Badea (BNR): Este pe deplin justificată preocuparea pentru ajustarea modelului de creştere economică al României

Acesta menţionează că, mai ales în ultimii ani, înainte chiar de debutul perioadei de crize suprapuse, în România, ritmul de creştere economică superior celui consemnat, în medie, de alte state din regiune a fost însoţit de dezechilibre.

"Efectele pandemiei de COVID-19 şi ale războiului declanşat de Rusia împotriva Ucrainei au fost şi rămân importante pentru toate economiile din regiune, dar România a intrat în această perioadă de turbulenţe economice având deja un nivel semnificativ mai mare al dezechilibrelor, iar ulterior acestea s-au accentuat. Comparaţiile la nivel regional sunt semnificativ nefavorabile pentru economia noastră în ceea ce priveşte amploarea şi persistenţa deficitului fiscal şi a deficitului contului curent, precum şi din perspectiva ritmului de creştere a datoriei publice", a scris Leonardo Badea.

În opinia sa, aceste probleme economice au devenit tot mai acute, mai ales în anul 2024, dominat în plan social de evenimentele politice şi electorale.

"În acest context, este pe deplin justificată preocuparea pentru ajustarea modelului de creştere economică al României, atât în vederea revenirii la o traiectorie sustenabilă, care să limiteze apariţia dezechilibrelor pe termen mediu, cât şi din perspectiva - mai largă, dar la fel de importantă - a evitării capcanei venitului mediu. Strategia de ieşire din situaţia economică dificilă în care ne regăsim astăzi trebuie să adreseze deopotrivă aceste două elemente. Provocarea este cu atât mai mare cu cât ajustarea trebuie realizată pe fondul unor condiţii generale nefavorabile: comerţul internaţional şi economiile partenere sunt afectate de importante tensiuni geopolitice, precum şi de ameninţarea creşterii tarifelor comerciale, iar economia locală traversează o fază de încetinire accentuată. Chiar dacă soluţia nu este evidentă, este cert că un model economic sănătos nu mai poate fi construit pe expansiunea consumului necorelată cu productivitatea, pe direcţionarea investiţiilor către activităţi cu valoare adăugată scăzută sau pe menţinerea unor lacune în colectarea veniturilor bugetare. O abordare structurată a acestei probleme duale formulate anterior necesită discutarea etapizată a celor două întrebări cheie", consideră Leonardo Badea.

Oficialul BNR susţine că, în principiu, ideea de echilibru în economie se referă la o situaţie în care aceasta funcţionează eficient, nu generează externalităţi negative şi nu există o discrepanţă mare între cerere şi ofertă. El afirmă că, într-un mecanism atât de complex, aceasta este însă greu de menţinut în mod natural pentru perioade lungi de timp. Apariţia dezechilibrelor este firească, important este ca ele să nu persiste şi să nu se accentueze dincolo de anumite praguri, care şi ele diferă în funcţie de context.

Potrivit acestuia, pe pieţele de bunuri si servicii, o cauza relevantă pentru potenţiale dezechilibre în contextul actual este reprezentată de restricţiile de natură comercială care există între ţări sau blocuri economice. De asemenea, dezechilibrele macroeconomice se manifestă frecvent şi pe piaţa muncii. Pe piaţa capitalurilor financiare dezechilibrele apar ca urmare a scăderii încrederii investitorilor faţă de perspectivele de profit dintr-o anumită ţară sau regiune, lucru care diminuează nivelul investiţiilor productive.

Prim-viceguvernatorul BNR menţionează că în cazul României se observă o bună asemănare cu cazul tigrilor asiatici, dar nu doar din considerente pozitive: rate mari de creştere economică în trecut asociate cu acumularea unor dezechilibre majore.

În ceea ce priveşte riscul de a cădea în capcana venitului mediu, acest concept se referă la situaţia în care o ţară care a reuşit tranziţia de la un nivel scăzut la unul mediu de venituri ajunge într-un punct de stagnare, din care nu mai poate progresa către statutul de economie dezvoltată. "Atunci când economiile de piaţă se află la început de drum - aşa cum a fost cazul României şi al altor state din regiune care, în anii '90, au făcut tranziţia de la regimuri autoritare şi economii integral planificate - ele beneficiază de o serie de avantaje care permit o creştere rapidă. Unele valorifică forţa de muncă ieftină, utilizată intensiv în agricultură şi industrie, altele îşi exploatează resursele naturale şi reuşesc să atragă investiţii străine semnificative", se arată în articolul scris de oficialul BNR.

În opinia sa, pe măsură ce o economie evoluează, avantajele iniţiale enumerate mai sus (utile într-o etapă incipientă dar, în esenţă, rudimentare) devin insuficiente pentru a susţine dezvoltarea şi trebuie înlocuite cu fundamente de creştere mai sofisticate, în principal de ordin tehnologic şi al calităţii capitalului uman. Astfel, atunci când forţa de muncă şi resursele naturale devin mai rare şi mai costisitoare, inovaţia şi adoptarea tehnologiilor noi se numără printre puţinele soluţii rămase pentru menţinerea creşterii, deoarece acestea permit continuarea îmbunătăţirii rezultatelor economice, combinând resurse mai puţine sau mai scumpe de o manieră mai eficientă.

În ceea ce priveşte armonizarea celor două obiective, creşterea sustenabilă şi convergenţa într-un model coerent de dezvoltare, Leonardo Badea menţionează că cele mai multe exemple relevante pentru noi arată că pentru a avea creştere şi convergenţă pe termen lung şi a nu accentua amplitudinea etapelor descendente ale ciclurilor economice (altminteri fireşti), "este necesară corecţia dezechilibrelor macroeconomice - în special a deficitului fiscal, pentru că acesta influenţează şi deficitul de cont curent".

Oficialul BNR menţionează că discuţia actuală despre consolidare bugetară nu trebuie purtată izolat, ci conectată cu viziunea de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

"Consolidarea fiscală nu este un scop în sine, ci o condiţie esenţială pentru a reda credibilitatea politicilor publice, a stimula investiţiile productive şi a susţine competitivitatea externă. În procesul de reducere graduală a deficitului bugetar, este esenţial un efort echilibrat, care să combine responsabil reducerea cheltuielilor publice cu măsuri de creştere a veniturilor fiscale. Alegerea concretă a instrumentelor revine, în mod firesc, celor care îşi asumă răspunderea guvernării. Totuşi, pentru ca ajustarea să fie legitimă şi sustenabilă, aceasta nu poate proteja disproporţionat doar una dintre cele două componente ale bugetului - fie cheltuielile, fie veniturile. Altfel spus, fără o împărţire echitabilă a efortului, nu poate exista nici coeziune socială, nici sprijin public autentic pentru o corecţie care se doreşte durabilă", a mai scris Leonardo Badea.

Potrivit sursei citate, convergenţa rapidă în termeni reali ai economiei României a fost facilitată şi de unele politici fiscale orientate către stimularea afacerilor în anumite zone economice cheie.

"De exemplu, în unele cazuri, acordarea de facilităţi fiscale a stimulat într-adevăr o alocare eficientă a capitalului către ramuri importante ale economiei, precum sectoarele IT sau agroalimentar. Astăzi ţara noastră reprezintă un centru IT important la nivel regional, în timp ce pe partea de agricultură, România a devenit unul dintre principalii exportatori de cereale din Europa. Şi atunci, de ce nu a funcţionat în toate domeniile economiei această reţetă şi de ce nu poate fi ea extinsă şi permanentizată? Răspunsul este că un stimul poate fi eficient pentru punerea în funcţiune a mecanismelor economice de piaţă atunci când, din anumite motive, ele sunt gripate. Însă, odată ce procesul de convergenţă avansează, este recomandată eliminarea graduală a acestor facilităţi pentru ca organismul economic să aibă robusteţea de a aloca eficient resursele şi de a se adapta la condiţiile în schimbare. Din această perspectivă este util de studiat cum percep agenţii economici aceste facilităţi. Această întrebare face subiectul unor dezbateri intense în literatura macroeconomică de specialitate", a mai spus prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Leonardo Badea.