CCR: Sintagma ‘care au grup propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului’ - în contradicţie cu Constituţia (motivare)

Sintagma "care au grup parlamentar propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului" din Legea 370/2004 reprezintă un "adaos nepermis" la Constituţie, fiind în contradicţie cu dispoziţiile din Legea fundamentală, precizează Curtea Constituţională a României în motivarea deciziei prin care au admis sesizarea Avocatului Poporului asupra actului normativ.

Pe 18 iunie, Curtea Constituţională a admis excepţia ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că este neconstituţională sintagma "care au grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului" din cuprinsul articolului 2 alineatul (2) litera e) din Legea 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României, precum şi al articolului 118 alineatul (2) din Legea 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.

Judecătorii constituţionali arată că prevederile art. 2 alin. (1) lit.e) din Legea 370/2004 stabilesc semnificaţia termenului de "partid politic parlamentar", utilizat în cuprinsul actului normativ, instituind în acest sens două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Astfel, se arată în document, în accepţiunea legii, pentru ca partidele politice să fie calificate drept "partide politice parlamentare" este necesar ca acestea să aibă un grup parlamentar propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului (prima condiţie) şi să fi obţinut în urma ultimelor alegeri generale pentru Parlamentul României mandate de deputaţi sau senatori pentru candidaţii înscrişi pe listele acestora ori pe listele unei alianţe politice sau electorale din care au făcut parte partidele ori formaţiunile politice respective (a doua condiţie).

"Analizând prima condiţie instituită prin prevederile legale criticate, Curtea constată că a condiţiona calificarea unui partid politic ca partid politic parlamentar de organizarea unui grup parlamentar propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului încalcă dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul şi nu la obligaţia deputaţilor şi senatorilor de a se organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere", se precizează în motivare.

Curtea constată că sintagma "care au grup parlamentar propriu în cel puţin una dintre Camerele Parlamentului" din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit.e) din Legea 370/2004 reprezintă un "adaos nepermis" la Constituţie, fiind în contradicţie cu dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 2 alin. (1) privind exercitarea suveranităţii prin organe reprezentative constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, art. 62 alin. (1) privind alegerea Camerelor Parlamentului, precum şi în art. 103 alin. (1) referitor la partidele politice reprezentate în Parlament. Adăugând la Constituţie, prevederile de lege criticate înfrâng, totodată, şi principiul supremaţiei acesteia consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

*** De altfel, Curtea a analizat şi criticile privind neconstituţionalitatea prevederilor articolului 4 alineatul (2) teza finală din Legea 370/2004, potrivit cărora "un alegător poate susţine mai mulţi candidaţi".

Curtea a reţinut că o asemenea soluţie legislativă se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului în materie electorală, permisă de articolului 73 alineatul (3) lit.a) Constituţie, care stabileşte că "prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral" .

"De asemenea, în acord cu jurisprudenţa sa (...), Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate sunt reglementate în contextul exercitării libere a dreptului de a alege, şi nu în sensul restrângerii lui, având în vedere că acestea creează posibilitatea reală de complinire a numărului minim de semnături ale susţinătorilor, cerut de lege. Nu este contrar prevederilor Constituţiei ca un alegător să îşi manifeste susţinerea pentru mai mulţi candidaţi, în această fază prealabilă alegerilor propriu-zise, având în vedere că doar momentul exprimării votului este cel decisiv pentru alegerea şi configurarea organelor reprezentative. În consecinţă, orice altă adeziune anterioară momentului sufragiului propriu-zis, exprimată pentru unul sau mai mulţi dintre potenţialii competitori electorali, nu poate fi considerată de natură să încalce prevederile din Legea fundamentală invocate", menţionează judecătorii.

Curtea constată că posibilitatea legală ca un alegător să susţină mai mulţi candidaţi la funcţia de preşedinte al României nu încalcă nici art. 81 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea votului.

"Semnificaţia egalităţii votului, garantată de art. 62 alin. (1) şi art. 81 alin. (1) coroborate cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, are o dublă accepţiune, şi anume aceea potrivit căreia fiecare alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea unui deputat/senator şi, respectiv, preşedinte al României şi că valoarea unui vot este aceeaşi", spun magistraţii.

Astfel, CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia ridicată de Avocatul Poporului, constatând că prevederile articolului 4 alineatul (2) şi ale articolului 27 alineatul (2) litera c) teza finală din Legea 370/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.