Europarlamentare 2019: Cinci lucruri demne de remarcat (analiză France Presse)

Europenii s-au deplasat la urne în număr mare pentru a alege noul Parlament European, în ultima zi a scrutinului început joi în Olanda şi Marea Britanie şi care s-a încheiat duminică în 21 de ţări, printre care Germania, Franţa, Italia şi Spania, relatează AFP.

France Presse identifică cinci elemente demne de ramarcat în urma acestui scrutin.

Participare în creştere puternică

Dejucând pronosticurile, alegătorii europeni s-au deplasat masiv la urne: participarea ar atinge 51% în 27 de ţări ale Uniunii Europene potrivit cifrelor comunicate de Parlament.

În Germania, aceasta a crescut cu 11% în raport cu 2014, până la 59%, iar în Franţa, cu o rată între 51 şi 54% potrivit institutelor de sondare, ea a crescut cu şapte până la zece procente faţă de ultimul scrutin din 2014, respectiv rata de participare cea mai ridicată din 1994.

În mai multe alte ţări s-a respectat aceeaşi linie: în jur de 50% în Spania faţă de 34% în 2014 sau 43% în Polonia faţă de puţin mai mult de 28,3% la ultimul scrutin european.

Participarea la vot, în scădere constantă, ajunsese la 42% la ultimul scrutin european din 2014.

Euroscepticii, conservatorii şi populiştii, în creştere

O vastă coaliţie de forţe populiste şi eurosceptice care speră să-şi croiască un drum până în Parlamentul European a marcat puncte în majoritatea ţărilor.

În Franţa, Adunarea naţională (RN) a ieşit în frunte cu 23-24,2% din voturi, în uşoară creştere faţă de 2014 (24,9%). În Germania, Alternativa pentru Germania (AfD), de extremă dreapta, şi-a atins obiectivul de 10,5%, faţă de 7,1% în 2014.

În Ungaria, partidul suveranist Fidesz al lui Viktor Orban ar urma să câştige detaşat, fiind creditat cu o victorie zdrobitoare cu 56% din voturi, devansând cu peste 45% opoziţia de centru-stânga şi extrema dreaptă, potrivit estimărilor.

În Italia, unde birourile de vot se închid la ora locală 23.00, sondajele din ultimele zile plasau formaţiunea Liga, a lui Matteo Salvini, la peste 35% din intenţiile de vot.

În ţările din nordul Europei, Partidul Adevăraţii Finlandezi a făcut progrese, dar nu atât de importante cum anticipau sondajele. În Suedia, partidul Democraţii suedezi ar urma să înregistreze o creştere puternică, de la 9,67% în 2014, la 16,9% în această duminică.

Responsabilii de la Bruxelles se temeau că aceştia ar putea câştiga până la 200 de locuri din 751, propulsaţi de Matteo Salvini şi Marine Le Pen, al cărui cap de listă, Jordan Bardella, a lansat imediat un apel la "constituirea unui grup puternic" în Parlamentul European.

Progres al Verzilor

Verzii germani aproape că şi-au dublat scorul, la 20,5-22% (faţă de 10,7% în 2014). O mişcare care s-a repetat şi în Franţa, unde lista Europe-Ecologie Les Verts a devenit a treia forţă a ţării, cu circa 12-13% din voturi, faţă de 8,9% în 2014, şi a devansat dreapta clasică reprezentată de Les Republicains (în jur 8%).

Mobilizarea în jurul suedezei de 16 ani Greta Thunberg, care a adunat sute de mii de tineri europeni europeni pe străzi în ultimele luni, a dat în mod cert roade, deşi liceenii, foarte prezenţi la manifestaţii, sunt în general prea tineri pentru a vota.

În Finlanda, Verzii sunt formaţiunea care a progresat cel mai mult, cu aproape 15% din voturi.

Cine va alege şeful?

Anumiţi şefi de stat şi de guvern dintre cei 28 sunt ezitanţi faţă de ideea de a ceda Parlamentului alegerea şefului Comisiei Europene, care le-a revenit până acum.

Dacă blocul de centru-dreapta PPE va obţine un număr important de voturi, acest lucru va întări poziţia candidatului său, conservatorul bavarez Manfred Weber.

Un rezultat mai puţin clar le-ar da însă apă la moară celor care, precum Macron sau Mark Rutte, se opun nominalizării unui "Spitzenkandidat", candidatul cap de listă al grupului cu cele mai multe voturi.

Ultimul scrutin european al britanicilor?

Britanicii, care ar urma să părăsească UE cel mai târziu pe 31 octombrie, au votat primii, joi, în ceea ce ar trebui să fie ultimul lor scrutin european. Alegerile au adus în mod logic în frunte Partidul Brexit al controversatului Nigel Farage, susţinător al unei rupturi fără concesii cu Bruxellesul.

Marea Britanie trebuia să părăsească UE pe 29 martie, dar întrucât nu a reuşit să obţină susţinerea deputaţilor, Theresa May - care şi-a anunţat vineri demisia pe 7 iunie - a trebuit să amâne divorţul de UE şi să organizeze alegeri europene.

Drept reacţie, vecinii irlandezi ai Marii Britanii au optat masiv pentru lista pro-Europa.