Să nu ne mai judece judecătorii !

Judecătorii români sunt, cu toţii, incompetenţi. Citeam deunăzi la gazetă de abuzurile unui judecător de nu ştiu de pe unde din provincie care a refuzat să restituie bunuri confiscate de regimul comunist invocând tot felul de chichiţe procedurale. Cică cererea nu ar fi fost corect timbrată, ca şi cum sancţionarea abuzurilor comunismului s-ar putea împiedica de nişte timbre…Securistu’ si comunistu’ naibii!...Sau de un altul care, pus în faţa unor dovezi imbatabile (le-am văzut cu ochii mei în facsimil în ziar, v-o jur!), s-a autodenunţat necompetent (sau incompetent, nu ştiu exact cum e diagnosticul precis). Ori de un judecător de la instanţa supremă care, utilizând nu’ş ce dictoane dintr-o limbă moartă, a interpretat un articol de lege într-o manieră care a uimit pe toţi membrii comitetului redacţional de la cel mai vândut cotidian din capitală!

Judecătorii români sunt, cu toţii, leneşi şi plângăcioşi. Ei se tot plâng ca au prea multe dosare de soluţionat, că sistemul însuşi e vinovat de durata proceselor că, în general, condiţiile de lucru sunt neprielnice. Aiurea!...Vinovaţii sunt ei şi asta o spune şi o ştie toată gura presei. Cât despre condiţii, să umble puţin prin ţară să vadă în ce medii muncesc oamenii muncii, şi după aia să se plângă, pentru că dacă e egalitate, egalitate să fie! Şi ce daca nu au aer condiţionat in birouri, ce, ei s-au născut în maternitaţi dotate cu climatronic?!... Şi ce dacă dosarele-s pline de praf si bacterii?...Să faca bine sa se spele pe maini, că de la mâinile lor nespalate se transmit bacteriile în fond, apoi în apel si pe urma în recurs! N-au toţi computere si acces la internet?... Ok, da’ ce, se cred pe Silicon Valley?!...

În plus, judecătorii români sunt, cu toţii, corupţi. Tocmai ei, oamenii auto-proclamaţi “ai legii”... Bine că l-au arestat si încatuşat pe ăla de la Curtea Supremă şi că i s-a demonstrat vinovaţia în direct si-n flagrant, da’ p-ăilalti când?, stau şi mă-ntreb…Am citit de-atâtea şi-atâtea cazuri în care era evident pentru orice om cu minim bun simţ de partea cui era dreptatea. Şi totuşi, soluţia judiciară a venit taman pe dos. Explicaţia?...O ştiţi şi-o ştim cu toţii prea bine că doar trăim în România şi asta ne manâncă tot timpul…

Judecătorii români sunt, cu toţii, nesimţiţi. După ce că au salarii mai mari ca ale altor oameni ai muncii, şi-au acordat tot felul de sporuri şi pensii nesimţite. Când am văzut în ziare ce de sporuri şi-au inventat, am rămas şocată… Ei tot pretind că munca lor e stresantă, că sporurile-s acordate prin lege, că hotărârile judecătoreşti care confirmă aceste sporuri sunt obligatorii şi executorii şi aşa mai departe… Aiurea, lucrurile-s clare: cine-mparte parte-şi face, iar nesimţirea unui judecător de a da dreptate unui alt judecător e impardonabilă. În sensul ăsta, am ca probe o gramadă de editoriale de presă.

Pentru toate aceste motive, propunerea mea e ca, în numele principiilor egalităţii, libertăţii presei, protecţiei sociale şi dreptăţii, să nu ne mai adresăm judecătorilor, pentru că dreptatea pe care ei o împart e strâmbă. Să instituim faţă de ei un soi de silenzio stampa, poate s-or trezi la realitate… Şi, în caz că avem de rezolvat vreo dilemă cu iz juridic, să sunăm seara la vreun talk-show pentru că avem şansa să ni se răspundă în direct, instantaneu şi competent.


Florentin ŢUCA este managing parter la Ţuca Zbarcea & Asocia ţ ii