Procedura legală a angajării cetățenilor străini în România. Modificări legislative recente

În contextul deficitului actual de forță de muncă cu care se confruntă România, cauzat de fluxul continuu de emigrări, tot mai mulți angajatori români găsesc drept o soluție viabilă angajarea cetățenilor străini pentru derularea curentă a activităţii pe care o desfăşoară.

Prin conceptul de „cetățean străin”, înțelegem potrivit art. 2 al Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România („OUG 194/2002”) acea persoană care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene.

Pentru a putea însă să angajeze un cetățean străin, angajatorul trebuie să dovedească că a depus toate diligenţele necesare pentru ocuparea, cu prioritate, a locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României.

În ipoteza în care angajatorul român dorește angajarea unor cetățeni străini, acesta trebuie să urmeze procedura instituită prin Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România („OG 25/2014”), coroborată cu prevederile OUG 194/2002.

Primul pas îl constituie alegerea profilului angajatului care se pliază cel mai bine pe necesitățile și business-ul angajatorului, existând astfel următoarele opțiuni, conform art. 2, alin. (1) din OG 25/2014:

1)    lucrător permanent - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;

2)    lucrător stagiar - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României în baza avizului de angajare, titular al unei diplome de învăţământ superior sau care urmează o formă de învăţământ superior într-o ţară terţă, care participă pe teritoriul României la un program de stagiu, cu durată determinată, în scopul îmbunătăţirii pregătirii profesionale sau obţinerii unei calificări profesionale, precum şi al îmbunătăţirii cunoştinţelor lingvistice şi culturale;

3)    lucrător au pair - străinul încadrat în muncă temporar de o familie-gazdă, pe teritoriul României, pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele şi competenţele lingvistice în schimbul unor activităţi casnice uşoare şi de îngrijire a copiilor;

4)    lucrător sezonier - străinul care îşi menţine reşedinţa principala într-un stat terţ, dar locuieşte legal şi temporar pe teritoriul României, fiind încadrat în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare, pentru a presta o activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor;

5)    lucrător transfrontalier - străinul, cetăţean al unui stat ce are frontieră comună cu România şi care locuieşte în zona de frontieră a statului respectiv, încadrat în muncă într-o localitate de frontieră de pe teritoriul României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;

6)    lucrător înalt calificat - străinul încadrat în muncă pe teritoriul României pe un loc de muncă înalt calificat, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată de cel puţin un an, încheiat cu un angajator în baza avizului de angajare;

7)    lucrător detaşat - străinul calificat, detaşat temporar de la întreprinderea stabilită într-o ţară terţă, la care este şi rămâne angajat cu contract de muncă valabil, la un beneficiar al prestării de servicii care aparţine acelei întreprinderi sau aceluiaşi grup de întreprinderi cu întreprinderea de la care se face detaşarea ori cu care întreprinderea a încheiat un contract care presupune detaşarea unui angajat al acesteia pe teritoriul României.

I.    Obţinerea avizului de angajare în muncă. Modificări legislative recente

În ultimii ani, se observă o tendință asupra angajării cu preponderență a lucrătorilor permanenți, în special în sectorul logistic sau comercial. Astfel, angajatorii români ce doresc cooptarea unor lucrători permanenți, trebuie să obțină un aviz de angajare de la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă îşi are sediul angajatorul, prin care să fie atestat dreptul de a încadra în muncă un străin pe un anumit post vacant.

Având în vedere prevederile art. 7, alin. (1) al OG 25/2014, avizul de angajare pentru lucrători permanenţi se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte în condiţiile prevăzute de Codul muncii, fără obţinerea unui nou aviz de angajare, în situaţia în care se menţin condiţiile de angajare pe postul respectiv.

În contextul modificărilor legislative recente prevăzute de Legea 200/2020 pentru completarea OUG 194/2002 şi a OG 25/2014, cetățenii din Republica Moldova, Ucraina și Republica Serbia încadraţi în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pe o perioadă de maximum 9 luni într-un an calendaristic, sunt exceptați de la procedura obținerii avizului de angajare de la Inspectoratul General de Imigrări.

Așadar, cetățenii celor 3 state enumerate mai sus care au în plan angajarea pe teritoriul României pot face acest lucru în baza vizei de lungă ședere pentru angajare în muncă şi a permisului de ședere, fără a mai fi necesară obţinerea avizului de angajare.

În cazul în care cetățenii străini nu se încadrează în enumerarea exhaustivă prevăzută de art. 3, alin. (2) din OG 25/2014 a cazurilor de exceptare a deținerii avizului de angajare, obținerea acestui aviz este necesară și presupune parcurgerea unor proceduri în mare parte birocratice atât de către angajator, cât și de către cetățeanul străin, în acord cu prevederile legale instituite de OG 25/2014, respectiv OUG 194/2002 și cu instrucțiunile Inspectoratului General de Imigrări.

Conform art. 2 din OG 25/2014, anterior depunerii cererii pentru eliberarea avizului de angajare de către Inspectoratul General de Imigrări, angajatorul trebuie să îndeplinească următoarele condiții, în mod cumulativ:


În măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite, angajatorul trebuie să depună o cerere motivată pentru obtinerea avizului de angajare prin care să expună motivele necesității angajării cetățeanului străin și experiența profesională a acestuia, susținută de următoarele documente solicitate de către Inspectoratul General de Imigrări:


Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia, conform art. 28, alin. (2) din OG 25/2014. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de obţinere a avizului de angajare, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Soluţionarea cererilor pentru eliberarea avizului de angajare se realizează cu luarea în considerare a circumstanţelor specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii.

Potrivit dispoziţiilor legale instituite prin OG 25/2014, există două categorii de cauze ce pot genera refuzul eliberării avizului de angajare de către Inspectoratul General de Imigrări. Pe de-o parte, în ipoteza neîndeplinirii prevederilor acestei ordonanțe și, pe de alta, în considerarea epuizării contingentului anual pe tipuri de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă.

In ambele situații, refuzul eliberării avizului de angajare se comunică în scris angajatorului împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii, de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formaţiunile sale teritoriale.

Refuzul eliberării avizului de angajare poate fi contestat la Curtea de Apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a dispus această măsură, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cazul în care se aprobă eliberarea avizului de angajare, angajatorul plăteşte un tarif în lei, echivalent a 100 euro raportat la cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii. Avizul de angajare se păstrează de către angajator pe durata întregii perioade de angajare.

O atenție sporită trebuie întreprinsă asupra cauzelor ce pot genera anularea avizului de angajare. Aceste cauze sunt relevate în art. 31 al OG 25/2014: (i) se constată ulterior că la data eliberării avizului de angajare nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de OG 25/2014 în acest sens; (ii) se constată ulterior că avizul de angajare a fost obţinut pe baza unor documente false sau falsificate; (iii) angajatorul nu se prezintă la Inspectoratul General pentru Imigrări în vederea ridicării avizului de angajare, în termen de 30 de zile de la data programată pentru soluţionarea cererii, sau solicită în mod expres anularea avizului de angajare înainte de obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă; (iv) se constată că până la obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a avizului de angajare.

II.    Obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă

După obţinerea avizului de angajare în muncă, angajatorul trebuie să îl transmită viitorului salariat cetăţean străin, iar acesta din urmă trebuie să obţină viza de lungă şedere pentru angajare în muncă de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.

Cetăţeanul străin poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de zile de la data obţinerii avizului de angajare de catre angajator, în temeiul urmatoarelor documente:


Viza de lungă şedere se acordă pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii. Taxa de viză este de 120 Euro şi se achită în statul în care se face solicitarea.

III.    Obţinerea permisului de şedere în scop de muncă (permisul unic)

Permisul unic atestă dreptul de şedere în România şi conferă drept de muncă persoanelor care îndeplinesc condiţiile legale de muncă.

Pentru obţinerea acestuia se depun la Inspectoratul General pentru Imigrări competent următoarele documente, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de şedere acordat de viză:


Cererea de acordare a permisului de şedere va fi soluţionată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. În cazurile în care sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluţionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Permisul unic se reînnoieşte anual, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului acestuia.

Concluzionând, având în vedere contextul socio-economic și necesitatea de forță de muncă existentă în prezent în România, se observă o tendiță ascendentă a angajatorilor de a apela la resurse umane din afara Uniunii Europene, a Spațiului Economic European și a Confederației Elvețiene, cu respectarea paşilor procedurali prevăzuţi de legislaţia aplicabilă în vigoare.