ZRP Schoenherr
Tuca Zbarcea & Asociatii

Exclusiv BizLawyer: Din culisele unui arbitraj ICC controversat. Cum a ajuns fantoma Rostok sa bantuie bugetul Romaniei

30 Mai 2013   |   Georgian Stoica

Totalul sumelor care ar trebui plătite de către AFDJ către RWRC în temeiul Hotărârii arbitrale la sfârşitul anului 2012 se ridică la 10.975.078,80 Euro şi 448.611,15 USD.

 
 
Hotararea arbitrala defavorabila Romaniei prin care a fost soluţionat litigiul dintre consorţiul Rostok Wreck Removal Consortium (RWRC) - ce s-a ocupat de ranfluarea navei Rostok, esuata in 1991, la mila 31 a canalului Sulina - şi Administraţia Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galaţi (AFDJ), scoate la iveala situatii cel putin bizare.

In ultimele saptamani, BizLawyer a avut acces la documente oficiale, a stat de vorba cu mai multe entitati implicate in acest conflict si este in masura sa prezinte un tablou complet al evenimentelor. Pe scurt, de-a lungul celor sase ani in care s-au derulat toate etapele acestui arbitraj international desfasurat la Zurich, incheiat cu o hotarare emisa in iunie 2012, un consultant al statului roman, platit cu bani grei de-a lungul timpului si prezent inca in numeroase proiecte aici, a refuzat sa sprijine autoritatile, iar un subconsultant al acestuia a depus marturie impotriva companiei romanesti acuzate, desi se afla sub un acord de confidentialitate ce nu-i dadea voie sa divulge informatii în legătură cu proiectele clientului AFDJ.Asa se face ca Tribunalul Arbitral a nesocotit prevederile imperative ale legii române, precum şi înţelegerea părţilor consemnată în contract si a acordat executantului RWRC o sumă de bani considerabila în plus faţă de preţul fix convenit şi deja achitat. Pronunţarea Hotărârii arbitrale s-a făcut cu o majoritate de 2 arbitri din 3. Motivarea Tribunalului Arbitral a fost că AFDJ ar fi renunţat în mod tacit la aplicarea clauzei care plafona valoarea contractului. Cum a fost fundamentata respectiva hotarare, veti vedea in cele ce urmeaza.


Bolovanul Rostock. Consultant, subconsultant, dezvaluiri


Pe 2 septembrie 1991, nava ucraineana Rostock s-a scufundat pe malul stâng al Canalului Sulina. Nava s-a rasturnat transversal pe canal, blocând navigatia si deplasarea navelor. Epava a fost ingropata in namol 15 ani în zona localitatii Partizani la km 30+1610. Nava ucraineana fusese construita in anul 1973, la Hetzun Rostock si avea o greutate de 5657 tone, lungimea de 117,79 metri si incarcatura la bord de 4.990 de tone de baloturi de otel. Potrivit autoritatilor romane, nava era asigurata, dar prima de asigurare nu a ajuns in conturile Ministerului Transporturilor sau ale AFDJ.

Rostok s-a dovedit, de-a lungul anilor, o povara pentru guvernele care trebuiau sa gestioneze aceasta criza si o piatra de incercare prea grea pentru firmele autohtone specializate in lucrari de geniu si salvare maritima. Rand pe rand, mai multe companii au apelat la fondurile pentru ranfluarea navei, dar niciuna nu a reusit sa o scoata din adancuri. In prima faza, AFDJ a intervenit si a largit malurile, pentru a debloca circulatia, iar apoi a fost apelat Grupul de Interventie si Salvare Maritima (GISN) din Constanta. Esec pe toata linia insa, fiindca nava parea de neclintit.

In cele din urma, Banca Europeana de Investitii a acordat Romaniei o finantare de 76 de milioane de euro, pentru execuţia unor lucrări de protejare permanentă a malurilor Canalului Sulina, îndepărtarea epavei navei Rostock de pe Canalul Sulina, achiziţionarea a trei salupe de supraveghere hidrografică, a unui sistem de lumini, geamanduri si sisteme de semnalizare care să acopere integral sectorul românesc al Dunării. Valoarea contractului de îndepărtare a epavei navei Rostock a fost de 4.999.000 de euro.

Finantarea a venit „la pachet” cu regulile BEI privind organizarea licitatiei, documentatia si o lista de consultanti agreati de banca si UE, din care beneficiarul trebuia sa aleaga unul, ca o garantie a faptului ca lucurile vor merge in directia buna.

Pentru a avea asigurată consilierea specializată în organizarea şi derularea proiectelor din fonduri europene pentru îmbunătăţirea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre, în februarie 2004 AFDJ a încheiat un contract de consultanţă cu Consorţiul Louis Berger Group / Trappec. Conform Contractului de consultanţă, Consorţiul Louis Berger Group / Trappec avea obligaţia de a păstra confidenţialitatea tuturor informaţiilor şi documentelor legate de atribuirea şi executarea Contractului de execuţie. Obligaţia se întindea şi faţă de terţele persoane implicate în proiect.

Consorţiul nu avea insa o divizie care sa se ocupe cu asemenea operatiuni de ranfluare, extrem de specifice, realizate doar de companii specializate. Pentru ca nu avea experinta in astfel de operatiuni, pe materia ranfluarii fluviale, consortiul a angajat ca subconsultant o companie specializata doar pe acest gen de operatiuni.

Astfel, Louis Berger Group / Trappec a încheiat un contract de subconsultanţă cu firma olandeză Touw Salvage Consultants, reprezentată de Johan Mauritius „Maup” Hoppzak. Conform Contractului de subconsultanţă, si acest subconsultant avea obligaţia de a păstra confidenţialitatea tuturor informaţiilor şi documentelor primite de la Consultant în legătură cu proiectele clientului AFDJ.

Pe baza documentaţiei pregătite de Consultant cu sprijinul substanţial al Subconsultantului, în toamna anului 2004 AFDJ a organizat o licitaţie internaţională pentru atribuirea contractului de execuţie a lucrărilor de ranfluare (extragere a epavei). La această licitaţie au participat doi ofertanţi: consorţiul RWRC - alcătuit din companiile Multraship-Olanda/Titan-S.U.A./Deltacons-România - şi Barthel/Maas GmbH. Este important de semnalat în acest context că, după cum se va adeveri ulterior,  înainte de a fi angajat în anul 2004 ca subconsultant pentru AFDJ, Johan Mauritius „Maup” Hoppzak a fost angajat în cursul anului 2001 de compania Multraship, lider a Consorţiului RWRC pentru a întocmi un raport referitor, printre altele, la epava Rostock. Astfel, s-a dovedit că Johan Mauritius „Maup” Hoppzak, reprezentantul subconsultantului, avea o relaţie foarte apropiată cu executantul RWRC, prin persoana lui Kess Muller, patronul Multraship. Această relaţie a fost semnalată AFDJ şi Ministerului Transporturilor în cursul lunii septembrie 2004 de către contraofertantul Barthel GmbH din Germania, care a depus ofertă în licitaţia pentru atribuirea contractului de lucrări. S-a arătat pe această cale că documentaţia de licitaţie, întocmită în ce priveşte aspectele tehnice de subconsultant, este „dedicată” RWRC tocmai urmare a relaţiei personale între Johan Mauritius „Maup” Hoppzak şi patronul Multraship. Deşi a solicitat descalificarea RWRC pe baza celor arătate, ofertantul Barthel GmbH a fost până la urmă cel descalificat pentru oferta tehnica depusa, iar RWRC a fost declarat singur ofertant calificat şi câştigător al licitaţiei.

No cure, no pay. Ce spune Inginerul despre pretenţiile financiare suplimentare ale RWRC

În consecinţă, în octombrie 2004 a fost încheiat un contract de execuţie de privind ranfluarea epavei Rostok între AFDJ şi consorţiul RWRC. Contractul a avut un format FIDIC - consacrat internaţional pentru lucrări de construcţii şi proiectare - iar preţul convenit pentru efectuarea lucrării a fost de 4.999.000 Euro, la care se adăuga o sumă de 1 milion Euro destinată acoperirii unor eventuale cheltuieli neprevăzute ce ar fi putut să apară în cursul executării lucrărilor. Pretul era ferm - pentru ca finantarea era asigurata si de acordul cu BEI, dar si de disponibilitatile bugetare ale Romaniei la acel moment – si nu putea fi depasit.

Conform contractului de tip „No cure, no pay”, exista o perioada de sase luni in care nava trebuia extrasa din adancuri, iar banii se plateau doar in situatia in care nava este pusa pe mal in punctul indicat de beneficiar. A fost eliberat doar un foarte mic avans, de cca 250 mii de euro, restul sumei urmand a fi achitata la momentul incheierii cu succes a operatiunii de ranfluare.

Întrucât, conform cerinţelor unui contract de tip FIDIC, se impunea ca AFDJ să fie reprezentat în cursul derulării contractului de execuţie de un Inginer (reprezentant tehnic), acest rol a fost asumat de acelaşi consorţiu Louis Berger Group / Trappec, care avea şi calitatea de consultant. În plus, în situaţia apariţiei vreunei dispute între beneficiarul AFDJ şi executantul RWRC în legătură cu lucrările de ranfluare, consorţiul Louis Berger Group / Trappec se constituia în adjudecător („Comisie de Adjudecare a Disputelor” sau „DAB”), care pronunţa o hotărâre de tranşare  a unor asemenea neînţelegeri. Ulterior, conform Contractului de execuţie, în situaţia în care o parte nu ar fi fost mulţumită de soluţia dată de adjudecător, aceasta se putea adresa arbitrajului pentru a obţine o soluţie finală şi executorie pentru eventualele sale pretenţii.

Lucrările de ranfluare, programate iniţial să dureze 6 luni, s-au desfăşurat în perioada noiembrie 2004 - februarie 2006 (14 luni) datorită întârzierilor şi ezitărilor executantului RWRC.

La foarte scurt timp după începutul execuţiei lucrărilor, executantul RWRC a început să emită pretenţii financiare suplimentare datorate unor circumstanţe aşa-zis imprevizibile, cum ar fi nivelul şi consistenţa aluviunilor depozitate în interior epavei, ce făceau lucrarea mult mai greu executat decât se anticipase la momentul licitaţiei, nivelul excesiv de ridicat al apelor Dunării în perioada de execuţie si îngheţarea acestora în iarna 2004-2005, ce ar fi făcut imposibilă desfăşurarea lucrărilor, precum si aprobarea cu întârziere de către Inginerul Louis Berger Group / Trappec a planului de lucru şi a unor instrucţiuni ce i-au fost solicitate.

Conform contractului de execuţie, asemenea pretenţii erau supuse în prima fază determinării Inginerului Louis Berger Group / Trappec, care avea autoritatea de a constata dacă acestea erau întemeiate, caz în care se impunea ca AFDJ să plătească sumele suplimentare faţă de preţul convenit. Poziţia Inginerului Louis Berger Group / Trappec faţă de pretenţiile financiare suplimentare ale RWRC ce i-au fost supuse atenţiei în cursul derulării contractului a fost una oscilantă şi într-o primă fază defavorabilă AFDJ. Astfel, prin Documentul de determinare a pretenţiilor RWRC din 11 aprilie 2005, Louis Berger Group / Trappec a declarat ca „valide în principiu” pretenţiile RWRC suplimentare faţă de preţul convenit privind nivelul şi consistenţa aluviunilor (valoare suplimentară solicitată: 1.648.361 Euro)  şi suspendarea lucrărilor datorită gheţii (valoare suplimentară solicitată: 227.185 Euro), respingând pretenţiile privind aprobarea cu întârziere de către Inginerul Louis Berger Group / Trappec a planului de lucru.

Putin mai tarziu, prin Documentul de determinare a pretenţiilor RWRC din 4 mai 2005,  Louis Berger Group / Trappec recomandă AFDJ renegocierea preţului Contractului de execuţie în sensul de a accepta o suplimentare a preţului deja convenit, considerând că executantul ar fi îndreptăţit la o sumă adiţională de 2.728.168 Euro, ce ar acoperi cheltuielile ocazionate de aşa-zisele circumstanţe imprevizibile menţionate mai sus.

Pentru ca ulterior, cu totul surprinzător, prin Documentul de determinare a pretenţiilor RWRC din iulie 2005, semnat de Vicepreşedintele Louis Berger Group, Pierre LeNorcy, sa se respinga în totalitate pretenţiile executantului de suplimentare a preţului convenit, pe motiv că nu s-a constatat că au existat circumstanţe imprevizibile.

Deşi RWRC a insistat pe tot parcursul executării lucrărilor pentru majorarea preţului contractului ameninţând chiar cu întreruperea lucrărilor, întrucât preţul convenit era fix potrivit contractului de execuţie, iar inginerul - prin ultimul Document de determinare a pretenţiilor - a apreciat că nu există cauze de suplimentare, AFDJ a refuzat orice plată în plus. În aceste condiţii, în februarie 2006 lucrările au fost finalizate prin extragerea epavei, depozitarea acesteia pe malul Dunării şi deblocarea navigaţiei în zona afectată. La data finalizării lucrărilor a fost plătită executantului RWRC suma de 4.749.050 Euro (din preţul total convenit contractual de 4.999.000 Euro), restul de 249.950 Euro (garanţie de bună execuţie) fiind reţinuţi de AFDJ pentru acoperirea unor daune constând în poluarea Dunării cu hidrocarburi emanate de la epava depozitată pe mal.

Actiune arbitrala, suspendata in prima etapa

Lucrurile nu s-au oprit insa aici. Prin  cererea de arbitrare primită de Curtea de Arbitraj Internaţional organizată pe lângă Camera Internaţională de Comerţ (ICC) la data de 21.06.2006, RWRC a solicitat ca Administraţia Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galaţi  să fie obligată la plata unei sume totale (în plus faţă de preţul deja plătit) de 7.749.996 Euro, din care 7.500.046,70 Euro reprezentând pretenţii derivate din executarea lucrărilor şi 249.950 Euro returnare garanţie de bună execuţie. Cererea de arbitrare împreună cu actele doveditoare a fost primită de AFDJ pe data 27.06.2006.

Urmare a primirii Cererii de arbitrare de AFDJ a contactat consorţiul Louis Berger Group / Trappec solicitând sprijinul în vederea formulării apărărilor în dosar şi pentru a depune, dacă va fi cazul, mărturie în arbitraj în favoarea AFDJ în calitate de Consultant/Inginer în proiectul Rostok. Cererea a fost insa refuzată, invocându-se faptul că, în calitate de Inginer, Louis Berger Group / Trappec trebuie să aibă o poziţie imparţială, mai ales că ar putea fi solicitat să acţioneze şi în calitate de adjudecător al disputei, caz în care nu ar putea să fie şi martor. În treacat fie spus, atitudinea Consorţiul Louis Berger Group / Trappec a fost extrem de alunecoasă, explicabil prin faptul că acesta a avut în cursul executării Contractului de execuţie o poziţie neconstantă în legătură cu solicitarea RWRC de suplimentare a preţului, iniţial acceptând o asemenea cerere care ulterior a fost însă refuzată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, AFDJ a contestat competenţa Curţii de Arbitraj ICC Paris şi arătat că cererea de arbitrare este inadmisibilă faţă de faptul că în speţă nu a fost iniţiată şi parcursă procedura prealabilă obligatorie de adjudecare prevăzută de contractul de execuţie. Pe fond, AFDJ a arătat că pretenţiile reclamantului RWRC, ce exced cu mult preţul convenit şi deja plătit pentru lucrare, nu sunt nici fundamentate şi nici conforme cu înţelegerea părţilor cuprinsă în contract de a plafona preţul lucrărilor la 5 + 1 milioane Euro.

A fost constituit Tribunalul Arbitral format din 3 arbitri (Supraarbitru Dr. Daniel Wehrli - Elveţia şi câte un arbitru ales de părţi, respectiv Prof. Jan Van Dunne - Olanda şi Dr. Victor Tănăsescu - România). Întrucât legea care guvernează contractul în speţă este legea română, Tribunalul Arbitral a judecat acest caz cu aplicarea legii materiale române. Arbitrajul s-a desfăşurat potrivit regulilor de procedură cuprinse în contract şi în Regulamentul procedural al Camerei Internaţionale de Comerţ, iar locul arbitrajului a fost  Zurich (Elveţia). Locul desfăşurării arbitrajului este important deoarece hotărârea pronunţată are naţionalitatea dată de un asemenea loc, în cazul de fata Elveţia.

În prima parte a desfăşurării litigiului arbitral - până în anul 2008 inclusiv - s-au discutat numai apărările ridicate pe cale de excepţie prin apărările scrise depuse de AFDJ. Urmare a admiterii excepţiei ce viza iniţierea în prealabil de către Reclamant a procedurii prealabile obligatorii de adjudecare prevăzută de contract, printr-o hotărâre parţială pronunţată de Tribunalul Arbitral în iulie 2008, a fost suspendată procedura arbitrală, iar  RWRC a fost obligat să supună pretenţiile sale adjudecătorului (Consorţiului Louis Berger Group/Trappec).

Trimiterea pricinii la adjudecare ar fi putut constitui o foarte bună oportunitate pentru AFDJ de a-şi consolida poziţia cu privire la pretenţiile executantului RWRC. În acest caz, Louis Berger Group/Trappec ar fi fost în mod normal obligat să îşi menţină poziţia exprimată prin Documentul de determinare a pretenţiilor RWRC din iulie 2005 şi să respingă orice pretenţie de plată a unor sume adiţionale preţului contractual convenit. O asemenea decizie de adjudecare ar fi cântărit mult în decizia Tribunalului arbitral şi ar fi atras, probabil, o hotărâre arbitrală favorabilă AFDJ.

AFDJ/Ministerul Transporturilor au solicitat oficial Inginerului/Consultantului Louis Berger Group/Trappec să îşi asume rolul de adjudecător pentru toate problemele aflate în dispută. Dar poziţia Inginerului/Consultant Louis Berger Group/Trappec a fost ambigua şi de această dată: prin răspunsul la solicitare a dat de înţeles că, în situaţia în care va acţiona ca adjudecător, acesta nu va decide cu privire la fiecare pretenţie a RWRC, aşa cum ar fi fost normal, ci se va mărgini la a oferi răspuns la o chestiune pur formală şi evidentă, respectiv faptul că pentru părţi este obligatoriu Contractul de execuţie. Astfel, Inginerul/Consultant Louis Berger Group/Trappec a evitat din nou să se angajeze în a da un răspuns tranşant la întrebarea: sunt sumele cerute de RWRC în arbitraj datorate, iar justificările ce stau la baza acestor sume solicitate se susţin? Pana la final Louis Berger Group/Trappec nu şi-a asumat rolul de adjudecător si, in consecinţă, urmare a expirării timpului acordat adjudecării care nu a avut loc, în toamna anului 2008 litigiul s-a întors spre soluţionare pe fond la Tribunal Arbitral ICC.

În vederea pregătirii apărării de detaliu, ce conţinea si probele prezentate în favoarea AFDJ, au fost purtate discuţii şi o corespondenţă intensă între avocaţi, reprezentanţii Regiei şi ai Ministerului Transporturilor pe probleme ce vizau atât aspecte de fapt, cât şi aspecte tehnice. AFDJ a solicitat cu această ocazie şi sprijinul/punctul de vedere al Inginerului/Consultant Louis Berger Group/Trappec care, pe aceeasi linie neutra, a evitat să îşi aducă vreun aport la apărarea intereselor Regiei. In cadrul probelor cu martori şi cu opinii de expert ce au fost administrate în acest caz există un dezechilibru evident: RWRC a adus un număr de 9 martori şi experţi cu reputaţie internaţională în domeniul operaţiunilor de ranfluare a navelor, în timp ce pentru AFDJ au fost audiaţi 3 martori şi experţi.

Un aspect cu răsfrângere hotărâtor negativă asupra poziţiei şi apărărilor AFDJ în cadrul arbitrajului a constituit-o depoziţia de martor, în favoarea reclamantului RWRC, a lui Johan Maurits „Maup” Hoppzak. În calitatea sa de subconsultant contractat de consultantul Louis Berger Group, Hoppzak a avut acces la toate documentele şi informaţiile confidenţiale rezervate AFDJ, inclusiv date privind licitaţia de lucrări ce a precedat atribuirea contractului, rapoarte periodice de activitate, determinări ale Inginerului privind pretenţiile RWRC apărute în cursul execuţiei lucrărilor. Deşi prin contractul de subconsultanţă încheiat cu Louis Berger Group, Hoppzak s-a obligat să păstreze confidenţialitatea documentelor şi informaţiilor la care a avut acces, acesta a furnizat Tribunalului Arbitral informaţii şi a depus documente confidenţiale defavorabile AFDJ. Trebuie precizat insa ca obligaţia de confidenţialitate, ce are o natură contractuală, nu poate împiedica Tribunalul Arbitral să-l audieze pe Hoppzak în calitate de martor. Incălcarea acestei obligaţii poate îndreptăţi insa AFDJ să ceară despăgubiri Consultantului Louis Berger Group în situaţia în care dovedeşte o pagubă urmare a încălcării.

De menţionat că administrarea probelor, audierea martorilor, noile runde de audieri ale unor autori consacraţi în materie juridică, lămurirea neclarităţilor Tribunalului arbitral în legătură cu aspectele apărute din depoziţii, neînţelegerile între cei 3 membri ai Tribunalului arbitral au dus la întârzierea pronunţării unei hotărâri arbitrale timp de aproape 2 ani şi jumătate - de la sfârşitul anului 2009 până la începutul anului 2012.

Ce spune hotararea arbitrala despre care Ponta a aflat dupa un an

Prin Hotărârea arbitrală finală pronunţată la data de 11 iunie 2012, Tribunalul Arbitral din Zurich constituit de Curtea Internaţională de Comerţ a admis în parte cererea reclamantului, consorţiul RWRC, şi a obligat pârâta Administraţia Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galaţi să plătească:
-    suma totală de 7.632.319,70 Euro cu titlu de plăţi suplimentare datorate RWRC derivate din executarea Contractului din cele 12,5 mil. Euro pretinse de executant;
-    dobânzi aferente diferitelor categorii de sume ce intră în componenţa sumei totale menţionate mai sus, taxe arbitrale, onorarii de avocat şi cheltuieli ocazionate de arbitraj.

Totalul sumelor care ar trebui plătite de către AFDJ către RWRC în temeiul Hotărârii arbitrale la sfârşitul anului 2012 se ridică la 10.975.078,80 Euro şi 448.611,15 USD.

Pronunţarea Hotărârii arbitrale s-a făcut cu o majoritate de 2 arbitri din 3. Mai precis, doi arbitri s-au pronunţat în sensul obligării AFDJ la plata sumelor menţionate, iar arbitrul român a decis, prin opinie separată, ca nu există temei legal pentru plata de către AFDJ a vreunei sume de bani în beneficiul consorţiului RWRC.

Administraţia Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galaţi a fost asistata in acest litigiu de firma de avocatura Ratiu & Ratiu, in timp ce RWRC a apelat la doua firme de avocat: Boonk Van Leeuwen (Roterdam) si Salans (Bucuresti).

In editia de maine, BizLawyer va analiza efectele Hotărârii arbitrale si optiunile pe care le au partile


 
 

PNSA

 
 

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA

ARTICOLE DE ACELASI AUTOR


 

Ascunde Reclama
 
 

POSTEAZA UN COMENTARIU


Nume *
Email (nu va fi publicat) *
Comentariu *
Cod de securitate*







* campuri obligatorii


Articol 3411 / 5774
 

Ascunde Reclama
 
BREAKING NEWS
ESENTIAL
VIDEO | Dicționar de arbitraj: Arbitration Rules (Powered by ZRVP)
Despe norocul de a lucra cu profesionişti care îți conferă încrederea şi gradul de libertate necesare pentru a te dezvolta şi a nu rămâne în umbra lor. Andra Constantinescu, după primii 5 ani petrecuți la ZRVP: Un loc în care nu ai cum să nu evoluezi: tipul de proiecte la care eşti expus, complexitatea problemelor dezbătute, caracterul de noutate al mandatelor creează premisele unei evoluţii constante şi vizibile
Bohâlțeanu & Asociații, alături de acționarii Agra’s SA la vânzarea companiei către Scandia Food și ai Memento Group în procedura prin care Aegean Airlines preia pachetul de control în Anima Wings Aviation. Ionuț Bohâlțeanu, Managing Partner: Sunt două tranzacții importante, prin care BSMP își consolidează poziția pe piața avocaturii și își lărgește portofoliul de clienți
Credit sindicalizat de 636 milioane de lei pentru Carmistin, coordonat de BCR. Ce avocați au asistat sindicatul bancar
VIDEO | Dicționar de arbitraj: IBA rules on taking of evidence (Powered by ZRVP)
Finanțări sindicalizate | Avocații de la Mușat & Asociații spun că, în ciuda tendințelor prudente de anul trecut, s-a văzut că nu există o problemă de lichiditate în piață și se așteaptă ca numeroase proiecte de investiții să primească undă verde în viitorul apropiat. Monia Dobrescu, Partener: Analizarea sustenabilității unei companii prin prisma factorilor ESG devine noua realitate și companiile vor fi nevoite să se conformeze și să își adapteze planul de afaceri în consecință
VIDEO | Dicționar de arbitraj: Soft Law Instruments (Powered by ZRVP)
LegiTeam: Reff & Associates is looking for Experienced Lawyer | Environmental Law
LegiTeam: Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL is recruiting senior associates for the legal consultancy practice | corporate, M&A, commercial
LegiTeam: Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL is recruiting senior associate for the legal consultancy practice | Banking, Finance, Digital & Tech Law
Ce calități trebuie să demonstreze tinerii stagiari care vor să se alăture echipei Stratulat Albulescu & Asociații. Cum sunt integrați nou-veniții și care sunt beneficiile apartenenței la firma în care jumătate dintre avocați au sub 30 de ani
Cum văd viitorul finanțărilor sindicalizate, în actualul context economic, avocații de Banking & Finance de la Wolf Theiss, care au asistat în ultima perioadă peste 50 de tranzacții de acest tip, printre care și cea mai mare finanțare de pe piața imobiliară din România. Claudia Chiper, Partener: Transparență, claritate cu privire la proiect şi situații financiare satisfăcătoare sunt ingredientele esențiale pentru succesul obținerii de fonduri
 
Citeste pe SeeNews Digital Network
  • BizBanker

  • BizLeader

      in curand...
  • SeeNews

    in curand...