ZRP Schoenherr
Tuca Zbarcea & Asociatii

Punctul nevralgic al practicii medicale: malpraxisul. Cauza Csoma c. Romaniei

17 Februarie 2013   |   Dan-Rareș Răducanu, Partener senior, STOICA & Asociații

Noua lege va trebui să introducă noțiuni și criterii clare pentru o mai bună gestionare a situațiilor de culpă medicală sau a suspiciunilor de culpă medicală, inclusiv a modului de stabilire și aplicare a sancțiunilor.

 
 
I.    Situația de fapt

Fără a relua situația de fapt prezentată pe larg în cuprinsul hotărârii aflate pe site-ul CEDO, precizăm că petenta, de profesie asistentă medicală, a rămas însărcinată în luna ianuarie 2002. În timpul procedurii normale de monitorizare a sarcinii, fătul a fost diagnosticat cu hidrocefalie, iar medicul a decis întreruperea sarcinii. Procedura de întrerupere a sarcinii a evoluat nefericit pentru petentă, care în final a fost transportată la un alt spital, la care medicii au fost nevoiți să procedeze la o histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, adică la extirparea uterului, a colului uterin, precum și a ambelor ovare. Evident, această procedură a anulat șansele petentei de a mai avea copii naturali.


Apreciind că medicul care a decis și a efectuat procedura de întrerupere a sarcinii a comis grave erori medicale, petenta s-a adresat Colegiului Medicilor din județul în care s-a petrecut fapta. În urma investigațiilor, deși a reținut anumite neregularități apreciate a fi strict de ordin procedural, Colegiul Medicilor a ajuns la concluzia că nu a putut fi identificată nicio neglijență medicală.

Totodată, petenta a formulat o plângere penală împotriva medicului care a decis și a efectuat procedura de întrerupere a sarcinii. În cadrul procedurii penale s-au efectuat expertize medico-legale de specialitate, pronunțându-se cu privire la datele speței toate instituțiile medico-legale competente potrivit OG nr. 1/2000, privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală. Pe baza concluziilor acestor instituții (concluzii similare cu cele la care a ajuns Colegiul Medicilor), procurorul a decis scoaterea de sub urmărire penală a medicului care a decis și a efectuat procedura de întrerupere a sarcinii. Această soluție a fost confirmată de procurorul ierarhic superior și de instanța judecătorească.

În urma desfășurării acestei proceduri interne, petenta a formulat plângere în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea) (cererea nr. 8759/05), apreciind că în acest caz au fost încălcate dispozițiile art. 2, 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția).

II.    Hotărârea Curții în cauza Csoma c. României

Din oficiu, în baza principiului potrivit căruia Curtea este singura în măsură să aplice Convenția la situația de fapt supusă atenției, aceasta a apreciat că este oportună examinarea cauzei din perspectiva încălcării art. 8 din Convenție, referitor la viața privată a persoanei.

Apreciind că plângerea este admisibilă, deși petenta nu s-a adresat în prealabil instanțelor civile din România în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale a medicului, Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenţie prin:

a)    Lipsa de informare a pacientei asupra riscurilor pe care le implică procedura medicală aleasă de medic și neimplicarea acesteia în alegerea tratamentului administrat;
b)    Neîndeplinirea de către Statul Român, în acea perioadă, a obligației pozitive de a asigura un sistem legal eficient prin care pacienta să obțină o reparație efectivă a prejudiciului suferit ca urmare a încălcării dreptului acesteia la viață privată.

III.    Semnificația hotărârii Curţii pronunțate în cauza Csoma c. României

În urma pronunțării acestei Hotărâri, a fost publicată pe site-ul www.hotararicedo.ro o notă potrivit căreia, în esență, semnificația acestei hotărâri constă în următoarele elemente:

    a)    Curtea a trecut peste concluziile rapoartelor de expertiză care excludeau culpa medicală și a pronunțat condamnarea României raportându-se la conţinutul acestora în care se menţiona existenţa unor greşeli procedurale în actul medical;
    b)    în forma actuală, Legea nr. 95/2006 distinge între, pe de o parte, răspunderea civilă a personalului medical, care nu poate fi angajată decât în caz de malpraxis grefat pe o culpă stabilită de instanţa de judecată şi, respectiv, răspunderea unităţii sanitare furnizoare de servicii medicale, care poate fi angajată independent de culpa personalului medical (a contrario, art. 643 din Legea nr. 95/2006, precum şi art. 1 şi art. 6 din Normele metodologice de punere în aplicare a Titlului XV al Legii nr. 95/2006);
    c)    Curtea a subliniat (par. 64 din Hotărâre), că aceste noi prevederi legale trebuie să se reflecteze într-o practică judiciară consistentă prin care posibilitatea victimelor de a obţine repararea prejudiciilor suferite prin serviciile medicale să nu fie limitată şi condiţionată de existenţa unei culpe subiective a personalului medical.

Apreciem că aceste elemente rezultă dintr-o interpretare exagerată a Hotărârii analizate, interpretare făcută în defavoarea personalului medical și mai ales în defavoarea unităților sanitare, indiferent dacă este vorba despre unități sanitare de stat sau private.

În realitate, constatările Curții nu sunt în niciun caz atât de categorice cum au fost prezentate. Atât Curtea, cât și organismele române de specialitate care au analizat cauza (Colegiul Medicilor și instituțiile medico-legale), au fost de acord că medicul a săvârșit următoarele greșeli procedurale:

    a)    nu a luat consimțământul scris al pacientei anterior procedurii medicale;
    b)    a neglijat efectuarea testelor de laborator preliminare, deși nu era un caz de urgență în luarea măsurii întreruperii sarcinii;
    c)    nu a apreciat obiectiv dacă spitalul în care s-a realizat intervenția era dotat corespunzător pentru a putea face față unor eventuale complicații.

Spre deosebire, însă, de Colegiul Medicilor și de organele de cercetare penală din România, Curtea a apreciat că aceste greșeli așa-numite procedurale reprezintă prin ele însele acte dovedite de eroare medicală, acte suficient de grave pentru a fi avute în vedere pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a celui responsabil.

Cu alte cuvinte, Curtea nu pledează în favoarea unei răspunderi obiective a personalului medical și nici a unităților sanitare. Par. 64, menționat în Nota amintită, constată doar faptul că jurisprudența românească nu este foarte consistentă în a sancționa răspunderea  spitalelor pentru neglijența medicală. Așa cum se cunoaște, neglijența este o formă a culpei, astfel încât Curtea a constatat doar faptul că instanțele naționale trebuie să acorde reparații persoanelor prejudiciate chiar prin simpla neglijență a personalului, chiar dacă această neglijență nu are legătură directă, ci doar indirectă, cu rezultatul prejudiciabil.

Nici interpretarea per a contrario a art. 643 din Legea nr. 95/2006 nu este de natură să conducă la concluzia că acest act normativ a stabilit o răspundere obiectivă în sarcina unităților sanitare. Potrivit acestui text legal:

    (1) Toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.
    (2) Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:
       a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;
      b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.


Faptul că personalul medical nu este răspunzător când anumite prejudicii sunt produse în anumite condiții, nu înseamnă că în aceste cazuri unitatea sanitară răspunde în mod obiectiv. A accepta un astfel de punct de vedere, ar însemna că unitatea sanitară trebuie să suporte orice prejudicii suferite de bolnavi, indiferent dacă se află sau nu în culpă. Or, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, nu putem să fim de acord cu o astfel de abordare. Mai mult decât atât, art. 644 din Legea nr. 95/2006 stabilește expres că unitățile sanitare răspund civil, potrivit dreptului comun. De altfel, o astfel de abordare nu este recomandată nici de Curte prin speța analizată.

De principiu, Legea nr. 95/2006 are în vedere o răspundere subiectivă a personalului medical și a unității sanitare față de pacientul prejudiciat. Cu alte cuvinte, ori de câte ori se consideră prejudiciat, un pacient are dreptul de a se adresa fie pe cale administrativă, Colegiului Medicilor, fie pe cale judiciară (civilă sau penală) în vederea reparării acestui prejudiciu. În vederea obținerii acestei reparații, pacientul are obligația de a demonstra fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa persoanelor responsabile (de obicei este vorba despre neglijența personalului medical).

Singura situație în care se prezumă culpa unității sanitare este în cazul infecțiilor nosocomiale, adică a acelor infecții dobândite de pacient în cursul spitalizării. Cu privire la aceste infecții, art. 644 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 95/2004 stabilește că „unităţile sanitare publice sau private răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în situaţia în care acestea sunt consecinţa infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie”.

Nici în această ipoteză nu putem vorbi despre o veritabilă răspundere obiectivă, ci despre o prezumție simplă de culpă, care poate fi răsturnată de unitatea sanitară prin administrarea probei contrarii.

În consecință, semnificațiile Hotărârii pronunțate de Curte în cauza Csoma c. României sunt în opinia noastră următoarele:

    a)    Curtea a analizat conținutul rapoartelor de expertiză și a constatat că greșelile procedurale menționate în cuprinsul acestora constituie elemente suficiente pentru a se stabili răspunderea civilă delictuală;
    b)    Curtea a salutat progresele făcute prin Legea nr. 95/2006 în domeniul reglementării răspunderii civile delictuale pentru faptele de malpraxis medical, fără ca această să opereze vreo distincție între răspunderea personalului medical și răspunderea unităților sanitare;
    c)    Curtea a subliniat (par. 64 din Hotărâre), că pe baza acestor noi prevederi legale trebuie să se formeze o practică judiciară consistentă prin care atât medicul, cât și unitatea sanitară să fie sancționați pentru actele de neglijență medicală.

IV.    Concluzie

Potrivit comunicatului Ministerului Sănătății din data de 11 februarie 2013, malpraxisul medical va constitui obiectul unei legi speciale, iar primul proiect al legii se preconizează a fi transmis pentru dezbatere publică la jumătatea acestui an. Noua lege va trebui să introducă noțiuni și criterii clare pentru o mai bună gestionare a situațiilor de culpă medicală sau a suspiciunilor de culpă medicală, inclusiv a modului de stabilire și aplicare a sancțiunilor.

Un astfel de demers merită a fi, în principiu, salutat. Sistemul medical românesc are nevoie de un cadru normativ cu ajutorul căruia să poată fi descoperite și sancționate cazurile reale de malpraxis. Sistemul medical românesc are nevoie de un organism care să analizeze cu maximă obiectivitate cazurile cu care sunt sesizate și care să dobândească încrederea și respectul pacienților care se consideră în mod real prejudiciați.

Teoretic, pentru a se evita încărcarea instanțelor cu cazuri de un profund conținut tehnic, se pot găsi formule prin care persoanele prejudiciate să fie încurajate să se adreseze în primul rând unor jurisdicții administrative care, potrivit Constituției României, sunt proceduri gratuite. Însă persoanele prejudiciate nu vor putea fi convinse să se adreseze unor astfel de jurisdicții care sunt în esență facultative, dacă nu vor avea încredere în obiectivitatea celor care vor soluționa plângerile.

Tocmai de aceea, jurisprudența Curții și a Statelor Membre ale Uniunii Europene trebuie să fie interpretată corect și fructificată în spiritul ei și în acord cu realitățile sociale interne. O interpretare defectuoasă a acestei jurisprudențe, fie de către instanțele judecătorești, fie de către legiuitor, poate avea consecințe grave. În acest context, sperăm că Hotărârea Curții în cauza Csoma c. României nu va reprezenta un argument pentru a se introduce în noua lege a malpraxisului medical noțiunea de răspundere obiectivă a personalului medical și chiar a unității sanitare. O astfel de măsură ar reprezenta chiar lovitura de grație aplicată sistemului medical românesc, afectat de multiple lipsuri materiale și nu ar fi în interesul pe termen lung al pacienților, întrucât ar putea constitui un nou motiv de exod al creierelor din acest domeniu și, mai mult decât atât, un motiv de stopare și diminuare a investițiilor private în domeniu.

Dan R. Răducanu (foto) este Partener senior al firmei STOICA & Asociatii. El s-a impus ca un foarte bun avocat pledant, reprezentând clienţi români şi străini în litigii de drept administrativ, fiscal şi în dreptul concurenţei, în cauze arbitrale, în acţiuni privind răspunderea contractuală pentru restituirea proprietăţilor imobiliare, privind proprietatea publică sau achiziţiile publice, în contestaţii şi acţiuni judiciare în domeniul telecomunicaţiilor sau audiovizual sau privind achiziţiile publice şi în conflicte corporatiste.

De asemenea, a participat la proiecte de privatizare, la proiecte de achiziţii corporatiste, la operaţiuni de vânzare-cumpărare în materie imobiliară, sau în proceduri de lichidare ori de dizolvare corporatistă.

A publicat numeroase articole şi lucrări de specialitate.

S-a alăturat echipei STOICA & Asociaţii din 1997.


 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


     

    Ascunde Reclama
     
     

    POSTEAZA UN COMENTARIU


    Nume *
    Email (nu va fi publicat) *
    Comentariu *
    Cod de securitate*







    * campuri obligatorii


    Articol 14164 / 14339
     

    Ascunde Reclama
     
    BREAKING NEWS
    ESENTIAL
    Bondoc și Asociații a acordat asistență BFS Molecular într-o tranzacție privind vânzarea activelor către o societate lider în domeniul medical de precizie
    Mariana Signeanu, promovată Partener al firmei Biriș Goran
    Cum au reușit studenții Facultății de Drept din București să câștige locul I și mențiune pe echipe la Willem Vis (Hong Kong), cel mai mare și mai prestigios concurs de drept privat din lume. Cine sunt cei șase tineri care au obținut acest rezultat remarcabil și ce spun despre motivație, experiența acumulată, oportunități. De vorbă cu antrenorii despre selecția și pregătirea echipei
    CEE Attorneys ̸ Boanță, Gîdei și Asociații a consiliat compania farmaceutică USP la intrarea pe piața din România
    LegiTeam: Zamfirescu Racoţi Vasile & Partners recrutează avocat definitiv (Consultanță)
    Clifford Chance a asistat băncile intermediare la listarea CTP pe bursa Euronext Amsterdam
    LegiTeam: Reff & Associates is looking for a Lawyer | Corporate and M&A Practice
    Echipa BSMP lucrează într-un proiect ce vizează implementarea unui sistem de vot electronic în AGA societăților listate prin utilizarea tehnologiei blockchain, urmată de digitalizarea procedurii de deschidere a conturilor de tranzacționare. Tot mai multe solicitări privind finanțarea prin emisiuni de obligațiuni vin de la clienți din diverse industrii, spun avocații departamentului de Capital Markets
    Despre tinerii avocați care au intrat în rândul partenerilor din firmele mari | Azi, Andra Mihalache (Mușat & Asociații): A fi un avocat bun nu te califică automat pentru a fi partener în cadrul unei firme de avocați. În plus față de nivelul profesional, este nevoie de viziune, strategii de succes, capacitatea de a anticipa domeniile în dezvoltare cu impact juridic, expertiza în industrie
    D&B obține încă o soluție de referință într-un litigiu fiscal: ÎCCJ dispune obligarea ANAF la stabilirea în minus a TVA auto-colectată inițial de contribuabil, precum și a contribuțiilor sociale
    Pentru echipa de M&A din cadrul KPMG, anul 2021 a debutat în forță, cu mandate pentru tranzacții în IT, energie, real-estate, lifestyle, FMCG și servicii financiare. Laura Toncescu, Head of KPMG Legal: Vedem cereri de consultanță din partea unor noi investitori care optează în contextul actual să investească în România datorită fragmentării ridicate a sectoarelor, reflectată în bariere de intrare reduse și oportunități sporite de diferențiere
    LegiTeam | Radu și Asociații SPRL is recruiting a senior lawyer for the banking and finance practice
     
    Citeste pe SeeNews Digital Network
    • BizBanker

    • BizLeader

        in curand...
    • SeeNews

      in curand...