Beneficiarul real al unei companii – o obligație cu termen și câteva dificultăți practice

La data de 18 iulie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 129/2019 pentru

Legea transpune Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului ("Directiva
AML 4"), România fiind în prealabil atenționată cu privire la o posibilă incidență a unei proceduri de
infringement pentru netranspunerea Directivei AML 4.

Noțiunea de beneficiar real nu reprezintă o noutate în domeniu, deoarece și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 129/2019 această noțiune era prezentă în legislația ce obliga anumite entități să desfășoare activități de cunoaștere a clientelei, inclusiv a beneficiarul real.

Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 129/2019, prin “beneficiarul real”, în cazul societăților prevăzute
în Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înțelege:

(i)                 “persoana sau persoanele fizice care deţin ori controlează în cele din urmă o
persoană juridică prin exercitarea dreptului de proprietate, în mod direct sau indirect, asupra
unui număr de acţiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul ori prin participaţia în capitalurile proprii ale persoanei juridice sau prin exercitarea controlului
prin alte mijloace, persoana juridică deţinută sau controlată nefiind o persoană juridică
înregistrată la registrul comerţului ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi
care este supusă unor cerinţe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislaţia Uniunii
Europene ori cu standarde fixate la nivel internaţional. Acest criteriu este considerat a fi îndeplinit
în cazul deţinerii a cel puţin 25% din acţiuni plus o acţiune sau participaţia în capitalurile
proprii ale persoanei juridice într-un procent de peste 25%;

(ii)               persoana sau persoanele fizice ce asigură conducerea persoanei juridice, în
cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile și cu condiția să nu existe motive de suspiciune,
nu se identifică nicio persoană fizică în conformitate cu pct. 1 ori în cazul în care există orice îndoială că persoana identificată este beneficiarul real, caz în care entitatea raportoare este obligată să păstreze și evidența măsurilor aplicate în scopul identificării beneficiarului real în conformitate cu
pct. 1 și prezentul punct”.

Cu alte cuvinte, beneficiar real este persoana fizică care deține peste 25 % din acțiuni. În situația excepțională în care condițiile descrise mai sus nu sunt întrunite, este considerat beneficiar real persoana
sau persoanele fizice ce asigură conducerea persoanei juridice.

Deși textul pare clar, în practică s-au ivit multiple întrebări legate de incidența obligației de înregistrare a declarației privind beneficiarul real în cazuri concrete. Mai jos adresăm cele mai întalnite spețe în acest
moment în practica societăților comerciale.

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

Potrivit prevederilor legale indicate mai sus, persoanele juridice înregistrate la Registrul Comerțului ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată şi care sunt supuse unor cerințe de publicitate în acord
cu cele reglementate de legislația Uniunii Europene ori cu standarde fixate la nivel internațional sunt
exceptate de la aplicarea prevederilor Legii 129/2019 cu privire la identificarea beneficiarului real.

În momentul de față însă, Registrul Comerțului nu deține informații privind societățile care sunt tranzacționate
pe piața reglementată. Este de așteptat/imperios necesar ca acest aspect să fie lămurit în cadrul normelor
de aplicare ce urmează a fi adoptate de către Oficiul Naţional de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor
(“Oficiu”), deoarece există riscul ca aceste societăsă fie sancționate de către Registrul Comerțului deși nu
au obligația de a declara beneficiarul real. Până la momentul la care aceste aspecte vor fi clarificate, este recomandabil ca aceste societăți să depună dovezi privind faptul că nu au obligația de a depune declarația
privind beneficiarul real.

Situația este diferită însă în cazul în care asociat sau acționar într-o societate înregistrată în România este
o societate care este tranzacționată pe o piață reglementată. În practică, s-a ridicat întrebarea dacă în
acest caz, aceste societăți au obligația declarării beneficiarului real având calitatea asociatul/acționarului
(de societate tranzacționată pe o piață reglementată). Conform mențiunilor reținute în cuprinsul unui punct
de vedere emis la solicitarea noastră de către Oficiu, aceste societăți au obligația declarării beneficiarului
real și în acest caz: “beneficiarul real este persoana sau persoanele fizice care dețin ori controlează în cele din
urmă o persoană juridică, respectiv persoana sau persoanele fizice care exercită funcția cea mai înaltă din
cadrul societății în acord cu cerințele de publicitate reglementate de legislația Uniunii Europene ori cu standardele fixate la nivel internațional.”

Intră pe portalul de concurență pentru mai multe articole referitoare la proiectele avocaților din această arie de practică

Cu titlu de noutate absolută a fost introdusă înființarea registrelor beneficiarilor reali ai persoanelor juridice. Astfel, beneficiarii reali vor fi înregistrați, după caz, în Registrul Comerțului sau în Registrul
asociațiilor și fundațiilor, registre care vor fi utilizate de autoritățile statului, dar și de entitățile obligate la
aplicarea de măsuri de identificare a clientelei. Aceste registre naționale vor fi interconectate la nivel
european, astfel încât să se asigure transparența circuitelor financiare.

Legea 129/2019 a prevăzut dispoziții tranzitorii și a stabilit termene în sarcina autorităților, dar și în sarcina
societăților, pentru a crea cadrul administrativ necesar în vederea implementării și respectării noilor obligații impuse.

Astfel societățile înmatriculate după intrarea în vigoare a Legii nr. 129/2019 (cu excepția regiilor autonome,
companiilor şi societăților naționale), vor avea obligația ca, atât la înmatriculare, cât și ulterior (anual sau
ori de câte ori e nevoie), să depună prin grija reprezentantului legal (de regulă administratorul) declarația
privind beneficiarul real, precum și modalitățile de exercitare a controlului asupra persoanei juridice, în
forma autentică sau dată în fața unui reprezentant al Registrul Comerțului.

Declarația anuală se depune la Registrul Comerțului în care este înmatriculată persoana juridică în termen
de 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale, iar dacă intervine o modificare privind datele de
identificare ale beneficiarului real, declarația se depune în termen de 15 zile de la data la care aceasta a intervenit.

Pentru societățile deja înmatriculate, legea stabilește un termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare,
respectiv până la data de 21 iulie 2020, pentru îndeplinirea obligațiilor legale impuse.

Accesul la Registrul beneficiarilor reali va trebui asigurat entităților raportoare cu titlu gratuit atunci când
aplică măsurile de cunoaștere a clientelei (art. 19 alin. (8) din Legea nr. 129/2019). Rămâne de văzut cum
va fi implementată această măsură în practică deoarece, în momentul de față, accesul la informațiile din
Registrul comerțului este supus unor taxe.

În vederea îndeplinirii obligației de identificare a beneficiarului real, entitățile raportoare se vor baza pe
Registrul beneficiarilor reali.

În practică, pot apărea cazuri în care reprezentantul legal nu își îndeplinește obligația de a declara
beneficiarul real la termenele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 129/2019. O astfel de situație poate fi
cauzată de faptul că acționarii/asociații unei societăți au rețineri în a dezvălui administratorului identitatea beneficiarului real, pentru ca acesta să poată depune declarația. De asemenea, în cazul fondurilor de
investiții, acestea pot avea mulți investitori și a căror participație să nu poate fi determinată sau să fie confidențială.

Așadar, acest aspect ar trebui clarificat prin norme și, eventual, introducerea acestei obligații de declarare a beneficiarului real și în sarcina acționarilor/asociaților.

Nerespectarea obligației de depunere a declarației privind beneficiarul real constituie contravenție şi se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Din dispozițiile legale reiese faptul că sancțiunea va fi aplicată reprezentantului legal al persoanelor
juridice (administratorului), în sarcina lui fiind stabilită obligația respectării acestei obligații.

În situația în care obligația de a furniza informațiile cu privire la beneficiarul real nu este respectată nici după
aplicarea amenzii respective, societatea va putea fi dizolvată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. Cauza de dizolvare poate fi înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond, în măsura în care
situația care a dus la inițierea cererii de dizolvare este remediată.

Având în vedere că în cazul multor societăți cu asociați sau acționari persoane juridice străine, primirea informațiilor privind beneficiarul real este un proces de durată și presupune solicitarea de informații succesive de la mai multe companii, vă recomandăm să întreprindeți demersuri din timp în vederea identificării
beneficiarului legal și al depunerii declarației respective, consultând echipa noastră în timp util.

Citește și →  Cum lucrează avocaţii in-house din marile companii private | Laura Rudnyanszky, Country Privacy Lead - Teleperformance Group, lider mondial în această industrie