INTERVIURI ESENȚIALE | De vorbă cu Ioana Gelepu, fondatoarea cabinetului “Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement”, despre succesul unei construcții născute din pasiune și despre rafinamentul unui „atelier de lux” dedicat spețelor complexe: “Acum 3 ani a fost un vis, între timp a devenit certitudine: artizanat în domeniul litigiilor este ceea ce vreau să fac toată viața”

În urmă cu trei ani, Ioana Gelepu a pornit pe un nou drum, într-un context economic care nu îmbia la schimbări profesionale. Înființarea cabinetului Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement a fost, mai degrabă, un act de curaj și o regăsire personală, dar și o decizie asumată de a așeza propria identitate și valorile fundamentale în centrul fiecărei hotărâri profesionale, lăsând deoparte așteptările exterioare, pentru a onora o vocație autentică. Reamintim că Ioana Gelepu a activat timp de peste 22 de ani în două cunoscute societăți de avocatură, având calitatea de partener timp de 12 ani în cea de-a doua.Atrasă de un destin profesional independent și de modelul factotum, care permite aducerea nivelului serviciilor profesionale ale unui litigator la standardul unui sfătuitor personal, ea a decis ca, începând cu 1 martie 2023, să-și schimbe traseul profesional, pentru a activa într-o formulă elitistă de tip boutique de litigii.

Cabinetul a fost gândit ca un mic atelier de lux, unde pasiunea pentru spețele tehnice și complexe primează în fața producției industriale de dosare.Această abordare dedicată i-a adus recunoașterea în prestigiosul ghid juridic internațional Chambers, care i-a confirmat expertiza la cel mai înalt nivel vorbind despre „outstanding client service”, despre atenție și reacție rapidă, dar și despre combinația rară dintre viziune strategică, cunoaștere juridică și tenacitate - exact reperele pe care Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement le-a transformat, în trei ani, într-o identitate profesională recognoscibilă. . . 

Stilul e unul asumat: spețe întortocheate, tehnice, diverse, lucrate cu răbdare și cu o bucurie calmă a profesiei făcute temeinic. În relația cu clienții, regula e aceeași pe care Ioana și-o dorește la medic: nivel academic înalt, atenție la detaliu și comunicare eficientă. Portofoliul de cauze gestionate în acești ani este unul diversificat, incluzând dispute fiscale de milioane de euro și litigii complexe în mai multe domenii. Pentru Ioana, avocatul și clientul trebuie să formeze o echipă unită, în care interesul celui reprezentat este mereu așezat deasupra confortului personal. Acești trei ani au demonstrat că „chimia” dintre avocat și client este ingredientul vital pentru a parcurge cu succes cele mai dificile drumuri juridice.

Disciplina sa riguroasă, marcată de dimineți începute devreme și o organizare minuțioasă, asigură un standard de calitate care nu acceptă compromisuri. Iar evoluția sa recentă către rolul de arbitru în cadrul Curții Internaționale de Arbitraj aduce o perspectivă nouă, obiectivă, care îi completează viziunea de ansamblu asupra dreptului. Privind spre viitor, Ioana Gelepu își propune să rămână fidelă acestui stil de a profesa, transformând fiecare speță palpitantă într-o experiență de succes pentru clienții săi. 

--------------------------------------------------------------------------

                        Citește și


→  INTERVIURI ÎN OGLINDĂ | Despre „making of”-ul unui dosar, într-o discuție cu Gianina Găvănescu, Head of Legal & Compliance la CBRE România, și Ioana Gelepu, fondatoarea Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement 



--------------------------------------------------------------------------

Mai multe despre proiectul pe care a dorit să îl construiască, competențele indispensabile într-un butic de litigii și mecanismele folosite pentru a păstra calitatea și coerența, în interviul acordat de Ioana Gelepu după primii trei ani de existență ai cabinetului ”Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement”. 

 * * * * * 
 

^BizLawyer: Au trecut trei ani de cand ai pornit proiectul ”Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement”. Vorbește-ne despre contextul lansării cabinetului: ce ai văzut la acea vreme în piață? 

Ioana Gelepu: Nu a fost despre piață, ci despre mine. Contextul economic de acum 3 ani nu îmbia la schimbări profesionale. Însă atunci am avut tăria să aplic un îndemn cu care doar cochetasem până atunci: cunoaște-te pe tine însuți/însăți. Pare o vorbă banală. Însă nu degeaba diverse culturi (antichitatea greacă, spre exemplu) sau religii (cum ar fi hinduismul) o pun în centrul preocupărilor. Atunci când ești dispus să renunți să te vezi împopoțonat cu tot felul de mărgele colorate menite să ne ajute să satisfacem așteptările sociale, adică accepți să fii doar ceea te definește, se face cumva lumină: îți calibrezi mai rezonabil poziția față de opiniile celor din jur; în același timp, delimitezi cu naturalețe spațiul dedicat principiilor care vor forma conturul deciziilor tale. În acel moment vei găsi puterea să spui pe aici nu se trece, apărând lucrurile în care crezi și pentru care vrei să mergi mai departe, acționând astfel în mod rațional împotriva vârtejului în care te poartă atât emoțiile, cât și amintirea eforturilor cu care ai alimentat locul în care funcționai. Ambele forțe sunt ca niște sirene înșelătoare care te fac sclavul inerției. Deci gestul a fost despre a fi fidelă mie însămi, iar nu despre oportunitățile pieței. 

- Ce ai vrut să construiești? 

Mi-am dorit o echipă restrânsă, astfel încât energia mea să se orienteze doar către dosare, iar nu să se risipească printre complicații administrative. Revendic stilul vechi de a profesa: îmi plac spețele și atât. Cu cât mai întortochiate, mai tehnice și mai diverse, cu atât mai pe gustul meu. Deci nu am visat la o linie de producție industrială (de brand sau nu), ci la un mic atelier de lux.

- Dacă ar trebui să descrii stilul vostru în 3 cuvinte cheie care ar fi și ce înseamnă fiecare în practică? Ce ai decis de la bun început că nu vei face - mă refer la mandate, mod de creștere, stil și de ce?

Încercăm să tratăm clienții așa cum îmi doresc să fiu tratată când merg la medic: nivel academic înalt, atenție la toate detaliile, comunicare eficientă. 

Ce nu facem: nu mă implic în chestiuni pe care nu le stăpânesc din punct de vedere profesional. Dacă speța este litigioasă/potențial litigioasă, însă implică și un domeniu foarte specializat (spre exemplu, mediu, energie etc.) atunci apelez la un consultant extern, care mă ajută să stăpânesc detaliile legate de acel subiect. O altă regulă a fost să nu preiau clienți noi care aduc spețe mărunte. Unele pot avea farmecul lor, însă în final riști să te strivească 500 de dosare care nu îți aduc o reală provocare profesională, ci îți consumă pur și simplu energia. 

- Care a fost primul semn că „modelul” funcționează ?

Semnul ca modelul funcționează a fost că în prima zi de lucru în noua formulă (și în cele în care au urmat, de altfel) am fost mai ocupată decât eram înainte. Doar că anterior ajunsesem să percep acest nivel de ocupare ca pe o povară. Mă simțeam ca într-un tren de mare viteză: nu vezi nimic pe geam, așa că nu ai cum să te bucuri de ce este în jur. Te hrănești cu iluzia că vei trai o mare satisfacție când ajungi la destinație. Iar în final te întrebi dezamăgit: și care naiba am zis că era destinația? Pe scurt, o viață care te trăiește în loc să o trăiești și care aduce cu titlul cărții unui autor drag mie: Viața e în altă parte. 

- Ce a ieșit mai bine/mai greu decât te așteptai?

Sunt o avidă consumatoare de studii. Așa am aflat că o serie de astfel de surse au conchis în sensul că cele mai multe dintre scenariile negative pe care le croșetează mintea noastră nu se vor realiza. Mai precis, un procent imens. Probabil că pericolele de la începuturile aventurii umanității au rămas întipărite în ADN-ul nostru și ne fac să ne consumăm mare parte din predicțiile de la nivel personal pe un plan anxios, așteptând să se întâmple ceva rău sau catastrofal. Deși, de fel, sunt optimistă (în sensul că aceasta este starea de spirit care câștigă meciurile interne), și eu am trecut prin tot registrul de stări de îngrijorare înainte să o iau pe acest drum. Însă totul s-a dovedit ușor în comparație cu ce am gândit. 

--------------------------------------------------------------------------

                        Citește și

→  Cum a evoluat anul trecut Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement, butic de litigii evidențiat de ghidurile juridice internaționale, și care au fost proiectele care au antrenat un număr considerabil de analize juridice | Ioana Gelepu, fondator: ”Sunt mulțumită că am reușit să mă implic în toate detaliile proiectelor pe care le gestionăm, suficient de variate cât să satisfacă setea mea neobosita de nou”

--------------------------------------------------------------------------

- Ce exemple de dosare complexe gestionate în ultimul an ne poți da? 

Aș enumera așa:
a)    dispută fiscală din domeniul jocurilor de noroc, cuantumul taxelor fiind de aproximativ 6,4 milioane Euro;
b)    litigiu privind pretenții de aproximativ 25 milioane Euro, derivate dintr-un proiect privind dezvoltarea unui parc fotovoltaic;
c)    litigiu privind pretențiile de aproximativ 14 milioane Euro, solicitate pe calea unei acțiuni în regres, ca urmare a unui control al Curții de Conturi;
d)    litigii privind drepturile în legătură cu un brevet de invenție, în care reprezentăm un producător, parte dintr-un grup cunoscut în domeniul metalurgic. Aceste litigii (un veritabil mozaic de aspecte de proprietate intelectuală, tehnice, civile, financiar contabile) au un fundal litigios tumultuos, care a debutat acum aproximativ 17 ani, element care, în sine, a transformat disputa într-o saga;
e)    pachet de litigii din domeniul malpraxis, în care se solicită despăgubiri de peste 7,5 milioane de Euro, ridicând probleme din multiple domenii, respectiv: chirurgie generală, oncologie, urologie, stomatologie, ginecologie, neonatologie, gastroenterologie, ortopedie, chirurgie plastică, boli infecțioase, radiologie. Dosarele presupun o corelare minuțioasă a datelor din mii de documente medicale privind patologiile pacienților, cu principiile particulare aplicabile acestor domenii variate și cu standardele de tratament, dar și o cunoaștere profundă a unei legislații speciale. Noi gestionăm toate aceste dosare cu sprijinul unei reputate asociații implicate în apărarea intereselor medicilor, asociație care ne este client. Cu acest suport neprețuit, putem avea o viziune obiectivă a cazului și digera toate detaliile tehnice, ca pași indispensabili construirii unei strategii realiste și adecvate. 

- Cum ai construit echipa și ce competențe sunt indispensabile într-un butic de litigii ? Ce mecanisme ai folosit pentru a păstra calitatea și coerența, atunci când volumul a crescut? Ce obiceiuri/instrumente v-au ajutat să fiți rapizi fără să pierdeți profunzimea? 

Într-un boutique de litigii sunt necesare aceleași talente ca și pentru avocații implicați în consultanță sau care își desfășoară activitatea în birouri extinse: știință de carte, atenție, răbdare, dorința de a evolua, disponibilitate, rezistență la efort. Unele momente pot fi dificile și, de aceea, este esențial ca celor din jur să le placă cu adevărat ce fac, să le pese în mod autentic de clienți, să perceapă cazurile ca având o soartă la a cărei plămădire contribuie și pentru care au o nobilă responsabilitate. Iar această mentalitate se cultivă permanent pentru că altfel riști să se disipeze entuziasmul începutului, confruntat cu presiunea pe care o implică profesia. Avocatura nu se poate face la un nivel sofisticat dacă vrei o existență comodă, este un trai care te va zdruncina zilnic. Iar trăirile (în sus sau în jos) pe care le aduc rezultatele litigiilor fac ca viața celui care profesează în acest domeniu să fie oricum, dar nu liniștită.
În cazul litigiilor, foarte multe lucruri, prin natura lor, nu pot fi amânate. Așa că m-am obișnuit să fiu foarte disciplinată. Sunt extrem de matinală. Încep fiecare zi prin a face o listă de subiecte de rezolvat, stabilind ordinea în care le vom face și discutând cu colegii toate temele zilei. Mai departe, valorific fiecare minut și am diverse tehnici prin care mă controlez și autoreglez ca să fac totul într-un timp optim. Spre exemplu, îmi pun ceasul să sune la o anumită oră ca să mă asigur că am avansat în timpul alocat cu o anumită lucrare. 

-   Cum arată „diagnosticul” vostru la început de caz: primele întrebări, documentele esențiale, regulile de lucru și modul în care setați așteptările cu clientul? Cum gestionați relația cu clientul ca să obțineți rapid fapte, documente și decizii?

Rețeta pe care o practic are două reguli simple.  
Noi și clientul suntem o echipă, iar nu laturile unui pătrat  (noi – clientul – adversarul – avocatul adversarului). Iar așa văzute lucrurile, a ne transmite rapid și organizat documentele, a ne ajuta să înțelegem, spre exemplu, aspecte tehnice, care ies din sfera competenței noastre, înseamnă a-și maximiza șansele să câștige cazul.
Să fii mereu fidel clientului. Adică odată ce ați pășit împreună pe acest drum, interesul lui trebuie să fie mereu mai presus decât confortul tău. Dacă ceva presupune mult mai mult efort decât ai estimat, trebuie să îți asumi. Dacă nu poate accepta că nu are dreptate, va trebui totuși să găsești o modalitate să îi comunici această veste neplăcută.
Iar pe baza acestei rețete, etapele din întrebarea ta se derulează, de regulă, armonios. 

-   Din experiența ta în litigii dificile, unde se câștigă de fapt: în strategie, în probatoriu, în gestionarea riscului, în disciplina procedurală? Cum decizi dacă un caz se joacă pe ofensivă sau pe apărare? Care sunt criteriile? 

Dacă ar fi să numesc două lucruri, aș spune așa: cred în puterea detaliului pe toate planurile (de la studiul actelor, strategie, redactare, până la pledoarie). Iar pentru mine asta implică și a căuta să identifici nuanțe (aparent invizibile) ale unor texte de lege ca să construiești un raționament mai solid și mai seducător, a săpa cu îndârjire în subsolul unor paragrafe din diverse acte, care la prima vedere nu te ajutau cu nimic, dar la o a doua au potențial ca, împreună cu altele, să sporească arsenalul, a pândi fiecare mișcare a adversarului și a derula rapid toate scenariile posibile în funcție de riposta ta, a înțelege că dosarul nu este același din prima până în ultima zi, are propriile lui celule, care în fiecare secundă îmbătrânesc, mor, sunt înlocuite de altele, iar noi trebuie să surprindem toate aceste secvențe și să le valorificam. 
Al doilea lucru în care cred este să încerci să simplifici lucrurile atunci când prezinți o argumentație. Întotdeauna un raționament mai simplu va suna mai convingător în comparație cu unul mai complicat. În plus, oricâte linii de țesătură ar avea o speță, există undeva un nod gordian. Iar dacă îl tai, ai reușit să o dezlegi. Din această căutare a simplității (ce implică și să subordonezi argumentația unei singure chestiuni esențiale, care va fi miezul dosarului, în loc să o tot ramifici) s-a născut identitatea vizuală a biroului meu. Aceasta are ca element central nodul gordian (tăiat).
 

- Ai devenit de curând arbitru în cadrul Curții Internaționale de Arbitraj, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București. Ce te-a atras la arbitraje?

Ideea de a vedea lucrurile dintr-un unghi nou până la capăt. 
Și, ca avocat, trebuie să vezi lucrurile obiectiv, altfel riști să te complaci în mijlocul unor argumente rizibile. În același timp, ești dator să capitalizezi toate argumentele rezonabile favorabile. Iar din acest potpuriu de poziționări, la final vei fi ... un avocat care pledează, trăgându-și seva din latura speței care îl avantajează pe client. 
Am vrut să știu cum trăiești o speță percepând-o cap-coadă în mod obiectiv.
O perspectivă nouă este mereu o sursă valoroasă de îmbogățire a minții. 
 

- Cum decizi când să spui „da” unui client, când să refuzi și când să amâni un mandat ca să protejezi standardul? 

Sunt mai multe ipoteze de lucru. Spun un da hotărât dacă îmi plac speța și clientul. Dacă îmi place clientul, aș spune da și dacă speța nu mă încântă, considerând că este datoria mea să îl țin de mână în cadrul acestei experiențe, pe care nu a dorit-o (fiind pârât în dosar). Dacă clientul este cel care ar urma să inițieze dosarul și își dorește cu ardoare să pornească la luptă, iar eu cred că lupta nu merită purtată (pentru că nu are șanse), atunci îi spun direct care este estimarea mea pesimistă. Sunt puține cazurile în care, după această evaluare negativă, clientul și-a menținut dorința de a porni la război. Iar când și-a menținut-o, am fost alături de el. Dacă consider că eu și potențialul client nu vom forma o echipă viabilă, atunci nu iau speța indiferent cât de mult îmi face cu ochiul. Cred că poartă ghinion speței să nu faci echipă bună cu clientul, iar mie îmi plac prea mult spețele ca să le las să plece la drum fără această amuletă care se cheamă chimia avocat – client.

Legat de amânări: când sunt teme date de client (adică nu vorbim despre termenele pe care trebuie să le respectăm, ca etape ale unui litigiu), iar o mică amânare nu îi afectează interesele, atunci prefer să obțin o prelungire a dead-line-ului dacă suntem foarte aglomerați, pentru a nu abdica de la standardul de calitate. Este probabil că, într-o asemenea situație, clientul te va înțelege și va prețui într-un final că ai ales calitatea în locul heirupism-ului.
 

- Care e lecția pe care ai transmite-o cuiva care vrea să pornească anul acesta un butic de litigii?

Să analizeze oportunitatea de a face această schimbare într-un timp rezonabil (1-3 luni). Personal, m-am decis foarte repede. Însă știu avocați care și-au consumat ani încercând să își facă curaj. Părerea mea este că un interval atât de îndelungat nu face decât să îți sporească angoasele. Nu vei găsi niciun argument nou (pro sau contra) după o lună de zile, va fi doar o repetiție (probabil insuportabilă) a unor scenarii reînghițite și regurgitate de multe ori.
 

- Privind înainte: ce vrei să consolidezi în următorii 3 ani și ce tendințe vezi în litigii în România? 

Litigiile sunt precum blugii. Vor fi mereu la modă. Așa că, să fii croitor al acestui produs nu te expune la intemperii. Îmi doresc deci să ne bucurăm de spețe palpitante, ca până acum, și să le conducem pe drumul cel bun.