Curtea de Conturi Europeană: Politicile UE nu garantează că fermierii nu utilizează apa în mod excesiv

 

Impactul agriculturii asupra resurselor de apă este unul major şi incontestabil, dar fermierii beneficiază de prea multe derogări de la politica UE în domeniul apei, acestea împiedicând eforturile de a asigura o bună utilizare a apei. În plus, politica agricolă a UE promovează şi sprijină, de prea multe ori, mai degrabă o utilizare mai intensă decât una mai eficientă a apei, spun auditorii europeni.

 

Fermierii sunt mari consumatori de apă dulce: agriculturii îi corespunde un sfert din totalul captărilor de apă din UE. Activitatea agricolă are impact atât asupra calităţii apei (de exemplu, poluarea cauzată de îngrăşăminte sau de pesticide), cât şi asupra cantităţii de apă.

 

Actuala abordare a UE în ceea ce priveşte gospodărirea apelor îşi are originea în Directiva-cadru privind apa din 2000, care a introdus politici legate de utilizarea sustenabilă a apei. Această directivă a stabilit obiectivul de a se atinge o stare cantitativă bună pentru toate corpurile de apă de pe întreg teritoriul UE. Politica agricolă comună (PAC) joacă, la rândul ei, un rol important pentru sustenabilitatea apei.

 

Ea oferă instrumente care pot ajuta la reducerea presiunilor exercitate asupra resurselor de apă, de exemplu condiţionarea plăţilor de utilizarea unor practici mai "verzi" şi finanţarea unor infrastructuri de irigaţii mai eficiente.

 

"Apa este o resursă limitată şi viitorul agriculturii în UE depinde în mare măsură de cât de eficient şi de sustenabil o utilizează fermierii", a declarat Joelle Elvinger, membra Curţii responsabilă de raport. "Cu toate acestea, până în prezent, politicile UE nu au contribuit suficient la reducerea impactului agriculturii asupra resurselor de apă", a a spus ea.

 

Directiva-cadru privind apa prevede măsuri de protecţie împotriva utilizării nesustenabile a apei, dar statele membre acordă numeroase derogări pentru agricultură, permiţând captarea apei.

 

"Curtea a constatat că aceste derogări le sunt acordate cu generozitate fermierilor, inclusiv în regiuni afectate de stres hidric. În acelaşi timp, unele autorităţi naţionale aplică rareori sancţiuni pentru cazurile de utilizare ilegală a apei pe care le depistează. Directiva-cadru privind apa impune, de asemenea, statelor membre să adopte principiul "poluatorul plăteşte", dar tariful pentru apă rămâne semnificativ mai scăzut dacă aceasta este utilizată pentru agricultură şi multe state membre nu recuperează costurile pentru serviciile legate de utilizarea apei în agricultură, aşa cum procedează în alte sectoare. Curtea atrage atenţia că, de multe ori,

fermierii nu sunt facturaţi în funcţie de volumul efectiv de apă pe care îl utilizează", se arată în raport.

 

În cadrul PAC, ajutorul pe care UE îl acordă fermierilor nu este condiţionat, în cea mai mare parte a cazurilor, de respectarea unor obligaţii care încurajează utilizarea eficientă a apei. Unele plăţi sprijină culturi care necesită cantităţi mari de apă, cum ar fi orezul, fructele cu coajă lemnoasă, fructele şi legumele, fără restricţii geografice, ceea ce înseamnă că ele sunt acordate şi pentru

cultivarea de astfel de culturi în zone afectate de stres hidric. Iar mecanismul de ecocondiţionalitate din cadrul PAC (şi anume, plăţile condiţionate de respectarea anumitor obligaţii de mediu) are doar un efect neglijabil, remarcă auditorii.

 

Cerinţele nu se aplică tuturor fermierilor şi, în orice caz, statele membre nu efectuează suficiente controale şi verificări

corespunzătoare pentru a descuraja cu adevărat utilizarea nesustenabilă a apei.