfel, privind valoarea profesionala a avocatului cu posibilitatea concreta de a remunera o astfel de valoare, daca business-ul nu creste. Intervin atat factori intrinseci, ce tin de abilitatile persoanle ale avocatului, dar si conditii exterioare, ce tin de dezvoltarea mediului de afaceri in general.

Andrei Burz-Pinzaru, Partener Reff & Asociatii
Un alt unghi pentru explicarea celor de mai sus e prin trimitere la conceptul de “trusted advisor”, consacrat in literatura de specialitate (ma refer in particular la David Meister, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in materia serviciilor profesionale). In una dintre lucrarile sale, David Meister face distinctia intre “expert” si “sfatuitor”. Treaba expertului e “sa aiba dreptate”, respectiv sa rezolve problemele clientilor prin aplicarea abilitatilor sale profesionale “tehnice”. In acest scop, expertul preia proiectul din mainile clientului si actioneaza ca (unica) persoana responsabila pentru finalizarea acestuia cu success.

Abordarea “sfatuitorului” este diferita, urmarind nu atat “sa aiba dreptate” cat sa fie de ajutor, sa furnizeze indrumare si sa consilieze clientul in asa fel incat acesta sa isi atinga propriile obiective in linie cu propria sa abordare si propriile decizii, insa, in cazul “sfatuitorului” avocat, cu respectarea intru totul a legii si gestionarea adecvata a riscurilor juridice aferente proiectului in cauza. In aceasta ipoteza, clientul ramane in control pe toata durata proiectului, avocatul renuntand la rolul de “primadona” in beneficiul prevalentei obiectivelor urmarite de client (cum spuneam, fara ca asta sa implice un rabat de la rigoarea juridica). Se considera ca abordarea de tip “trusted advisor” e cea care faciliteaza mai bine dezvoltarea unor relatii de durata cu clientii, depasindu’se limitele unui raport “tranzactional” intre avocat si client (i.e., asistenta contra onorariu), in beneficiul dezvoltarii unor relatii de incredere reciproca si cu beneficii de ambele parti.
Cu privire la posibila tranzitie a specialistilor din alte domenii (ex consultanti financiari) spre avocatura, nu se poate spune ca ar exista un asemenea trend. Exista situatii in care complexitatea unor spete poate necesita implicarea unor specialisti din alte domenii, si in asemenea cazuri colaborarea multidisciplinara in sprijinul clientilor poate fi extrem de importanta pentru dezlegarea unor probleme foarte spinoase, pentru care o abordare strict juridica risca sa piarda nuante importante din substanta problemei cu riscul elaborarii unor rationamente juridice gresite datorita neintelegerii complete a fenomenului economic (un exemplu la indemana ar fi in aspectele de dreptul concurentei sau al pietei de capital).

Insa, cu exceptia cazurilor, relativ putine la numar, in care specialisti in alte domenii extra-juridice parcurg ciclul firesc pentru practicarea profesiei de avocat (studii juridice, examen de Barou), caz in care intr-adevar isi pot valorifica cunostintele largite in cadrul practicarii profesiei de avocat uneori cu un avantaj dat de experienta multidisciplinara, in general vorbim de fapt de colaborari ale avocatilor cu specialisti in alte domenii, si nu de o concurare a profesiei de avocat de catre alte profesii. In ultima instanta, ceea ce trebuie sa primeze este asistarea in parametri optimi a clientilor, pentru care, in anumite situatii, poate fi intradevar extrem de benefica atat implicarea unor avocati cu un orizont mai larg de experienta si pregatire (inclusiv extra-juridica) cat si colaborarea intre avocati si specialisti din domenii relevante pentru spetele in cauza.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 122 / 172
 

Ascunde Reclama
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
Cum lucrează avocații Schoenherr specializați în Dreptul Muncii | O gamă variată de mandate în proiecte complexe pentru multinaționale și clienți locali. Tendințele pieței, analizate de Mara Moga - Paler, Head of Employment
LegiTeam: MPR Partners | Maravela, Popescu & Roman is looking for a Litigation Senior Associate
Schoenherr a asistat Greenbridge Partners în achiziția producătorului de mobilă Rus Savitar și a diviziei sale de retail Casa Rusu. Partenerul Mădălina Neagu a coordonat echipa de avocați
Finanțele caută avocați pentru următoarele arbitraje ICSID | Acord cadru pe 4 ani, cu 6 firme. Media tarifelor și numărul de ore|om|litigiu după care se ghidează statul în această procedură
DLA Piper a asistat Green Group într-o finanțare de 66 milioane EUR obținută de la un sindicat bancar. Ce avocați au lucrat în proiect
PNSA a încheiat mai multe proiecte M&A de preluare a participațiilor în companii din agri-business, în S1. Printre mandatele în derulare este și spin-off-ul diviziei zootehnice a unei mari companii | Cristian Popescu, Partener: Agricultura operațională și business-urile integrate beneficiază de un focus relativ ridicat. În agri-business sunt preferate achizițiile de active
Experții CMS, prudenți în privința perspectivelor de tranzacționare pe piața de M&A din regiune | În ciuda faptului că, la nivel european, investitorii au o abordare mai prudentă, în România observăm că apetitul acestora pentru investiții se păstrează la un nivel ridicat, spun avocații echipei din București
Dentons a găzduit cu succes cea de a doua ediție a seminarului privind implementarea Regulamentului General de Protecție a Datelor cu Caracter Personal (GDPR)
Nouă avocați români intră în liga celor mai apreciați specialiști, la nivel global, în domeniul mărcilor. Cine apare în WTR Global Leaders
Instituțiile statului sunt implicate în mii de litigii în instanțele naționale și în zeci de dosare arbitrale. Sumele bugetate și onorariile plătite pentru consultanță și reprezentare juridică
Biriș Goran promovează un nou Partener, un nou Senior Tax Manager și devine primul colaborator din România al Lawyers Associated Worldwide
LegiTeam: VASS Lawyers is looking for a Junior Attorney
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...