România are nevoie de îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul infrastructurilor critice, cibernetice (deputat)

 

El a subliniat că, în acest an, vor fi demarate pachete de legi pe domenii sectoriale, astfel încât să aducă un plus în securitate cibernetică.

 

"Pentru ţara noastră, definirea modalităţilor de asigurare a securităţii naţionale trebuie să se fundamenteze pe sinergia dintre interacţiunea între poziţia geopolitică, geostrategică şi potenţialul naţional şi contribuţia colectivă la nivel multilateral, în special NATO şi a Uniunii Europene. Pentru a ne apăra şi promova interesele într-un proces al globalizării accelerat, capabilităţile interne şi cooperarea sunt cuvintele cheie. Pentru ca aceste deziderate să se concretizeze - este nevoie, din punct de vedere legislativ, de elaborarea şi implementarea unui pachet de legi extins, cu incidenţă în domeniul securităţii şi apărării. Şi dacă în anul precedent deja au fost demarate legi, norme foarte importante pentru spaţiul cibernetic - şi anul acesta vor continua acestea cu lucruri foarte importante, cu pachete de legi pe domenii sectoriale, astfel încât să aducă un plus în securitate cibernetică", a menţionat Laurenţiu Leoreanu, la conferinţa "Securitatea cibernetică" organizată, organizată de Ziarul Bursa.

 

În opinia sa, dincolo de legile securităţii naţionale şi cea a statutului ofiţerilor de informaţii, este nevoie şi de îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul infrastructurilor critice, cibernetice, dar şi pentru construirea şi consolidarea unei educaţii şi culturi de securitate.

 

"Este sigur datoria noastră să avem legi concordante cu realitatea, astfel încât să ne putem proteja cetăţenii. De asemenea, edificarea unei educaţii şi culturi de securitate proiectate pe termen scurt, mediu, dar şi lung poate constitui o modalitate de acţiune pentru orice stat sau pentru sistemul de alianţe din care face parte, în lupta împotriva noilor ameninţări, riscuri şi provocări. Securitatea nu mai trebuie să fie apanajul exclusiv al instituţiilor statului, ci trebuie să devină un bun al tuturor. Astfel, educaţia şi cultura de securitate, percepută ca totalitatea valorilor, normelor, atitudinilor sau acţiunilor care determină înţelegerea şi asimilarea la nivelul societăţii a conceptului de securitate şi a celor derivate - sunt o dimensiune care trebuie dezvoltată şi implementată la toate nivelurile prin dezvoltarea unei atitudini cu rol preventiv a societăţii în apărarea şi protecţia personală, de grup - şi statală faţă de riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi, agresiuni reale şi potenţiale, inclusiv celor care vin din mediul cibernetic", a mai spus Laurenţiu Leoreanu.

 

El consideră că modul de raportare al cetăţenilor la domeniul securităţii are un rol esenţial în gestionarea evoluţiilor mediului intern şi internaţional de securitate.

 

"Fără o educaţie şi securitate sedimentate, chiar dacă sunt procese cronofage, rezultatele tangibile ale asigurării securităţii şi apărării vor fi mult diminuate. Sperăm ca lucrurile să meargă aşa cum se află, într-o traiectorie ascendentă, care să aducă în perioada următoare un plus de securitate şi pe componenta cibernetică", a adăugat Leoreanu.

 

Potrivit acestuia, riscurile şi provocările în materie de securitate cibernetică pot fi reduse semnificativ prin aplicarea unor serii de bune practici puţin costisitoare, unele chiar gratuite şi uşor de aplicat.

 

"Conştientizarea riscurilor şi provocărilor de către angajaţi este foarte eficientă pentru a limita o mare parte din riscuri. Măsurile proactive şi reactive pot include politici, concepte, standarde şi ghiduri de securitate, managementul riscului, activităţi de instruire şi conştientizare, implementare de soluţii tehnice de protejare a infrastructurilor cibernetice, managementul identităţii, managementul consecinţelor", a mai spus Laurenţiu Leoreanu.