Timpuri extraordinare, măsuri extraordinare, oameni extraordinari

Există o serie de teorii care promovează latura pozitivă a eliminării, prin forțele de piață competitive, a companiilor mai puțin performante. Acestea vor fi înlocuite de firme noi, mai performante, ceea ce înseamnă că mediul privat este într-o dinamică continuă de regenerare, proces denumit și “distrugere creativă”.

Pandemia de Covid-19 a zguduit din temelii omenirea aducând nu doar o schimbare profundă a modului de viață, ci și o deteriorare economică, ce va fi marcată în mod cert de insolvențe cu un înalt impact social, cu consecința unor pierderi masive a locurilor de muncă, dar și realocarea activelor companiilor ce vor fi lichidate.

Forumul Economic Mondial anunță sumbru că pandemia va costa economia globală 1 trilion de dolari anul acesta, comunitățile vulnerabile fiind cele mai afectate. Impactul economic al coronavirusului a variat de la un sector industrial la altul și de la o întreprindere la alta, în funcție de o serie de factori, cum ar fi expunerea față de China ca sursă de intrări intermediare, posibilitatea de a apela la furnizori alternativi, existența stocurilor sau dependența de procesele de producție „exact la timp”.

Într-un astfel de climat, o companie administrată cu integritate şi dotată cu un program de management corect este mai bine plasată pentru a depăşi criza şi a se confrunta cu viitorul mediu economic. Fenomentul insolvenței este unul complex și dificil de gestionat fără expertiză de specialitate, fără profesioniști. Doi reputați autori americani, James T.White și Raymond T. Nimmer spuneau că “prea adesea novicele crede că legea este totul, dar veteranul știe foarte bine că legea nu este nimic, faptele sunt totul”.

Comerțul modern se bazează pe credit, pe încrederea acordată partenerului de afaceri că își va plăti, la scadență, datoria. Neplata având ca motiv insuficiența fondurilor bănești disponibile constituie un incident grav, care poate degenera într-un lanț de incapacități de plată, fenomen care trebuie evitat. Din amplul proces pe care îl constituie insolvența, componenta sa economică este cea care îi interesează, în primul rând, pe creditori. Expertul în gestionarea acestor situații de criză este practicianul în insolvență, care, prin renumele și experiența îndelungată pe care o deține în piață, reprezintă pentru creditori o garanție că măsurile implementate vor urmări principiul maximizării masei credale și că resursele debitorului pot și vor fi gestionate corect și în limitele legalității.

Debitorul trebuie să știe că dreptul insolvenței este singura sa “umbrelă pentru vreme rea”, pentru că impune tuturor partenerilor contractuali ai acestuia disciplină, ordine și sacrificii în schimbul speranței într-o plată ulterioară. Totalitatea bunurilor și relațiilor financiare ale debitorului sunt aservite redresării în două modalitați: înghețarea creanțelor anterioare deschiderii procedurii de insolvență și stimularea partenerilor contractuali să participe la eforturile redresării și chiar să accepte sacrificarea unora dintre pretenții. Dar eficiența procedurii de insolvență este condiționtă sine qua non de rapiditatea derulării fazelor procedurale, de rapiditatea cu care judecătorul sindic este învestit să decidă “protejarea” debitorului. Odata deschisă procedura insolvenței, debitorul și creditorii vor fi orchestrați, în limitele legii, de administratorul judiciar, care, împreună cu aceștia, poate dezvolta nenumărate strategii pentru traversarea cu bine a acestui fenomen nedorit și chiar de neconceput pentru unii.

La sfarșitul perioadei declarate de urgență și începutul perioadei de alertă, legiuitorii au înțeles să vină cu propuneri legislative în sprijinul participanților la economia țării aflați în dificultate, lasând la aprecierea acestora dacă să își deschidă sau nu procedura de insolvență până la trecerea unui termen de 30 de zile de la încetarea stării de alertă. În susținerea cererii de deschidere a insolvenței a fost ridicat pragul minim al creanțelor scadente pentru care nu există lichidități, iar creditorii pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței numai după încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenții de plată cu debitorul. În mod evident și subiecții care deja se aflau sub guvernarea procedurilor de insolvență sau de prevenire a insolvenței beneficiază de atenția legiuitorului care prorogă termene de decădere și prelungește perioada de observație sau de reorganizare chiar până la 5 ani.

De subliniat însă, că, sub protecția tribunalului oferită de procedura de insolvență, un business bine conturat înainte de pandemie va fi protejat de acumularea de noi penalităţi, dobânzi şi majorări de întârziere, va putea denunţa contracte păguboase sau nerentabile, sau va putea renegocia anumite clauze, va recupera creanţele fără plata taxelor de timbru și va adopta măsuri eficiente care să ducă la echilibrarea rapidă a fluxului de numerar, fără eforturi şi costuri nejustificate, doar apelând la echipa de practicieni în insolvență multidisciplinară cu expertiză potrivită. Astfel, citându-l pe regretatul Prof. Univ. Dr. Ion Turcu, procedura insolvenței își redescoperă vocația de infirmieră la căpătâiul debitorului în suferință, imaginând, instituind și testând mijloace terapeutice, menite să evite tulburările economice inerente falimentului.