Liberalizarea pieței de gaze naturale – câmp de bătălie electorală?

Liberalizarea pieței gazelor naturale, în vigoare începând cu data de 1 iulie, beneficiază de un tratament care demonstrează, o dată în plus, că autoritățile române nu se dezmint - reglementări adoptate în regim de urgență, fără consultare cu partenerii implicați și cu efecte incerte pentru „beneficiarii” invocați. Așadar, sunt ignorate de legiuitori, din nou, aspecte normale în procesul legislativ, cum ar fi realizarea unei analize de impact, consultarea mediului de afaceri sau predictibilitatea, cu atât mai necesară în această perioadă dominată de incertitudini suplimentare. 

Proiectul pentru modificarea legii energiei electrice și a gazelor naturale, publicat pe site-ul Camerei Deputaților, care, printre altele, prevede aplicarea unui impozit suplimentar pe venitul furnizorilor de gaze, a fost amendat în faza finală a dezbaterilor parlamentare, cu o zi înainte de votul final în Camera Deputaților, deși acesta a fost inițiat în urmă cu mai bine de opt luni. Numărul amendamentelor este impresionant, nu numai față de textul inițial al legii, ci și față de textul adoptat de Senat în octombrie anul trecut. Bineînțeles, proiectul de lege nu are prevăzut un termen de intrare în vigoare, decât pe anumite articole, ceea ce înseamnă că prevederile se aplică imediat după publicarea în Monitorul Oficial.

Deși scopul declarat al acestor reglementări este de a elimina barierele din această piață și de a favoriza ieftinirea gazelor pentru consumatorii casnici, este de așteptat ca efectul să fie contrar. Chiar dacă nu poate fi contestată validitatea multor modificări, exista prevederi ale acestui proiect legislativ care ridică semne de întrebare asupra intențiilor reale. Mai poate exista piață liberă când se legiferează modul în care se calculează prețul? Duce creșterea costurilor fiscale la ieftinirea gazelor? Sunt consumatorii vulnerabili adevărații beneficiari? Se încurajează producția internă de gaze sau importurile? Și, de ce nu, este cumva folosită această lege în scopuri de propagandă electorală?

Cum va influența acest nou impozit prețurile pentru consumatorii finali?

Dincolo de faptul că o astfel de măsură reprezintă o intervenție impredictibilă a statului într-o piață liberalizată și contrară angajamentelor asumate de România la nivelul Uniunii Europene, cel mai probabil introducerea noului impozit va avea un impact negativ asupra consumatorilor finali, în loc să îi avantajeze.
Potrivit proiectului de lege, taxa de 90% se va aplica pe diferența dintre prețul real de achiziție și prețul reglementat al producătorilor în valoare de 68 lei/MWh, atunci când prețul de achiziție este mai mic decât cel reglementat. Diferența de 10% rămâne la furnizor. În aceste condiții, în care i se majorează costurile fiscale, ce opțiuni are la îndemână furnizorul – să scadă sau să crească prețul pentru consumatorul final/producătorul vizat?

Prevederea se propune a fi valabilă până la data de 30 iunie 2021. Legea, adoptată de Camera Deputaților, for decizional în acest caz, va merge spre promulgare la președinție. Până la publicarea în Monitorul Oficial, însă, actul poate fi contestat la Curtea Constituțională sau întors în Parlament de președinte spre reexaminare.

Consumatorul vulnerabil, deși nedefinit, este „beneficiarul” din oficiu

Potrivit proiectului, impozitarea suplimentară a veniturilor obținute de furnizori din vânzarea gazelor naturale se aplică doar pentru cantitățile achiziționate de clienții casnici și de producătorii de energie termică pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică destinată consumului populaţiei. Impozitul (deși nu este denumit ca atare în lege) nu se aplică pentru gazele din import sau cele înmagazinate. În aceste condiții, pare că, din nou, vor fi favorizați producătorii din alte țări din care se importă gaze în România (lista nefiind prea lungă), iar cei locali vor pierde masiv din competitivitate. Așa se încurajează, spre exemplu, mult trâmbițata exploatare a zăcămintelor din Marea Neagra?

Inițiatorii proiectului de lege spun că banii astfel colectați vor fi folosiți „exclusiv pentru protecția clienților vulnerabili”. Rămâne de văzut cum se va aplica această mențiune, în condițiile în care legislația nu prevede o definiție clară a consumatorului vulnerabil. Guvernul s-a angajat, prin Ordonanța 1/2020, de modificare a OG 114/2018, să reglementeze, în acest an, statutul şi regimul juridic al consumatorului vulnerabil, precum şi modalitatea de finanţare a acestuia. Până atunci, însă, nu se știe cum vor fi folosiți banii obținuți din acest impozit suplimentar, iar consumatorii vulnerabili vor rămâne beneficiari doar în teorie.

Liberalizarea pieței, intens reglementată

Proiectul de lege menționat nu este singura inițiativă legislativă recentă pe piața gazelor. În paralel, reprezentanții guvernului susțin că liberalizarea pieței va determina o scădere a tarifelor pentru populație de 10-15% dar, în timp ce anunță că au fost ridicate „ultimele bariere" din calea liberalizării, adoptă noi măsuri care indică exact contrariul. Este vorba, în principal, de Ordonanța de Urgență adoptată cu doar câteva zile înainte de liberalizare, prin care producătorii locali sunt obligați să vândă 40% din producția totală de gaze pe piața centralizată la prețul de referință stabilit la Bursa din Viena.

Noul prag, de 40%, este valabil și pentru gazele extrase din Marea Neagră, acolo unde exista obligativitatea vânzării a 50% din producţie pe pieţele centralizate. Așadar, dincolo de reducerea pragului de la 50% la 40%, măsura nu face decât să înlocuiască o barieră cu alta, ce-i drept, puțin mai joasă. În plus, este de menționat faptul că ordonanța este prevăzută să intre în vigoare la data de 1 iulie 2020, însă nu este încă publicată în Monitorul Oficial.

Predictibilitatea în an electoral

Așadar, asistăm, din nou, la reglementări adoptate peste noapte, fără consultare, cu încălcarea reglementărilor europene și fără a fi impuse de o urgență reală. Lipsa de predictibilitate revine în actualitate, iar încrederea investitorilor este, încă o dată, pusă la încercare, într-o perioadă în care atragerea de noi investiții ar trebui să reprezinte prioritatea zero a autorităților române. În mod special în domeniul energiei, atragerea de investiții este vitală, atât pentru modernizarea capacităților de producție, stocare și distribuție, cât mai ales pentru demararea exploatării gazelor din Marea Neagră (unde este nevoie și de modificarea legislației, promisă de aproape un an, caz în care ar fi perfect justificată urgența).

În concluzie, liberalizarea pieței gazelor din România pare să se înscrie perfect în specificul național, pe principiul „să se liberalizeze, primesc, dar să nu se schimbe nimic”. În plus, fiind vorba de un domeniu cu puternic impact emoțional pentru cetățeni, principalele forțe politice, care controlează fiecare câte o instituție cu putere de legiferare (Guvernul și Parlamentul, colorate diferit din punct de vedere politic) încearcă să capitalizeze electoral acest subiect, fără să țină cont de efectele generate asupra tuturor părților implicate și de modul în care este afectată încrederea investitorilor, prezenți și potențiali, în țara noastră. Pare că singurul lucru predictibil într-un an electoral rămâne impredictibilitatea.