€ USD
BizLawyer
Echipa Peligrad Law, coordonată de partenerii Vlad Peligrad și Călin Dragoman, a asistat cu succes clientul în litigiul fiscal generat de o situație incertă existentă în practică | Ministerul de Finanțe clarifică noțiunea de resurse ale unei unei fundații ”obținute de la bugetul de stat” în sensul că sponsorizările deduse din impozitul pe profit, precum și sumele redirectionate din impozitul pe venit și impozitul pe profit către o fundatie NU sunt surse de la bugetul de stat
03 Octombrie 2025 R. T.
Astfel, s-a clarificat o situație incertă existentă în practică cel puțin în ultimii doi ani, prin care echipe de control din cadrul ANAF au apreciat că sumele primite de ONG-uri prin sponsorizări deduse de către sponsori din impozitul pe profit sau din redirectionările, permise de lege, ale unui procent din impozitul pe venit/profit sunt „surse de la bugetul de stat”, ceea ce ar fi restrictionat folosirea acestora în vederea sponsorizării altor ONG-uri.
Echipa de avocați a Peligrad Law formată din Vlad Peligrad, Partener Fondator și Călin Dragoman, Partener și Coordonator al Practicii de Litigii, a asistat cu succes o Fundație într-un litigiu fiscal ce a vizat impunerea unor obligații fiscale semnificativeca urmare a unui control economico-financiar desfășurat de către DGRFP Brașov.Călin Dragoman s-a alăturat recent echipei Peligrad Law ca șef al departamentului de Litigii. El a colaborat in trecut cu Clifford Chance și KPMG Legal, unde a avut poziția de Partener.
Asistența juridică a Fundației a avut loc pe parcursul inspecției economico-financiară ce a avut ca obiectiv verificarea de către autoritatea fiscală a modului de respectare a utilizării mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale primite de beneficiarii sponsorizărilor şi mecenatelor, în scopul pentru care au fost transferate, conform art. 111 din legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea cât și a modului de respectare a utilizării fondurilor primite de beneficiarii sumelor redirecţionate în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. . .
Controversa ce a dat naștere unei impuneri de către autoritatea fiscală a unei obligații fiscale semnificative a vizat susținerea, din partea echipei de control econimico-financiar, că Fundația a utilizat o parte din fondurile publice obţinute de la bugetul de stat (reprezentând, în opinia echipei de control - sumele redirecţionate din impozitul pe venit în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi sume obţinute de Fundaţie din contracte de sponsorizare, pentru care societatea sponsor a beneficiat de facilităţi fiscale de diminuare a impozitului pe profit datorat bugetului de stat) în alte scopuri decât realizarea scopului pentru care a fost constituită, prin efectuarea de acţiuni de sponsorizare prin care a redirecţionat fonduri publice către alte entităţi (ce au alte scopuri/obiective sau desfășoară activități diverse, în cu totul alte domenii), în contradictoriu cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, care stipulează: „art. 3 (1) Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare sau de mecenat din surse obţinute de la buget”.
Cu alte cuvinte, echipa de control economico-financiar a apreciat că Fundația nu poate acorda sponsorizări la rândul său din sumele primite de la sponsori, sume ce au făcut obiectul facilității fiscale prevăzute de art. 25 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin care sponsorii Fundației și-au scăzut valoarea sponsorizărilor acordate Fundației din cuantumul impozitului pe profit datorat bugetului de stat, întrucât aceste sume reprezintă fonduri publice și intră sub interdicția prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/1994.
Aceeași concluzie a fost adoptată de către echipa de control deopotrivă și cu privire la veniturile Fundației provenite din redirecţionarea a 3,5% din impozitul pe venit, ce au fost virate Fundaţiei prin unităţile Trezoreriei statului, echipa de control apreciind că, și în acest caz, este vorba de fonduri publice ce intră sub incidența interdicției legale.
Echipa de avocați a asistat cu succes Fundația în cadrul contestației administrative formulată împotriva Dispoziției obligatorii prin care Fundației i-au fost impuse obligațiile fiscale, Ministerul de Finanțe – Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor admițând contestația formulată de către Fundație și apreciind în mod just că fondurile din care Fundația acordase sponsorizări nu au natura juridică de „resurse obținute de la bugetul de stat” astfel încât să intre sub interdicția legală sus-menționată, ci acestea reprezintă „resurse obținute cu diminuarea veniturilor bugetului de stat”.
În plus, Ministerul de Finanțe prin Decizia sus-amintită în mod just a confirmat că acțiunile Fundației de sprijin a altor instituții de cult / ONG-uri / asociații prin intermediul sponsorizărilor efectuate de către Fundație se circumscriu obiectului și scopului pentru care Fundația a fost înființată, în acest caz fiind respectate actele constitutive ale Fundației, contrar susținerilor autorității fiscale ce a efectuat inspecția economico – financiară.
De asemenea, pe baza concluziei de mai sus, a fost confirmat de către Ministerul de Finanțe și faptul că, pe baza situației de fapt Fundația „nu [...] gestionează fonduri publice” și „nu administrează patrimoniu public” și în consecință „nu are obligația de a organiza și exercita controlul financiar preventiv propriu”.
Prin intermediul contestației administrative, echipa de avocați a valorificat inclusiv jurisprudența singulară existentă pe această speță, respectiv, Decizia civilă nr. 543/31.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care aceasta, în acord cu cele susținute de către Ministerul de Finanțe, a apreciat că „faptul că sponsorul înțelege să se prevaleze de dispozițiile statuate de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, nu echivalează, astfel cum în mod eronat susțin recurentele, cu efectuarea acestor operațiuni de sponsorizare cu surse obținute de la buget.”
Astfel, s-a clarificat o situație incertă existentă în practică cel puțin în ultimii doi ani, prin care echipe de control din cadrul ANAF au apreciat că sumele primite de ONG-uri prin sponsorizări deduse de către sponsori din impozitul pe profit sau din redirectionările, permise de lege, ale unui procent din impozitul pe venit/profit sunt „surse de la bugetul de stat”, ceea ce ar fi restrictionat folosirea acestora în vederea sponsorizării altor ONG-uri.
Asistența juridică a Fundației a avut loc pe parcursul inspecției economico-financiară ce a avut ca obiectiv verificarea de către autoritatea fiscală a modului de respectare a utilizării mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale primite de beneficiarii sponsorizărilor şi mecenatelor, în scopul pentru care au fost transferate, conform art. 111 din legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea cât și a modului de respectare a utilizării fondurilor primite de beneficiarii sumelor redirecţionate în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. . .
Controversa ce a dat naștere unei impuneri de către autoritatea fiscală a unei obligații fiscale semnificative a vizat susținerea, din partea echipei de control econimico-financiar, că Fundația a utilizat o parte din fondurile publice obţinute de la bugetul de stat (reprezentând, în opinia echipei de control - sumele redirecţionate din impozitul pe venit în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi sume obţinute de Fundaţie din contracte de sponsorizare, pentru care societatea sponsor a beneficiat de facilităţi fiscale de diminuare a impozitului pe profit datorat bugetului de stat) în alte scopuri decât realizarea scopului pentru care a fost constituită, prin efectuarea de acţiuni de sponsorizare prin care a redirecţionat fonduri publice către alte entităţi (ce au alte scopuri/obiective sau desfășoară activități diverse, în cu totul alte domenii), în contradictoriu cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, care stipulează: „art. 3 (1) Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare sau de mecenat din surse obţinute de la buget”.
Cu alte cuvinte, echipa de control economico-financiar a apreciat că Fundația nu poate acorda sponsorizări la rândul său din sumele primite de la sponsori, sume ce au făcut obiectul facilității fiscale prevăzute de art. 25 alin. (4) lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin care sponsorii Fundației și-au scăzut valoarea sponsorizărilor acordate Fundației din cuantumul impozitului pe profit datorat bugetului de stat, întrucât aceste sume reprezintă fonduri publice și intră sub interdicția prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 32/1994.
Aceeași concluzie a fost adoptată de către echipa de control deopotrivă și cu privire la veniturile Fundației provenite din redirecţionarea a 3,5% din impozitul pe venit, ce au fost virate Fundaţiei prin unităţile Trezoreriei statului, echipa de control apreciind că, și în acest caz, este vorba de fonduri publice ce intră sub incidența interdicției legale.
Echipa de avocați a asistat cu succes Fundația în cadrul contestației administrative formulată împotriva Dispoziției obligatorii prin care Fundației i-au fost impuse obligațiile fiscale, Ministerul de Finanțe – Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor admițând contestația formulată de către Fundație și apreciind în mod just că fondurile din care Fundația acordase sponsorizări nu au natura juridică de „resurse obținute de la bugetul de stat” astfel încât să intre sub interdicția legală sus-menționată, ci acestea reprezintă „resurse obținute cu diminuarea veniturilor bugetului de stat”.
În plus, Ministerul de Finanțe prin Decizia sus-amintită în mod just a confirmat că acțiunile Fundației de sprijin a altor instituții de cult / ONG-uri / asociații prin intermediul sponsorizărilor efectuate de către Fundație se circumscriu obiectului și scopului pentru care Fundația a fost înființată, în acest caz fiind respectate actele constitutive ale Fundației, contrar susținerilor autorității fiscale ce a efectuat inspecția economico – financiară.
De asemenea, pe baza concluziei de mai sus, a fost confirmat de către Ministerul de Finanțe și faptul că, pe baza situației de fapt Fundația „nu [...] gestionează fonduri publice” și „nu administrează patrimoniu public” și în consecință „nu are obligația de a organiza și exercita controlul financiar preventiv propriu”.
Prin intermediul contestației administrative, echipa de avocați a valorificat inclusiv jurisprudența singulară existentă pe această speță, respectiv, Decizia civilă nr. 543/31.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care aceasta, în acord cu cele susținute de către Ministerul de Finanțe, a apreciat că „faptul că sponsorul înțelege să se prevaleze de dispozițiile statuate de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, nu echivalează, astfel cum în mod eronat susțin recurentele, cu efectuarea acestor operațiuni de sponsorizare cu surse obținute de la buget.”
Astfel, s-a clarificat o situație incertă existentă în practică cel puțin în ultimii doi ani, prin care echipe de control din cadrul ANAF au apreciat că sumele primite de ONG-uri prin sponsorizări deduse de către sponsori din impozitul pe profit sau din redirectionările, permise de lege, ale unui procent din impozitul pe venit/profit sunt „surse de la bugetul de stat”, ceea ce ar fi restrictionat folosirea acestora în vederea sponsorizării altor ONG-uri.
Peligrad Law este o echipă de avocați specilizați care oferă un larg spectrum de servicii juridice, incluzând consultanță juridică în diverse domenii precum corporate, fuziuni și achiziții, dreptul muncii, infrastructura, achizitii publice, dreptul concurentei, finantări, energie si resurse naturale, precum și reprezentare în litigii comerciale, civile, administrative si fiscale și arbitraje locale si internationale.