Badea (BNR): Convergenţa economică a României rămâne unul dintre cele mai importante procese de transformare în ultimele decenii

Economiile emergente, inclusiv România, funcţionează cu deficite externe mari şi persistente, ceea ce le face dependente de finanţarea internaţională. "Prezenţa unor deficite externe mari şi persistente reflectă o dependenţă accentuată de finanţarea externă, ceea ce le face mult mai vulnerabile la şocuri internaţionale şi retrageri bruşte de capital. Ajustările necesare pentru corectarea dezechilibrelor externe pot fi dureroase atât pentru economie, cât şi pentru societate", afirmă Leonardo Badea.

De asemenea, o creştere rapidă, însoţită de dezechilibre externe, riscă să genereze corecţii economice şi sociale severe.

În acest sens, viceguvernatorul BNR a menţionat exemplul economiilor emergente care s-au dezvoltat în cadrul unei uniuni economice, respectiv ţările din Europa Centrală şi de Est, precum şi exemplul "tigrilor asiatici" - Coreea de Sud, Thailanda sau Indonezia, care au înregistrat creşteri spectaculoase fără a face parte dintr-o uniune economică.

Pe de altă parte, ţările din grupul BRICS sunt considerate economii emergente, dar cu diferenţe între ele de dimensiune, dinamică şi context. "China, a doua economie a lumii, are un PIB mai mare decât multe economii avansate, precum cele din grupul G7. Nu în ultimul rând, ţări pe care astăzi le considerăm avansate, la un moment au fost emergente sau în curs de dezvoltare. Exemple în acest sens ar putea fi Japonia sau Germania, care, după al Doilea Război Mondial, au cunoscut procese de dezvoltare majoră, însoţite de rate importante de creştere economică", a menţionat Badea.

Potrivit acestuia, studierea procesului de convergenţă către o economie avansată poate fi realizată prin modele cantitative, de la Solow (1956) până la modele neoclasice precum Ramsey (1928) şi Koopmans (1963) şi Cass (1965).

Astfel, modelul Solow arată că economiile emergente, având un nivel iniţial mai redus al capitalului, cresc mai rapid decât cele avansate, dar ritmul se temperează odată cu apropierea de echilibru.

"Pentru a reda cât mai bine procesul de convergenţă am recurs la parametrizarea modelului Solow pentru cazul unei economii avansate, respectiv al unei economii emergente aflate într-un proces de convergenţă. În cadrul acestui exerciţiu contrafactual cantitativ am considerat o calibrare relativ standard, unde rata de depreciere a capitalului este de 5% pe an, rata de economisire este de 20%, în timp ce ponderea capitalului în venitul total din economie este 30%. În cadrul exerciţiului, cele două tipuri de economii se deosebesc prin nivelul iniţial al capitalului pe locuitor. Astfel, pentru economia emergentă am considerat un nivel al capitalului pe locuitor de 5 mii de euro, în timp ce pentru economia avansată, nivelul capitalului pe locuitor a fost calibrat la 10 mii de euro. Întrucât rata de depreciere a capitalului, rata de economisire, respectiv ponderea capitalului în venitul total din economie sunt aceleaşi pentru ambele tipuri de economii, rezultă un nivel de echilibru pe termen lung al capitalului pe locuitor de 72 mii de euro. Pentru analiza de faţă am considerat un orizont de timp de 35 de ani", a explicat Leonardo Badea.

Modelul Solow distinge între convergenţa absolută - economiile similare tind să atingă acelaşi nivel de dezvoltare, ţările mai sărace crescând mai repede - şi convergenţa condiţionată, când ţările aflate departe de propriul nivel de echilibru cresc mai rapid. Acest cadru explică parţial dinamica pozitivă a economiilor emergente din Europa Centrală şi de Est după aderarea la UE.

"De la momentul integrării în Uniunea Europeană şi până în prezent, datele evidenţiază un progres remarcabil pentru România în termeni de convergenţă reală. Produsul intern brut pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare (PPS), a crescut de la aproximativ 10.800 euro în 2007 la circa 31.000 euro în 2024 - o triplare în decurs de 17 ani", precizează reprezentatul BNR.

În opinia sa, România a înregistrat una dintre cele mai dinamice evoluţii din Europa Centrală şi de Est, depăşind Ungaria şi ajungând din urmă Polonia. Totuşi, volatilitatea economică rămâne mai mare decât în Germania sau media UE, iar integrarea la UE a adus, conform modelului lui Robert Lucas, o asimilare medie de aproape 90% a beneficiilor apartenenţei la Uniune.

"Pentru Europa Centrală şi de Est, evoluţiile evidenţiate subliniază faptul că România a avut una dintre cele mai accelerate şi mai susţinute dinamici ale PIB pe locuitor din regiune. La momentul aderării la Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte acest indicator, ţara noastră se plasa la un nivel superior doar Bulgariei. Totodată, PIB-ul pe locuitor al Ungariei era superior celui al României şi al Poloniei. Circa 18 ani mai târziu, în 2024, PIB-ul pe locuitor al României era foarte apropiat de cel al Poloniei şi superior celui aferent Ungariei", mai spune Leonardo Badea în analiza citată.

În ceea ce priveşte economisirea internă, un al doilea exerciţiu contrafactual bazat pe modelul Solow arată că diferenţe mici în ratele de economisire pot genera diferenţe notabile în capitalul pe locuitor pe termen lung. "După 35 de ani, o economie cu o rată de economisire doar uşor mai ridicată înregistrează un capital pe locuitor cu aproximativ 6,8% superior celeilalte", explică Badea.

Viceguvernatorul BNR subliniază că procesul de convergenţă generează transformări ireversibile, însă contextul extrem de favorabil post-criză financiară - cu investiţii externe ridicate, fonduri europene, dobânzi scăzute şi spaţiu fiscal amplu - nu poate constitui reper pentru viitor. "Ratele mari de creştere din trecut nu garantează performanţe similare viitoare, nici creştere permanentă a productivităţii", adaugă el.

Pentru sustenabilitate, România are nevoie de un model de dezvoltare adaptat noilor condiţii, care să consolideze capitalul intern, pieţele financiare, productivitatea prin educaţie, inovare, tehnologie şi infrastructură, să utilizeze eficient fondurile europene şi să diversifice sursele de creştere, inclusiv prin exporturi şi IMM-uri.

"Adevărata provocare pentru o ţară emergentă este curajul de a-şi schimba modelul de dezvoltare, iar pentru aceasta nu trebuie ratată oportunitatea oferită astăzi de inovaţie, transformarea digitală şi utilizarea inteligenţei artificiale. Avem nevoie de cât mai multe companii inovatoare şi de centre de excelenţă în cercetare şi inovare. Avem nevoie de toate resursele naţionale de capital uman şi de o înţelegere cât mai răspândită în societate şi în mediul de afaceri a importanţei acestui proiect de ţară", consideră viceguvernatorul BNR.

Potrivit sursei citate, conjunctura actuală permite ţărilor emergente pregătite să parcurgă rapid etape de dezvoltare, însă există riscul de a rămâne doar consumatori de tehnologie. "Ţările emergente trebuie să privească dincolo de calculele economice, asumându-şi transformarea instituţiilor, a proceselor şi a mentalităţilor, pentru a stimula inovaţia, creativitatea şi dezvoltarea de soluţii tehnologice noi, evitând stagnarea", subliniază oficialul BNR.

În opinia sa, pentru ţările aflate în "capcana veniturilor medii", capitalul nu este suficient, fiind esenţială o cultură a creativităţii, inovării şi încrederii. În lipsa acesteia, riscul captivităţii într-o zonă de stagnare creşte semnificativ.

"Noul val al revoluţiei tehnologice nu mai este doar o schimbare de mijloace de producţie, ci o redefinire a felului în care societăţile îşi creează valoarea, iar pentru economiile emergente oportunitatea este mai mare ca oricând", a concluzionat Leonardo Badea în analiza sa privind convergenţa economică a României în context european.