Liviu Dragnea cere achitarea. Ultima şansă este recursul în casaţie, iar procesul se judecă marţi

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) va judeca, pe fond, marţi, recursul în casaţie introdus de Liviu Dragnea, aceasta fiind ultima şansă de achitare a fostului lider al PSD, scrie Monitorul Justiţiei, care publică şi documentul în care se regăsesc motivele acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte va dezbate pe fond recursul în casaţie, după admiterea în principiu a judecării acestei acţiuni.

Monitorul Justiţiei a publicat luni documentul în care se regăsesc toate motivele acestui recurs în casaţie. Acţiunea are zece pagini. Prin avocaţii săi, Liviu Dragnea solicită instanţei să constate că a fost condamnat la o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

„Împotriva acestei sentinţe am formulat calea de atac a apelului şi la data de 27.05.2019 Completul de 5 judecători al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronuntat prin decizia nr.142 în sensul menţinerii condamnării subsemnatului pentru fapta de instigare la abuz în serviciu, fapta prin care as fi determinat-o pe doamna Alesu Floarea, director executiv al DGASPC Teleorman să-şi încalce atribuţiile de serviciu prin menţinerea în funcţie, în calitate de angajate la DGASPC Teleorman, a inculpatelor Botorogeanu Adriana şi Stoica Anisa Niculina deşi cunoştea că cele două angajate îşi desfăşurau activitatea la sediul Organizaţiei Judetene PSD Teleorman. Menţionez că şi ea a fost condamnată pentru fapta de abuz în serviciu prevăzută de art./13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art.248 din Codul penal din 1969 (…) Se poate observa că fapta pentru care am fost condamnat nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunilor de abuz în serviciu sub forma instigării ca formă a participaţiei penale, întrucât fapta de abuz în serviciu a doamnei Alesu Floarea, la care se presupune că aş fi instigat-o, sugerandu-i să le menţină în funcţie pe cele două angajate, nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, aşa cum a fost ea prevăzută de legiuitor. Pe cale de consecinţă, a minori ad maius, ar fi absurd să se reţină în sarcina mea instigarea la o faptă care nu îndeplineşte ea însăşi condiţiile de tipicitate ale infracţiunii incriminate de textul de lege. În plus, în actualul sistem de drept român instigarea neurmată de executare nu se pedepseşte.(…) Mai mult decât atât, vă rog să observaţi că in cazul de faţă, instanţa s-a subrogat practic legii în sine, ridicand la nivelul puterii unui act normativ emis de Parlament, propriile deducţii şi raţionamente juridice”, se arată în documentul publicat de Monitorul Justiţiei.

În esenţă, acţiunea recursului în anulare se bazează pe argumente ce ţin de modul în care judecătorii care l-au condamnat nu au ţinut cont de Codul Muncii, unde se prevăd distinct drepturile şi obligaţiile angajatorului, astfel că “răspunderea disciplinară a angajaţilor poate fi atrasă potrivit prevederilor art.247 din cadrul aceluiaşi act normativ în sensul în care, aşa cum legiuitorul a înţeles să prevadă, angajatorul are dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare nu obligaţia de sancţionare în urma efectuării unei cercetări disciplinare a angajaţilor care nu s-au conformat conduitei pe care trebuiau s-o aibă potrivit normelor prevăzute de Codul Muncii.

„Avand în vedere toate aceste argumente, vă solicit respectuos admiterea prezentului recurs în casaţie şi pe cale de consecinţă constatarea imposibilităţii săvârşirii efective de către subsemnatul a instigării la o infracţiune ce se circumscrie cerinţelor legale”, se mai arată în acţiunea semnată de av. Flavia Teodosiu.