Senatul a adoptat proiectul privind societățile de leasing și condițiile de plată ale consumatorului

Senatul a adoptat, miercuri, proiectul senatorului Daniel Zamfir, ce prevede schimbări în condiţiile de plată a datoriilor consumatorului care foloseşte un bun dat în leasing şi, de asemenea, stabileşte termenii în care un alt cumpărător poate achiziţiona bunul de la proprietar.

Proiectul a fost adoptat cu 57 de voturi „pentru”, 18 „contra” și două abțineri.

„Am simțit nevoia să intervenim asupra procedurii de valorificare a bunului care este achiziționat în , leasing. Astăzi, lucrurile stau așa. În situația în care semnatarul unui contract de leasing nu mai poate achita contractul până la capăt, societatea de leasing îl deposedează de bun, îl vinde la o valoare sub prețul pieței respectivul utilizator este pus să plătească, pe de-o parte, diferența incorectă, și în al doilea rând, să plătească rate până la finalizarea contractului, deși a fost deposedat de bun. Utilizatorul va fi cel care inițial, va fi cel care vinde respectivul bun, suma obținută fiind folosită pentru acoperirea valorii creditului. Motivul este că oarte mulți au fost abuzați de societățile de leasing.”, a declarat inițiatorul Daniel Zamfir, în timpul dezbaterilor.

Modificarea adusă prin acest proiect este că aceste dispoziţii nu se aplică în situaţia în care „locatarul/utilizatorul este consumator”.

„În sensul prezentei legi, prin „consumator” se înțelege orice persoană fizică sau grup de perosane fizice care are caliattea de utilizator/locator într-un contact de leasing, și care acționează în scopuri în afara activității sale comerciale. Calitatea de utilizator care acționează în scopuri personale sau familiale se prezumă și se analizează în raport de contarctul care intră sub incidența prezentei legi, și nu de întreaga activitate a debitorului.”, se arată în proiect.

Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.51/I997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modifică articolul 15 în sensul posibilității atât finanțatorului, dar și locatarului, să rezilieze contractul de leasing.

Proiectul prevede că în cazul în care utilizatorul sau locatarul, care are calitatea de consumator, nu acoperă rata de leasing timp de trei luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing.

Însă, în cazul în care utilizatorul sau locatarul restituie bunul în termenul prevăzut în contract eventualele despăgubiri nu pot cuprinde decât diferenţa între totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obţinută prin valorificarea, exclusiv TVA, sau după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii. Sumele datorate conform contractului de leasing, se constituie din facturile emise și neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asiguraren obligatorie și/sau polița de asigurare facultativă, amenzi de circulație și amenzi pentru neplata rovinietei, precum și taxe/impozite aferente bunului, se arată în inițiativa legislativă.

Iniţiativa legislativă mai prevede şi situaţia în care utilizatorul consumator al bunului sau un cumpărător terţ beneficiază de dreptul de cumpărare, dacă bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract.

„În situațiile în care pentru situațiile în care bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract, locatarul/utilizatorul consumator sau un terț cumpărător propus de acesta în termen de 5 zile de la îndeplinirea obligației de predare, beneficiază de dreptul prioritar la cumpărarea bunului, valabil timp de 30 de zile de la data predării, timp în care poate fi emisă acceptarea fermă și irevocabilă de cumpărare la un preț cel puțin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului, locatarul/utilizatorul consumator are obligația de credita contul finanțatorului cu diferența necesară până la concurența sumelor datorate conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA.”, mai specifică inițiatorul.

Dacă cumpărătorul terţ propus de utilizatorul consumator al bunului prezintă o ofertă mai mică decât suma totală datorată în contract, utilizatorul are obligaţia "de a credita contul finanţatorului, cu diferenţa necesară până la concurenţa sumelor datorate conform contractului, cel mai târziu la data încasării de către finanţator a preţului de vânzare aferent transferului dreptului de proprietate, cu respectarea termenului prioritar de 30 de zile".

Bunul va putea fi prealuat în proprietate la data încasării integrale a sumelor datorate conform contractului, "care nu va putea fi ulterioară datei de expirare a dreptului prioritar".

În cazul nerespectării acestor prevederi, finanţatorul poate folosi bunul iar utilizatorul care a luat în leasing bunul este obligat să plătească sumele datorate.

În cazul în care utilizatorul nu restituite bunul în termenul prevăzut de contract, acesta va achita finanţatorului, pe lângă sumele datorate conform contractului de leasing şi cheltuielile pentru intrarea în posesie a bunului.

Inițiatorul motivează că în cazul în care utilizatorul este consumator, responsabilitatea acestuia este excesivă, fiindcă în contractele de leasing se stipulează în sarcina locatarului/utilizatorului obligația plății, în mod cumulativ, atât a ratelor de leasing aferente întregii perioade contractuale, cât și restituirea bunului.

„Profesioniștii leasingului și ai creditului, având o forță economică, juridică și tehnică disproporționat de mare în raport cu debitorul, denumit „partenerul” lor contractual, impun debitorului clauze-tip, preformulate, la care debitorul nu poate decât să adere, prin simpla semnătură, fără posibilitatea de a le influența natura sau conținutul. Așa se face că, deși legiuitorul a avut în vedere alternativa dintre predarea bunului și plata despăgubirilor constând în echivalentul ratelor pe toată perioada contractuală, în contractele de leasing se stipulează în sarcina locatarului/utilizatorului obligația plății, în mod cumulativ, atât a ratelor de leasing aferente întregii perioade contractuale, cât și restituirea bunului. O astfel de răspundere, mai ales în cazul în care utilizatorul (debitorul) este consumator, este în mod evident excesivă și lipsită de orice raționalitate economică, întrucât un debitor căruia i-ar incumba o astfel de enormă răspundere bănească ar fi sau ar deveni rapid un debitor ruinat, ceea ce, de fapt, înseamnă un risc de insolvabilitate pentru creditor (societatea de leasing), care nu și-ar mai putea recupera decât, cel mult, bunul dat în leasing.”, motivează acesta.

Proiectul a fost adoptat de Senat, primă cameră sesizată, for decizional fiind Camera Deputaților.