Badea (BNR): Trebuie să se acorde importanţă creşterii eficienţei energetice şi modernizării reţelelor de transport în vederea utilizării optime a resurselor

Elementul de noutate al crizei actuale îl reprezintă perturbările fizice ale ofertei de petrol şi gaz natural lichefiat (LNG), în condiţiile în care atacurile atribuite Iranului au scos din funcţiune aproximativ 17% din capacitatea de export de LNG a Qatarului, generând pierderi anuale estimate la circa 20 de miliarde de dolari şi punând în pericol livrările către Europa şi Asia.

"Revenind la criza din Orientul Mijlociu, conform declaraţiilor date pentru Reuters de către directorul executiv al QatarEnergy şi ministrul energiei, Saad al-Kaabi, atacurile atribuite Iranului au scos din funcţiune aproximativ 17% din capacitatea de export de gaz natural lichefiat (LNG) a Qatarului, generând pierderi anuale estimate la circa 20 de miliarde de dolari şi punând în pericol livrările către Europa şi Asia. Potrivit acestuia, două dintre cele 14 instalaţii de lichefiere a gazului, precum şi una dintre cele două unităţi de transformare a gazului în combustibili lichizi au fost avariate în urma unor atacuri fără precedent. Din acest motiv, o capacitate de producţie de aproximativ 12,8 milioane de tone de LNG pe an va rămâne indisponibilă pentru o perioadă estimată între trei şi cinci ani", se arată în analiză.

Potrivit oficialului BNR, prin afectarea capacităţii de producţie şi perturbarea rutelor de distribuţie, însăşi viabilitatea producţiei statelor din Orientul Mijlociu este alterată. Astfel, ne putem întreba dacă pentru a compensa pierderile financiare şi afectarea fizică a infrastructurilor de extracţie, procesare şi livrare a petrolului şi a derivatelor acestuia, statele din Orientul Mijlociu vor recurge din nou la politici de tip cartel, similare celor din anii '70, cu scopul implicit de a menţine la niveluri ridicate cotaţiile petrolului şi ale gazului, pentru a recupera pierderile şi a putea finanţa refacerea infrastructurii.

"În scenariul transferului de costuri către economiile importatoare de petrol şi produse derivate, menţinerea prin strategia OPEC a unor cotaţii ridicate ale hidrocarburilor pentru un orizont mai lung de timp chiar şi după încetarea conflictului militar în zonă ar echivala cu un transfer al poverii refacerii capacităţilor de producţie către clienţii OPEC, respectiv statele dependente de sursele de energie din Orientul Mijlociu, în speţă Uniunea Europeană, Japonia, China, India sau Coreea de Sud. Aşadar, în acest scenariu pesimist, puseul inflaţionist determinat de creşterea preţurilor la energie ar putea persista pentru o perioadă mai lungă de timp", precizează prin-viceguvernatorul băncii centrale.

În acelaşi timp, a continuat Badea, un eventual şoc asupra ofertei de LNG ar avea pentru Europa implicaţii macroeconomice care depăşesc sfera pieţelor de energie.

"Spre deosebire de şocurile petroliere din anii '70, care afectau în principal transportul şi costurile logistice, gazul natural ocupă astăzi o poziţie structurală mult mai importantă în economia europeană. El reprezintă simultan un input esenţial pentru industriile energointensive şi un determinant major al preţului marginal al electricităţii în pieţele europene. În aceste condiţii, care sunt semnificativ diferite, un şoc asupra ofertei de LNG trebuie interpretat nu doar ca o perturbare sectorială, ci ca un şoc sistemic asupra structurii costurilor economiei europene. Putem porni de la premisa că impactul se transmite rapid dinspre piaţa gazului către piaţa electricităţii, apoi către industria energointensivă şi, în final, către întregul lanţ de producţie din economie. Aceste mecanisme generează inevitabil efecte de runda a doua asupra inflaţiei şi asupra competitivităţii industriale", susţine acesta.

În acest context, spune Leonardo Badea, reapare o întrebare care părea deja depăşită în dezbaterea europeană: dacă gazul devine prohibitiv, poate Europa recurge temporar la combustibili fosili precum cărbunele?

"Din perspectiva tranziţiei energetice, o astfel de evoluţie pare contraintuitivă pentru un continent cu preocupări majore privind producerea de energie verde din surse regenerabile. Totuşi, istoria economică arată că, în situaţii de constrângere severă a ofertei, sistemele energetice tind să privilegieze securitatea aprovizionării. Evoluţiile geopolitice pot conduce astfel la decizii de politică energetică care contrazic temporar logica optimă şi meritorie a tranziţiei pe termen lung", afirmă oficialul BNR.

De asemenea, Badea consideră că nu ar fi oportun un răspuns al politicii monetare la nivel european care să replice astăzi o abordare similară modelului Volcker din trecut.

"Consider că, în contextul actual, ar fi mai eficient un răspuns atent calibrat care să ţină seama de reţeaua mai complexă de constrângeri de ordin economic şi financiar care au impact nu doar asupra dinamicii preţurilor, ci şi asupra stabilităţii financiare, dinamicii decalajului dintre PIB nominal şi PIB potenţial, precum şi asupra sustenabilităţii fiscale. Aşadar, abordarea adecvată în momentul de faţă ar fi una de tip 'balancing act', susţinută concomitent de o recalibrare a mixului de politici macroeconomice", a transmis acesta.

În opinia sa, contextul fiscal actual din Europa diferă radical de cel specific perioadei Volcker în SUA. Nivelurile datoriei publice sunt mult mai ridicate în multe economii europene, ceea ce limitează spaţiul de manevră. Creşteri abrupte ale ratelor dobânzilor ar amplifica presiunile asupra sustenabilităţii fiscale, ar putea genera riscuri de fragmentare financiară şi destabilizare a cadrului macro-financiar.

"Din punct de vedere al contextului macroeconomic, economia europeană pare să se apropie de o situaţie care ar putea fi descrisă drept 'Energy Dominance', în care este afectat spaţiul de manevră al politicilor monetare şi fiscale. Crizele energetice recente sugerează apariţia unei a treia constrângeri: situaţii în care disponibilitatea şi costul energiei devin factorii dominanţi ai dinamicii macroeconomice pe termen scurt şi mediu, precum şi condiţionalităţi pentru eficienţa politicilor monetare şi fiscale. Într-un regim de 'Energy Dominance', majoritatea instrumentelor tradiţionale de stabilizare macroeconomică devin mai puţin eficiente. Politica monetară poate influenţa cererea, iar politica fiscală poate redistribui costurile ajustării, dar niciuna sursa citată.

Potrivit lui Leonardo Badea, această realitate influenţează şi poate să afecteze cadrul de politici economice al Europei.

"În noua normalitate, observăm că stabilitatea macroeconomică depinde (alături de conduita băncii centrale şi de disciplina fiscală a guvernelor), într-o măsură tot mai mare, de viteza şi amploarea diversificării energetice, de flexibilitatea şi robusteţea sistemului energetic, precum şi de eficienţa energetică a economiei. Pentru România, acest lucru s-ar traduce prin necesitatea continuării investiţiilor în infrastructura energetică (România beneficiind în acest moment de o bună diversificare a resurselor de producere a energiei), îmbunătăţirea şi extinderea capacităţilor nucleare, exploatarea resurselor din Marea Neagră şi, nu în ultimul rând, menţinerea în prim plan a proiectelor dezvoltate utilizând energia regenerabilă. În acelaşi timp, pe termen scurt, trebuie să se acorde importanţă creşterii eficienţei energetice şi modernizării reţelelor de transport şi distribuţie în vederea utilizării optime a resurselor existente", este de părere reprezentantul BNR.

În acest context, prim-viceguvernatorul cosideră că, în mediul economic actual, caracterizat de tensiuni în creştere şi volatilitate pe pieţele internaţionale, România are nevoie atât de întărirea unei alegeri strategice privind dezvoltarea independenţei energetice, cât şi de instrumente utilizate pentru gestiunea pe termen scurt a dezechilibrelor economice care apar.

"Încă o dată în istoria recentă, suntem supuşi unei crize care capătă dimensiuni internaţionale şi care afectează reţelele globale de distribuţie şi aprovizionare", a conchis Badea.