Clarificări privind aplicarea legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor – care sunt entitățile raportoare și ce noutăți aduc normele elaborate de ONPCSB

Apariția Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului a creat numeroase discuții în piață în legătura cu domeniul de aplicare, entitățile raportoare, precum și modalitatea de implementare efectivă a obligațiilor impuse de lege.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB), autoritatea care coordonează realizarea evaluării riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului la nivel național, s-a confruntat în ultima vreme cu situații de declarare ca entități raportoare a unor companii care nu se încadreaza în cerințele Legii 129/2019, totul pornind de la agitația creată cu privire la importanța acestei legi și sancțiunile usturătoare pe care le prevede pentru încălcarea prevederilor acesteia.

Este drept că Legea nr. 129/2019 conține obligații destul de stricte și serioase pentru entitățile raportoare, iar sancțiunile pentru nerespectare pot ajunge pentru persoanele juridice la procent din cifra de afaceri (10% din veniturile totale raportate la perioada fiscală încheiată, anterioară datei întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, plus 90.000 Lei, 120.000 Lei sau 150.000 Lei, în funcție de natura contravenției).

Tocmai de aceea este important de clarificat cui se aplică prevederile Legii nr. 129/2019, deci care ar fi entitățile raportoare obligate să se înregistreze la ONPCSB cu desemnarea persoanei responsabile din cadrul entității cu aplicarea Legii nr. 129/2019, și care să implementeze proceduri și norme interne de cunoaștere a clientelei, de identificare a beneficiarului real și pentru îndeplinirea celorlalte obligații impuse de legiuitor.

Mai mult, prezentul material este menit să prezinte pe scurt și noutățile aduse de Normele de aplicare ale Legii nr. 129/2019, emise de ONPCSB în 22 ianuarie 2020 și publicate în Monitorul Oficial Partea I nr. 75 din 3 februarie 2020, fiind în vigoare din această dată.


Art. 5 din Legea nr. 129/2019 ne indică categoriile de entități care intra sub incidența acesteia, anume:

Astfel, prin furnizorii de servicii pentru societăți și fiducii trebuie să înțelegem, potrivit art. 2 lit. l) din Legea nr. 129/2019 orice persoană fizică sau juridică ce prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi:


Art. 3 lit. e) din Normele de aplicare vine cu o clarificare suplimentară și indică că în categoria furnizorilor de servicii pentru societăți și fiducii, astfel cum sunt definiți de Lege, intră și entitățile ce desfășoară activități conform claselor CAEN: (i) 6420 – activități ale holdingurilor - această clasă include activități ale companiilor de tip holding, de exemplu unități ce dețin active (deținând diverse niveluri de control al acțiunilor) ale unui grup de filiale și a căror principală activitate este administrarea acțiunilor (proprietăților) grupului; și (ii) 6820 - închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau în leasing - această clasă include: închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate: clădiri de apartamente și locuințe individuale, clădiri nerezidențiale, inclusiv pavilioane expoziționale, depozite, terenuri, furnizarea de case și apartamente mobilate sau nemobilate pentru utilizare pe perioade mai mari, de obicei lunară sau anuală; această clasă include de asemenea dezvoltarea proiectelor de construcții pentru subînchiriere personală și exploatarea amplasamentelor pentru locuințe mobile (case mobile).

De interes sunt astfel societățile de la pct. 3 din art. 2 lit. l) din Lege – cele care furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate sau orice altă persoană juridică ori construcţie juridică similară, în care vor intra, potrivit clarificării aduse de Normele de aplicare, acele societăți care închiriaza bunuri imobiliare, cu titlu profesional, unor altor societăți, pentru ca acestea din urmă să-și stabilească un sediu social sau domiciliu ales sau orice alt sediu secundar, asimilat acestora.
Aceste societăți intră în consecință în categoria entităților raportoare, alături și de acelea care prestează, generic vorbind, diverse servicii privind societățile – consultanță de afaceri, înființare societăți, administrare personal, ș.a.

În ceea ce privește categoria de la pct. i) din art. 5 din Legea nr. 129/2019 – alte entităţi şi persoane fizice care comercializează, în calitate de profesionişti, bunuri sau prestează servicii, în măsura în care efectuează tranzacţii în numerar a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 Euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele, aceasta categorie include practic orice entitate sau persoană fizică, care comercializează bunuri sau prestează servicii cu titlu profesional, însă doar în măsura în care efectuează tranzacții în numerar de cel puțin 10.000 Euro.

Or, tranzacțiile în numerar în cazul persoanelor juridice sunt limitate conform prevederilor Legii nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar la valori de 5.000 Lei sau 10.000 Lei pe zi, în funcție de categoria de încasare sau plată.

Astfel, prevederile Legii nr. 129/2019 trebuie coroborate și cele ale Legii nr. 70/2015, urmărindu-se acele tranzacții executate prin mai multe operațiuni ce au legătură între ele și care, chiar dacă respectă limita zilnică de tranzacționare cu numerar prevăzută de Legea nr. 70/2015, însumate ca valoare depășesc limita minimă de 10.000 Euro, echivalent în Lei. Astfel de tranzacții trebuie raportate către ONPCSB, existând suspiciuni cu privire la sursa fondurilor.

Noutăți aduse de Normele de aplicare a Legii nr. 129/2019

Pe lângă clarificarea categoriei de entități raportoare de furnizori de servicii pentru societăți sau fiducii, Normele de aplicare a Legii nr. 129/2019 elaborate de ONPCSB aduc și următoarele precizări în ceea ce privește obligațiile entităților raportoare:
→    persoanele desemnate cu responsabilități în aplicarea Legii trebuie numite de reprezentanții legali ai entităților raportoare în urma unei testări interne care să confirme că sunt potriviți și adecvați pentru a îndeplini atribuțiile respective, testare ce va fi reluată cel puțin o dată pe an;
→    în procesul de selecție a persoanelor desemnate, trebuie avute în vedere abilitățile și cunoștințele acestora în domeniul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, atât înainte de a fi desemnate, cât și ulterior, în mod continuu, precum și reputația profesională a acestora, care poate avea la bază inclusiv cazierul judiciar și referințe ale angajatorilor anteriori;
→    în scopul testării normelor, procedurilor, mecanismelor și politicilor ce trebuie emise de entitățile raportoare, denumite entități reglementate de Norme, acestea au obligația de a asigura o funcție de audit independent atunci când, în ultimul exercițiu financiar încheiat, depășesc cel puțin două dintre următoarele criterii: (i) total active: 5.000.000 Lei; total cifră de afaceri netă: 10.000.000 Lei; și numărul mediu de salariați: 30;
→    în ceea ce privește procesul de verificare și instruire corespunzătoare a angajaților, acesta se realizează cel puțin prin impunerea de standarde adecvate la angajarea persoanelor cu responsabilități în aplicarea dispozițiilor prevăzute de Lege, includerea în fișele de post ale angajaților a atribuțiilor specifice și concrete ce le revin, evaluarea periodică a cunoștințelor în materie a acestora și a obligațiilor ce le revin, dar și participarea la programe de instruire având ca scop recunoașterea de către angajați a operațiunilor care pot avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului;
→    sunt oferite cu titlu exemplificativ măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei, care pot fi aplicate în funcție de risc de entitățile reglementate: a) limitarea extinderii, tipului sau timpului alocat măsurilor de cunoaştere a clientelei; b) obţinerea unui volum mai redus de informaţii referitoare la identificarea clientului; c) simplificarea verificărilor efectuate cu privire la identitatea clienţilor; d) reducerea frecvenţei actualizărilor informaţiilor privind identificarea clienţilor pe parcursul relaţiei de afaceri; e) reducerea intensităţii extinderii şi gradului de monitorizare şi verificare a tranzacţiilor;
→    și sunt oferite cu titlu exemplicativ și măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei: a) obţinerea de informaţii suplimentare cu privire la împuternicit, beneficiarul real, sediul, ocupaţia, sursa de venit, volumul activelor etc. şi alte informaţii disponibile din baze de date publice; b) efectuarea de căutări suplimentare, cum ar fi căutări pe internet folosind surse independente şi deschise; c) obţinerea de informaţii suplimentare şi, după caz, justificarea prin documente aferente cu privire la natura relaţiei de afaceri şi a sursei fondurilor/activelor clientului; d) obţinerea de informaţii despre motivele care stau la baza efectuării tranzacţiilor; e) scăderea pragului de 25% prevăzut la definiţia beneficiarului real de la art. 4 alin. (2) lit. a) şi d) din Lege; f) efectuarea de monitorizări suplimentare a relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului şi duratei verificărilor efectuate şi selectarea modelelor de tranzacţii care necesită verificări suplimentare; g) creşterea gradului de conştientizare, în cazul tranzacţiilor şi clienţilor cu risc ridicat, în toate departamentele care au o relaţie de afaceri cu clientul, inclusiv posibilitatea de informare suplimentară a personalului care răspunde de respectivul client;
→    pentru aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei, entitățile reglementate vor reține de la fiecare client, inclusiv pentru beneficiarul real, datele prevăzute în următoarele documente: (a) pentru persoane fizice – datele de identificare prevăzute în cărțile/buletinele de identitate, pașapoarte sau permise de ședere; iar (b) pentru persoane juridice, dar și pentru beneficiarii reali ai acestora – datele de identificare din actele de constituire a entităților reglementate, certificatele de înregistrare sau extrase ale acestora, documente din care să rezulte identitatea beneficiarului real, precum și certificate de atestare fiscală și, după caz, certificate de rezidență fiscală emise de autoritățile fiscale naționale/internaționale.

În final, recomandăm societăților ce sunt entități raportoare (reglementate) în baza prevederilor Legii nr. 129/2019 și a Normelor sale de aplicare să analizeze cu rigoare actele normative indicate și să respecte obligațiile impuse, ținând cont de faptul că, încălcarea prevederilor acestora atrage răspunderea civilă, disciplinară, contravențională, administrativă sau penală, după caz. Trebuie menționat și că, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei.