Cadrul pentru examinarea investiţiilor străine directe în UE are unele “unghiuri moarte”, susţin auditorii

 

Deşi cadrul UE recent creat reprezintă un pas înainte, făcând posibilă detectarea ameninţărilor potenţiale la adresa securităţii sau a ordinii publice din UE, o mare parte din investiţiile străine directe nu au fost, în perioada 2020-2022, examinate şi raportate la nivelul UE. Mai multe motive pot explica această situaţie: în special, faptul că în unele ţări nu exista un mecanism de examinare sau faptul că ţările care aveau un astfel de mecanism considerau că sunt importante sectoare diferite sau interpretau în mod diferit concepte-cheie din normele UE adoptate în 2020.

 

"Examinarea investiţiilor străine în UE este un şantier în lucru. Mecanismul ar trebui să constituie o plasă de siguranţă pentru UE, dar găurile din această plasă sunt prea mari. Dacă UE doreşte să combată mai bine riscurile, atât Comisia, cât şi toate statele membre trebuie să repare plasa", a declarat Mihails Kozlovs, membrul Curţii responsabil de acest audit.

 

Auditorii Curţii au constatat că Comisia Europeană a luat măsurile adecvate pentru a crea cadrul şi că din ce în ce mai multe ţări din UE îşi pun acum în aplicare propriile mecanisme de examinare şi colaborează mai îndeaproape. Acest lucru permite detectarea unor riscuri care, în caz contrar, ar putea rămâne nedepistate. Cu toate acestea, mai mulţi factori continuă să împiedice buna funcţionare a sistemului. Normele UE nu impun ţărilor obligaţia de a crea un mecanism de examinare şi le oferă libertate în stabilirea sferei de cuprindere a normelor lor naţionale cu privire la examinare. Mai mult, ţările nu sunt obligate să raporteze Comisiei rezultatul deciziilor pe care le-au luat în urma examinării, nici măcar atunci când Comisia emite un aviz sau când alte ţări din UE şi-au făcut cunoscute preocupările.

 

Auditorii au observat că mai multe ţări nu raportau decât acele tranzacţii care erau de natură să le afecteze propria ordine publică sau securitate, privând astfel celelalte state membre şi Comisia de posibilitatea de a le evalua impactul potenţial asupra lor sau asupra programelor UE. Între 2020 şi 2022, ţările din UE au raportat Comisiei 886 de cazuri examinate.

 

Auditorii au constatat că, în cazul anumitor ţări, nu exista o corelaţie între numărul notificărilor şi nivelul investiţiilor străine directe care au intrat în ţările respective. 6 ţări au notificat 92% din totalul cazurilor şi 9 ţări, restul de 8%. 12 ţări nu au procedat deloc la examinarea investiţiilor sau nu au raportat niciun caz, chiar dacă lor le corespunde aproape jumătate din investiţiile străine directe care intră în UE. Totodată, mecanismul este suprasolicitat cu un volum mare de cazuri care prezintă un risc scăzut sau nu sunt eligibile.

 

Potrivit Curţii de Conturi Europene, sunt necesare îmbunătăţiri şi în legătură cu evaluarea de către Comisie a eligibilităţii şi a riscurilor, precum şi cu avizele şi recomandările formulate de aceasta. Deşi evaluările Comisiei identifică riscuri şi contribuie la o reflecţie prospectivă cu privire la vulnerabilităţile potenţiale, auditorii au detectat probleme în legătură cu aceste evaluări şi au identificat unele aspecte ale recomandărilor care pot crea dificultăţi pentru asigurarea punerii lor în aplicare sau care pot fi incompatibile cu un mediu specific economiei de piaţă.

 

Investiţiile străine directe care au intrat în UE în 2021 s-au ridicat la circa 117 miliarde de euro. Între 2020 şi 2022, Franţa a transmis cele mai multe notificări legate de examinare (193), urmată îndeaproape de Italia, Spania şi Austria. Ţările de Jos şi Luxemburg, care reprezintă 50% din totalul investiţiilor străine directe ce intră din exterior, au raportat doar şapte cazuri şi, respectiv, zero cazuri.