Statele trebuie să înveţe să taxeze rapid şi inteligent noile comportamente de consum, inovaţiile tehnologice şi munca digitală (analiză)

În plus, tranziţia accelerată către vehiculele electrice şi hibride a redus masiv cantitatea de benzină şi motorină vândută la pompă. Astfel, taxele de mediu şi de consum, care reprezentau o plasă de siguranţă pentru guvernele europene, devin din ce în ce mai volatile.

"Modelele tradiţionale de impozitare, construite pentru o economie industrială stabilă, îşi arată astăzi limitele. Pentru a supravieţui financiar, toate statele lumii, inclusiv România, sunt aproape obligate să adopte reglementări fiscale extrem de flexibile, să se adapteze noii realităţi. Statele trebuie să înveţe să taxeze rapid şi inteligent noile comportamente de consum, inovaţiile tehnologice şi munca digitală. În câţiva ani de acum încolo, unele dintre taxe sau accize vor deveni tot mai mici ca impact bugetar, inclusiv în ţara noastră", susţine sursa citată.

În aceste condiţii, consultanţii atrag atenţia că menţinerea acestor sisteme fiscale rigide va duce inevitabil la o criză de finanţare a statului, de la cheltuielile de finanţare la cele de investiţii.

O analiză recentă, realizată de expertul Fondului Monetar Internaţional, Christoph Rosenberg, propune ca sistemele de accizare actuale să fie concepute astfel încât să reflecte direct gradul de risc al produselor (de exemplu, conţinutul de alcool, zahăr sau nicotină), printr-o taxare mai precisă şi nu generalizând prin majorări liniare ale cotelor existente, se precizează în document. De exemplu, potrivit analizei FMI, pe măsură ce interdicţiile privind fumatul se extind şi preferinţele se schimbă, alternativele la fumatul clasic (precum consumul de tutun încălzit, ţigări electronice sau pliculeţe cu nicotină) se adresează celor care nu pot renunţa la acest obicei. Întrucât multe dintre aceste produse noi devin mai puţin dăunătoare, este logic să fie taxate la un nivel mai mic, ce poate fi ajustat pe măsură ce statele dispun de noi date şi evaluări ale nevoilor de venituri.

Analiza FMI subliniază că accizele sunt o sursă stabilă de venit (în jur de 2% din PIB atât în economiile avansate cât şi în cele în curs de dezvoltare), dar eficienţa lor scade în timp dacă nu sunt ajustate la inflaţie şi la schimbările de consum, motiv pentru care simpla majorare a cotelor nu este suficientă. În schimb, o politică optimă şi actuală presupune corelarea nivelului de taxare cu gradul de risc pentru consumatori şi coordonare internaţională pentru a limita evaziunea şi migrarea consumului către produse netaxabile.

"De la alcool la tutun, de la carburanţi la alte produse accizabile, este nevoie de o flexibilizare tehnică a modului de taxare în aşa fel încât să previi creşterea puternică a preţurilor, migrarea oamenilor către alternative mai ieftine şi, bineînţeles, extinderea pieţei negre'', a explicat Adrian Negrescu, managerul Frames, citat în comunicat.

Potrivit consultanţilor companiei, această nevoie de agilitate legislativă se observă deja, la o scară semnificativă, în politicile de mediu. Lupta împotriva schimbărilor climatice a forţat practic autorităţile să inventeze instrumente financiare complet noi iar taxarea emisiilor de carbon reprezintă cel mai bun exemplu de politică fiscală dinamică.

"Uniunea Europeană a înţeles că o simplă taxă fixă pe coşul de fum al unei fabrici nu este suficientă pentru a stimula inovaţia verde. Astfel, a fost creat sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, un mecanism în care preţul poluării fluctuează liber în funcţie de cerere şi ofertă, exact ca la bursă'', a completat Negrescu.

Provocarea majoră a apărut însă la graniţe, o dată ce companiile europene, obligate să plătească scump pentru emisiile lor, riscau să fie distruse de concurenţa produselor ieftine importate din ţări fără reguli ecologice.

Răspunsul a venit sub forma Mecanismului de ajustare la frontieră în funcţie de carbon. Această inovaţie legislativă flexibilă penalizează direct importurile poluante, egalând costurile pentru toţi jucătorii din piaţă. Practic, Europa a reuşit să exporte propriile norme fiscale şi de mediu dincolo de graniţele sale, taxând amprenta de carbon a unui produs indiferent unde a fost fabricat.

Pe de altă parte, companii uriaşe din domeniul tehnologiei şi comerţului electronic generează anual profituri de miliarde de dolari în ţări în care nu au nici măcar un singur angajat sau un birou fizic. Legislaţia veche, care taxa profitul exclusiv la sediul central al companiei, a facilitat o mutare masivă a capitalului către paradisurile fiscale.

Pentru a opri această hemoragie financiară, guvernele au fost nevoite să dea dovadă de o adaptabilitate istorică. Sub coordonarea Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), peste 100 de state au agreat impunerea unui impozit minim global pe profitul corporativ de 15%. "Acest acord monumental redefineşte regulile jocului. Giganţii digitali vor fi taxaţi proporţional exact acolo unde îşi vând serviciile şi îşi extrag valoarea, indiferent unde aleg să îşi înregistreze sediul social", se arată în analiză.

În context, Negrescu a explicat că adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depăşească perioada de criză bugetară.

"Adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depăşească perioada de criză bugetară. Gândiţi-vă că numai dobânzile la creditele luate de ţara noastră au ajuns la 60 miliarde lei, echivalentul a 3% din PIB. Cum să ne mai încadrăm, în anii următori, în ţintele de deficit dacă ne îngropăm în datorii. Soluţiile sunt simple - ori scazi cheltuielile, ori optimizezi încasările din taxe. Dincolo de reducerea evaziunii, cred că o soluţie optimă este să regândeşti taxele în aşa fel încât să reflecte dinamica economiei'', a mai spus acesta.