ZRP Schoenherr
Tuca Zbarcea & Asociatii

Adrian Manolache (Senior Partener, Serban & Asociatii): Consiliul Concurentei ar putea sa includa in deciziile de constatare a practicilor respective si o cuantificare a prejudiciilor generate in piata

20 Martie 2012   |   Georgian Stoica

Cuantificarea prejudiciului cauzat prin practicile anticoncurentiale prevazute de Legea concurentei sau de art. 101 si/sau 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene reprezinta una dintre problemele majore cu care s-ar confrunta persoanele care ar avea temei sa intenteze o actiune in daune impotriva celor vinovati de savarsirea unor astfel de practici.

 
 
Legislatia permite consumatorilor care se considera prejudiciati de o practică anticoncurenţială interzisă de Legea Concurentei sa ceara despagubiri companiilor care au fost sanctionate de Consiliul Concurentei. Avocatul Adrian Manolache spune ca, in concret, este vorba de intelegeri intre intreprinderi, decizii ale asociatiilor de intreprinderi sau practici concertate care afecteaza concurenta pe piata, abuzul de putere dominanta, ori actiuni sau inactiuni ale autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale ori locale si ale entitatilor catre care acestea isi deleaga atributiile, care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta. El spune ca este utila incercarea de a se obtine prin mijloace extra-judiciare repararea prejudiciilor cauzate prin practici anticoncurentiale, avantajul fiind acela ca poate fi scutit mult din timpul ce ar fi necesar solutionarii in instanta a unui litigiu, precum si costuri insemnate legate de administrarea litigiului in cauza.


Ce conditii trebuie sa indeplineasca consumatorii care se considera prejudiciati pentru ca actiunea acestora, privind acordarea de despagubiri, sa fie admisa in instanta?

Adrian Manolache: As dori sa precizez inca de la inceput ca dreptul la actiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o practica anticoncurentiala prohibita potrivit prevederilor Legii nr. 21/1996 a concurentei nu este rezervat numai consumatorilor, ci oricarei persoane fizice sau juridice. Atat in cazul consumatorilor, prin care intelegem “orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale” (conform definitiei date de Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor), cat si in cazul oricarei alte persoane, inclusiv operatori economici, conditiile pentru exercitarea cu succes a unei actiuni intemeiate pe dispozitiile art. 61 din Legea nr. 21/1996 a concurentei sunt:
a)    Proba existentei uneia sau mai multor practici anticoncurentiale dintre cele prohibite de Legea concurentei sau de art. 101 si/sau 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, ce reprezinta acte sau fapte ilicite;
b)    Proba unui prejudiciu cert, adica sigur in ce priveste existenta sa si a posibilitatilor de evaluare;
c)    O legatura cauzala intre fapta ce constituie o practica anticoncurentiala si prejudiciul reclamat;
d)    Proba vinovatiei autorului sau autorilor practicii anticoncurentiale invocate.

De fapt, acestea sunt conditiile cerute pentru eficacitatea oricarei actiuni intemeiata pe raspunderea juridica izvorata din delict.

Inteleg insa ca intrebarea dvs pune accent mai mult pe exercitarea de catre consumatori a unor astfel de actiuni. Cred ca este firesc sa avem in vedere, cu precadere, interesul consumatorului atunci cand discutam despre efectele negative ale unei practici anticoncurentiale si despre mijloacele de actiune pe care legea le ofera impotriva unor astfel de practici. Nu trebuie sa uitam ca protectia, mentinerea si stimularea concurentei au ca scop final promovarea intereselor consumatorilor, acest scop fiind enuntat chiar de catre primul articol al Legii concurentei.

Din aceasta perspectiva, legea recunoaste consumatorilor, atat individual cat si organizati in asociatii de consumatori, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, dreptul la actiune impotriva celor care se fac vinovati de savarsirea unei practici anticoncurentiale care le-a vatamat drepturile si interesele legitime.

As sublinia totusi rolul deosebit pe care asociatiile de consumatori ce indeplinesc conditiile art. 32 si 33 din Ordonanta nr. 21/1992 il pot avea in promovarea unor astfel de actiuni. Aceste asociatii, care indeplinesc criteriile de reprezentativitate prevazute de lege si care apara drepturile si interesele legitime ale consumatorilor, in general, sau numai ale membrilor lor, pot fi de drept titularele oricaror actiuni in justitie menite sa protejeze drepturilor consumatorilor, inclusiv actiunile intemeiate pe dispozitiile art. 61 din Legea concurentei. Mai mult, este de remarcat totodata un alt aspect, foarte important din perspectiva conditiilor promovarii unor astfel de actiuni, si anume faptul ca actiunile in justitie indreptate de catre asociatiile de consumatori, infiintate in conditiile prevazute la art. 32 si 33 din Ordonanta nr. 21/1992, impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor, sunt scutite de taxe de timbru. 

Pentru ce tip de practici anticoncurentiale pot fi cerute despagubiri?

Legea concurentei precizeaza ca dreptul la actiune trebuie sa se intemeieze pe o practica anticoncurentiala dintre cele prevazute de Capitolul II din Lege (art. 5-9) sau de art. 101 si/sau 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. In concret, vorbim de intelegeri intre intreprinderi, decizii ale asociatiilor de intreprinderi sau practici concertate care afecteaza concurenta pe piata, abuzul de putere dominanta, ori actiuni sau inactiuni ale autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale ori locale si ale entitatilor catre care acestea isi deleaga atributiile, care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta.

Cu titlu de exemplu, astfel de practici pot fi:
(i)    in cazul intelegerilor dintre intreprinderi: fixarea preturilor de cumparare ori de vanzare sau orice alte conditii de tranzactionare, limitarea productiei sau a vanzarilor, impartirea pietelor sau a clientilor, participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
(ii)    in cazul abuzului de pozitie dominanta: impunerea, in mod direct sau indirect, a unor preturi inechitabile de vanzare ori de cumparare sau a altor conditii inechitabile de tranzactionare si refuzul de a trata cu anumiti furnizori ori beneficiari, limitarea productiei, comercializarii sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul consumatorilor, practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor, ori vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni, exploatarea starii de dependenta in care se gaseste o alta intreprindere fata de o asemenea intreprindere sau intreprinderi si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate;
(iii)    in cazul actiunilor sau inactiunilor autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale ori locale si ale entitatilor catre care acestea isi deleaga atributiile: limitarea libertatii comertului sau autonomiei intreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementarilor legale, stabilirea de conditii discriminatorii pentru activitatea intreprinderilor.

Exista o procedura de mediere (negociere cu firmele in cauza) inainte de demararea unui proces in care se cer despagubiri?

Nu este obligatorie urmarea unei proceduri de mediere sau conciliere prealabile introducerii unei actiuni intemeiate pe art. 61 din Legea concurentei, avand in vedere ca nu ne aflam pe taramul unei raspunderi contractuale, ci al uneia delictuale. Este insa utila incercarea de a se obtine prin mijloace extra-judiciare repararea prejudiciilor cauzate prin practici anticoncurentiale, avantajul fiind acela ca poate fi scutit mult din timpul ce ar fi necesar solutionarii in instanta a unui litigiu, precum si costuri insemnate legate de administrarea litigiului in cauza.

Pot fi cerute despagubiri si in cazul in care instantele au micsorat amenzile date de Consiliul Concurentei? Exista cazuri in care companiile vizate au constestat amenzile, iar instantele nu le-au exonerat de la plata, dar au micsorat sumele ce trebuie achitate de firmele in cauza. In aceste cazuri, pot fi cerute despagubiri?

Desigur. Trebuie precizat in primul rand ca sanctiunile contraventionale sub forma amenzilor, care sunt aplicate de catre Consiliul Concurentei in urma constatarii unei practici anticoncurentiale, nu au natura unor despagubiri pentru repararea unor prejudicii cauzate unor terti, ci reprezinta sanctiuni pecuniare doar pentru incalcarea legii, dozate potrivit gravitatii incalcarii respective. Din aceasta perspectiva, cuantumul amenzii aplicat de Consiliul Concurentei, indiferent ca este sau nu cenzurat in final de catre o instanta judecatoreasca, nu reflecta in mod necesar si cuantumul prejudiciului ce ar putea fi reclamat in cadrul unei actiuni private in temeiul art. 61 din Legea concurentei. De altfel, deciziile de pana acum ale Consiliului Concurentei, privind constatarea unor practici anticoncurentiale si aplicarea sanctiunilor cu amenda corespunzatoare, se rezuma doar la dovedirea incalcarii legii nu si la cuantificarea prejudiciului ce ar fi rezultat din aceasta incalcare, ca de pilda nivelul supra-preturilor generate pe segmentul lantului de productie-distributie afectat de existenta unui cartel intr-un anumit interval de timp.
 
Cum se calculeaza despagubirile si care este cuantumul maxim al sumelor ce pot fi cerute de la companiile gasite vinovate de practici anticoncurentiale?

Cuantificarea prejudiciului cauzat prin practicile anticoncurentiale prevazute de Legea concurentei sau de art. 101 si/sau 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene reprezinta una dintre problemele majore cu care s-ar confrunta persoanele care ar avea temei sa intenteze o actiune in daune impotriva celor vinovati de savarsirea unor astfel de practici. La nivelul Comisiei Europene chiar a fost elaborat un document menit sa ofere orientarile necesare evaluarii prejudiciului in cadrul actiunilor intemeiate pe incalcarea art. 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, prevederile echivalente art. 5 si 6 din Legea concurentei din Romania. Necesitatea unor astfel de orientari privind cuantificarea prejudiciului a rezultat din dificultatea practica de care s-ar lovi titularii actiunilor in cadrul unui astfel de demers. De cele mai multe ori sunt implicate calcule macroeconometrice bazate pe un volum de date economice adesea inaccesibile uneia sau catorva persoane, sau chiar unor asociatii reprezentative de consumatori, profesionale ori patronale. Sunt vehiculate diverse modele de calcul, spre exemplu modelul consumatorului (cumparatorului) reprezentativ, in cadrul caruia prejudiciul poate fi calculat ca diferenta intre rezultatul actual al pietei, pe care concurenta a fost afectata de existenta, spre pilda, a unui cartel ce a urmarit fixarea preturilor, si situatia ipotetica ce ar fi existat in absenta cartelului respectiv. Un astfel de model de calcul ar scoate in evidenta surplusul de pret platit ca urmare a existentei cartelului, surplus ce reprezinta o afectare a bunastarii consumatorilor.

Pentru a se da o eficienta reala actiunii private in repararea prejudicilor cauzate prin practici anticoncurentiale, consider ca un rol binevenit l-ar putea avea chiar Consiliul Concurentei care, in cadrul investigatiilor privind astfel de practici, ar putea sa includa in deciziile de constatare a practicilor respective si o cuantificare a prejudiciilor generate in piata, chiar daca nu sanctioneaza in final respectivele practici, ca urmare a aplicarii politicii de clementa. Avand mijloace specifice de acces la date economice privind pietele, precum si personal specializat in interpretarea acestor date, Consiliul Concurentei ar putea sprijini in mod substantial titularii actiunilor private, care ar putea asfel sa probeze mult mai usor prejudiciul reclamat.
Raspunzand si ultimei parti a intrebarii, prejudiciul trebuie reparat integral. Aceasta inseamna ca nu exista o anumita limita a despagubirilor ce pot fi acordate, singura conditie fiind aceea de a se dovedi cuantumul prejudiciului reclamat.

Care sunt pasii de urmat in cazul unui consumator care se considera prejudiciat de cei care au incalcat Legea Concurentei si doreste sa ceara despagubiri? Cui trebuie sa se adreseze, ce documente ii sunt necesare? Trebuie sa faca si proba incalcarii Legii Concurentei, sau poate cere instantei documentele Consiliului Concurentei, care au probat incalcarea legii?

Desi, teoretic, demersul unui singur consumator de a promova o actiune in daune intemeiata pe art. 61 din Legea concurentei este posibil, in conditiile precizate anterior (adica dovedind incalcarea Legii concurentei, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia autorilor incalcarii), in mod practic o astfel de actiune ar putea sa nu fie considerata oportuna de respectivul consumator. In cadrul deciziei de a se promova in mod individual o astfel de actiune, determinarea prejudiciului cert suferit de respectivul consumator va cantari cel mai mult. La nivelul consumatorului individual, cuantumul prejudiciului efectiv suferit de reclamant este foarte posibil sa nu acopere costurile implicate de litigiul in cauza. O astfel de situatie este cunoscuta sub denumirea de „pasivitate rationala”, si in acest caz, cel mai probabil, consumatorul va alege sa nu promoveze actiunea in daune.

Spre deosebire de sistemul american, in care actiunile sunt de tipul „opt-out”, adica promovarea unei actiuni antitrust de catre o persoana individuala se prezuma a fi intentata in numele tuturor celor aflati in aceeasi situatie, deci mai putin in numele celor care retrag in mod expres mandatul implicit, sistemul nostru este de tipul „opt-in”, ceea ce inseamna ca un consumator individual nu poate reclama un prejudiciu care excede nivelul propriului prejudiciu suferit, decat daca reprezinta, in temeiul unui mandat acordat in mod expres, si alte persoane care au suferit prejudicii rezultate din practicile anticoncurentiale invocate.

O situatie particulara se refera la formele asociative. Potrivit art. 61 alin. 51, actiunea va putea fi intentata pentru consumatori si de catre asociatiile de protectia consumatorilor legal inregistrate, precum si de catre asociatiile profesionale sau patronale pentru membrii acestora afectati de o practica anticoncurentiala, pe baza atributiilor acestora si a imputernicirilor primite in acest sens, dupa caz. Astfel, asa cum am precizat anterior, asociatiilor de protectia consumatorilor infiintate in conditiile prevazute la art. 32 si 33 din Ordonanta nr. 21/1992 le este recunoscut un mandat legal pentru promovarea actiunilor impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor, inclusiv impotriva celor vinovati de practici anticoncurentiale. In privinta  asociatiilor profesionale sau patronale, mandatul poate rezulta chiar din actele constitutive ale acestor asociatii.

Sub aspectul dovedirii practicilor anticoncurentiale, un avantaj clar oferit de Legea concurentei il reprezinta prezumtia existentei unor astfel de practici in cazul deciziilor emise de Consiliul Concurentei prin care se constata aceste practici, decizii ramase definitive sau care au fost mentinute, in tot sau in parte, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. In acest caz, in solutionarea cererilor privind acordarea de despagubiri, instantele vor putea solicita Consiliului Concurentei documentele din cadrul dosarului care a stat la baza emiterii deciziei.

Care este practica europeana in acest domeniu? Au existat, in tarile UE, cazuri in care consumatorii au castigat aceste procese in care au cerut despagubiri de la cei vinovati de practici anticoncurentiale?

Statistica disponibila la acest moment arata ca in perioada 1 mai 2004 – 29 februarie 2012 au fost emise de catre autoritatile nationale de concurenta ale statelor membre U.E. un numar de 574 de decizii in investigatii antitrust .  Cu toate acestea, cel mai recent studiu realizat in privinta actiunilor private antitrust dateaza din anul 2004, fiind realizat de firma de avocatura Ashurst la solicitarea Comisiei Europene . Concluziile studiului au aratat o „totala subdezvoltare” a actiunilor private antitrust si o „diversitate uimitoare” in privinta abordarilor pe care Statele Membre le au cu privire la aceste actiuni. Intr-o Opinie a European Consumer Consultative Group (ECCG), din anul 2010, se arata ca din anul 2008 si pana in anul 2010 doar doua tari (Austria si Anglia) au raportat cazuri de actiuni private intentate de asociatii ale consumatorilor. Asadar, putem spune ca din 2004 si pana in prezent, concluziile Studiului Ashurst se mentin, in ciuda principiului statuat de Curtea Europeana de Justitie in celebrul caz Manfredi, conform caruia orice persoana are dreptul la despagubirea prejudicilor suferite ca urmare a unei practici prohibite de legislatia antitrust.

Ati asista consumatorii intr-un astfel de proces?

Avand in vedere ca in Romania nu cunosc sa fi existat vreun caz de actiune privata intemeiata pe dispozitiile art. 61 din Legea concurentei, cu siguranta un astfel de proces ar fi o premiera si ar fi in egala masura o provocare si un motiv de reala satisfactie profesionala sa putem asista consumatorii si sa contribuim la crearea unei jurisprudente relevante in astfel de cauze.
 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 14840 / 16954
 

Ascunde Reclama
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
POPESCU & ASOCIAȚII obține în instanță o soluție fără precedent pentru Consiliul Local Sinaia
VIDEO | Dicționar de arbitraj: Locul arbitrajului și organizarea audierilor (Powered by ZRVP)
LegiTeam: GNP Guia Naghi și Asociații recrutează tineri avocați | Pharma & Life Sciences, Litigii
Obiectivele Teleperformance în zona ESG sunt în continuă dezvoltare, firma angajându-se să preia un rol de lider în responsabilitatea socială corporativă. De vorbă cu Laura Rudnyanszky, Chief Legal and Compliance Officer pentru România, despre certificarea Verego SRS primită pentru al cincilea an consecutiv și principiile cheie care stau la baza activității companiei
Avocații PNSA au asigurat asistența legală a tranzacției prin care celebrul alpinist David Neacșu a vândut compania GD Escapade. Alexandru Medelean (Wise Way Advisors), consultant principal al tranzacției
Avocații firmei Țuca Zbârcea & Asociații spun că a crescut gradul de specializare și sofisticare a mandatelor privind GDPR, în special din perspectiva complexității aspectelor implicate, dar și prin prisma aportului de know-how și inovare cerute pentru rezolvarea lor. Echipă dedicată exclusiv proiectelor de acest tip și portofoliu de clienți ce include primii cinci jucători din aproape toate industriile cu expunere semnificativă în zona GDPR
Avocații KPMG Legal spun că există apetit pentru pentru finanțări de anvergură. Creditele locale mari tind să nu depășească 200 mil. €, în timp ce sindicalizările din străinătate pot sări pragul de 500 mil. €. O discuție cu membrii unei echipe de elită, despre inițierea unui „sindicat bancar”, criteriile importante în acordarea unei finanțări, proiecte care primesc mai ușor finanțare și alte detalii puțin știute ale împrumuturilor sindicalizate
TAX + LEGAL VIDEOCONFERENCE: DISPUTELE FISCALE – DIRECȚII ȘI EVOLUȚIE, conferință organizată de TZA, pe 8 decembrie
Dispute-Resolution.Center | Statul român a plătit avocaților facturi de peste 21 mil. lei în ultimii doi ani, în arbitrajul ICSID cerut de Nova Group Investments, firmă controlată de familia Adamescu. Audierile s-au încheiat și se așteaptă hotărârea Tribunalului arbitral în dosarul cu pretenții ale reclamantei de 345 mil. E
Avocații GNP | Guia Naghi & Partners explică efectul aplicării prevederilor legislative nou introduse în domeniul achizițiilor publice. Recomandările echipei care gestionează proiectele multor clienți cu un profil proeminent în economia locală
„The Lawyer European Awards 2021”: 6 firme cu activitate în România concurează pentru titlu la secțiunea ”Law Firm of the Year: South Eastern Europe” | ZRVP, Popescu & Asociații și TZA, pe lista scurtă a premianților. Alina Popescu (MPR Partners) concurează la titlul - „European managing partner of the year”
Problematica ESG este inclusă în strategiile legate de risc și reziliență ale Farmexim și Help Net, iar oficialii companiilor spun că vor face tot ce este necesar pentru a continua proiectele într-un mod sigur și sustenabil. Mihaela Scărlătescu, Head of Legal and Compliance Director: Ducem businessul la nivelul următor de profesionalism şi responsabilitate
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...