Dăianu: Dezechilibrul extern prezintă o vulnerabilitate majoră, care poate fi diminuată prin eforturi consecvente pe mai multe fronturi

Dezechilibrul extern prezintă o vulnerabilitate majoră, care poate fi diminuată prin eforturi consecvente pe mai multe fronturi, respectiv consolidare bugetară, o alocare mai bună a resurselor în economie care să susţină producţia de tradables şi atragere masivă de fonduri europene, consideră preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu.

Într-o analiză publicată pe site-ul Consiliului Fiscal, Daniela Dăianu semnalează că în 2023 şi 2024 reducerea anticipată a ratei de creştere economică poate atenua deficitul de cont curent şi o inflaţie în scădere şi rate de dobândă atrăgătoare la depozite ar stimula economisirea internă, cu efect favorabil asupra dezechilibrului extern.

"Reforme serioase trebuie întreprinse în economie pentru a favoriza o creştere economică robustă, întărirea premiselor pentru producţia de tradables (bunuri tranzacţionabile n.r.); este vorba, între altele, de digitalizare, reforma regimului fiscal, cheltuieli publice mai eficiente (se efectuează în prezent spending reviews pentru educaţie şi sănătate, acţiuni ce sunt prevăzute şi în PNRR), prioritizare de investiţii orientate către tradables şi control riguros al realizării, salarizare şi sistem de pensii echitabile, alocare de resurse suplimentare pentru educaţie şi sănătate (ce presupune însă venituri bugetare mai mari) etc. Se poate reveni la deficite de cont curent de sub 5% din PIB, cu o finanţare neproblematică în câţiva ani, dar avem nevoie de politici macroeconomice şi structurale adecvate", se arată în analiza preşedintelui CF.

În opinia acestuia, un deficit de cont curent de 6% din PIB poate fi mai avantajos decât unul de 4% din PIB dacă este finanţat în totalitate de investiţii directe în timp ce cel de 4% este finanţat exclusiv prin îndatorare. Natura investiţiilor contează, de asemenea, pentru că una este să investeşti în tradables, în high-tech, şi altceva în mall-uri şi zone rezidenţiale.

Daniel Dăianu subliniază că se înmulţesc comentariile privind deficitul de cont curent din 2022, ce a ajuns la 26,571 miliarde euro (9,2% din PIB) - o creştere valorică de 52% faţă de nivelul din 2021, în timp ce dezechilibrul comercial a atins 34 miliarde euro.

"Se manifestă atenţie sporită fiindcă, să ne aducem aminte, în balanţa externă s-au manifestat probleme mari după 2008, deşi datoria publică era atunci de numai circa 15% din PIB. În intervalul 2007-2008 deficitul de cont curent a fost ca medie peste 12% din PIB. România nu a fost singura ţară din UE cu dificultăţi mari de finanţare odată criza financiară izbucnită, în condiţiile unor mişcări de capital masive, cu componenta speculativă importantă. Pe fondul ciclului "avânt şi prăbuşire" (boom and bust), deficitul de cont curent în anii pre-criză a fost generat deopotrivă de sectorul public şi cel neguvernamental. Au fost 2 etape în reducerea deficitului de cont curent după izbucnirea crizei financiare: în primii ani după 2008 intrările de capital s-au oprit aproape brusc şi a existat o ajustare ce a dus deficitul de cont curent la în jur 5% din PIB în intervalul 2009-2012. A doua etapă a fost de comprimare severă a cheltuielilor publice după 2012; deficitul de cont curent s-a redus la 0,3% din PIB în 2014 şi deficitul bugetar la 1,2% în acelaşi an; deficitul de cont curent a oscilat între 0,3% şi 1% din PIB între 2013-2015. La reducerea deficitului bugetar a lucrat şi majorarea TVA de la 19% la 24%", explică Dăianu.

Acesta menţionează că ar fi trebuit să existe prudenţă în politica bugetară după 2015, deoarece modificări în regimul fiscal după 2015 şi alte măsuri cu impact bugetar au dus deficitul bugetar structural la peste 4% din PIB în 2019, iar această evoluţie s-a văzut în creşterea dezechilibrului extern, fiind în relief fenomenul de twin deficits (deficite gemene).

"De notat este că dificultăţi de finanţare a dezechilibrului extern a avut România când datoria publică a fost mult inferioară (ca procent din PIB) celei de acum - circa 15% în 2008, circa 48% din PIB în 2022. Explicaţia priveşte deficite bugetare substanţiale (deficitul cash în 2009 a ocultat deficitul ESA de 5,4% prin utilizarea de resurse din privatizarea BCR), în timp ce criza financiară a mărit enorm aversiunea faţă de risc. Drept consecinţă, România a trebuit să recurgă la un pachet de asistenţă financiară externă. În condiţiile crizei energetice şi ale invaziei din Ucraina, în 2022 a avut loc o deteriorare a raportului de schimb (terms of trade) pentru cele mai multe ţări din UE, care s-a concretizat în creşteri de deficite de cont curent; surplusul zonei euro s-a diminuat, iar în ţări vecine din Europa centrală şi de Răsărit (Cehia, Ungaria, Polonia) deficitele au crescut. În cazul României se poate prezuma o deteriorare echivalentă cu 1-1,5% din PIB a raportului de schimb, care este de pus în relaţie cu deficitul de cont curent estimat de INS la 9,2% în 2022. Dincolo de deteriorarea raportului de schimb, au fost întreprinderi ce şi-au închis porţile, având producţie intens energofagă şi s-a recurs la importuri. Iar dereglări în lanţuri de producţie şi aprovizionare au afectat capacitatea de export a economiei. În lipsa acestor efecte, deficitul de cont curent din 2022 ar fi fost probabil nu departe de cel din 2021 (când a fost circa 7% din PIB)", precizează Dăianu în analiză.

Acesta mai semnalează că o infuzie masivă de resurse europene poate sprijini creşterea economică şi finanţarea balanţei externe, iar resursele europene pot duce investiţiile publice la 6% din PIB ca medie în anii următori, ceea ce ar atenua din impactul contracţionist al consolidării bugetare. Dacă deficitul bugetar (ESA) s-ar reduce la 3% din PIB, am putea imagina o diminuare a deficitului de cont curent astfel: la 6% din PIB dacă se menţine raportul de schimb de acum; la aproximativ 5% din PIB dacă raportul de schimb ar reveni la nivelul din 2022.

Pe de altă parte, Daniel Dăianu punctează că, în ianuarie 2023, titlurile de stat româneşti deţinute de non-rezidenţi au ajuns la vârful istoric de 67 miliarde lei, iar ca pondere în total obligaţiuni în circulaţie la 24%. Leul a fost relativ stabil faţă de alte monede din regiune, iar anul trecut BNR a urcat rata de politică monetară la 7%, comparabilă cu ratele de politică monetară din Polonia (unde este 6,75%) şi Cehia (unde este 7%).

"Există sentimentul că se va face reducerea de deficit bugetar în câţiva ani, în pofida ciclului electoral (România este în procedură de deficit excesiv!), există resurse europene prin Cadrul Financiar Multianual şi PNRR de peste 80 de miliarde euro, datoria publică nu este (încă) copleşitoare, gradul de euroizare a economiei este mult mai redus decât acum 15 ani (2/3 din tranzacţii sunt denominate în lei acum faţă de circa 1/3 atunci), sistemul bancar intern este bine capitalizat şi se bazează preponderent pe depozite ale rezidenţilor (creditele în raport cu depozitele sunt sub 80%), rezervele valutare şi de aur ale BNR sunt substanţiale, suntem stat membru al UE (ceea ce poate evita o criză efectivă de solvenţă), inflaţia a început să scadă, schema de plafonare având eficacitate (cum a avut şi în Spania şi Franţa)", arată analiza.

Potrivit sursei citate, regimul fiscal regresiv (cetăţenii cu venituri mici, sau modeste, plătesc proporţional mai mult decât cei cu venituri mari), erori în politica fiscală, "puzderia de exceptări şi portiţe", au contribuit la accentuarea deficitului bugetar prin diminuarea veniturilor fiscale. Cu venituri fiscale de 26-27% din PIB (inclusiv contribuţii), România este "lanterna roşie în UE", subliniază Daniel Dăianu.

"Revederea regimului fiscal ar permite o diminuare a impozitării muncii, care să nu prejudicieze însă consolidarea bugetară. Venituri fiscale mai mari ar permite şi o politică a veniturilor care să aibă în vedere că înclinaţia spre consum a cetăţenilor cu resurse mici este considerabil mai înaltă decât a cetăţenilor cu venituri mari, ceea ce afectează dinamica importurilor. Trebuie combătute cu forţa instituţională şi cu determinare politică evaziunea fiscală şi "optimizarea fiscală"", susţine preşedintele CF.

El analizează şi supraevaluarea leului în termeni reali, care joacă un rol "nu neglijabil" în evoluţia în timp a balanţei externe, menţionând că o flexibilizare a regimului cursului de schimb ar fi mai uşor de practicat dacă am avea un buget public robust, o consolidare bugetară de anvergură, dar şi producţia de tradables, care consideră că este insuficientă.

"Este plauzibilă supoziţia că producţia de tradables (bunuri exportabile şi bunuri ce pot înlocui importuri) nu a ţinut pasul cu consumul agregat, cu absorbţia internă; avem un proces de alocare a resurselor ce a favorizat expansiunea de non-tradables. Multe investiţii se duc în rezidenţial şi comerţ. Infrastructura este încă precară. Servicii IT şi de transport nu au putut stopa creşterea deficitului. Plasarea în lanţuri de producţie şi aprovizionare ar putea fi mai favorabilă; se asamblează, sau se produc componente şi subcomponente dintre care numeroase nu înseamnă valoare adăugată înalta. Iar o modificare a cursului leului nu poate avea efecte rapide când se manifesta rigidităţi importante. Pe de altă parte, varietatea producţiei industriale autohtone este o premisă importantă pentru o situaţie mai bună în viitor", punctează Daniel Dăianu.

Acesta mai menţionează că există şi alte probleme structurale, ca de exemplu subdezvoltarea industriei agroalimentare - pământ agricol ce înseamnă 57% din suprafaţa ţării, în timp ce deficitul extern al acestui sector este de 0,5-06% din PIB. De asemenea, Daniel Dăianu aminteşte despre o subvalorificare a resurselor, materiilor prime interne, care se vede şi în faptul că importăm produse a căror realizare include inputuri esenţiale din România. Nu avem turism de calitate care să stimuleze "exportul intern" şi cetăţenii români cheltuie miliarde de euro în străinătate, a mai precizat acesta.

De asemenea, preşedintele Consiliului Fiscal mai semnalează că stocul de capital uman s-a redus şi acest fapt afectează PIB-ul potenţial prezent şi viitor, producţia de tradables.

"Este adevărat că cetăţenii români ce lucrează în străinătate trimit miliarde de euro acasă, care pot ajunge la 1,5- 2% din PIB anual; în lipsa acestor bani deficitul de cont curent ar fi mai mare. Dar pierderea de capital uman nu poate fi suplinită prin aceste resurse. Să ne gândim că mulţi din cei care emigrează sunt tineri, în condiţiile în care populaţia României îmbătrâneşte; demografia ne dezavantajează mai mult decât pe alte ţări europene, având în vedere imigrarea", punctează Dăianu.

El a adăugat că în noul context geopolitic şi geoeconomic, România va aloca mai mult pentru apărare (circa 2,3% din PIB în 2023, faţă de 1,76% în 2022), care nu înseamnă producţie de tradables, iar achiziţiile de armament înseamnă în cea mai mare parte deficit bugetar şi de cont curent mai mari, alte condiţii presupuse neschimbate.

"Numai dacă am avea o creştere semnificativă a producţiei interne de apărare (inclusiv a componentei de offset) s-ar micşora impactul asupra balanţei externe", consideră preşedintele Consiliului Fiscal.