INTERVIU | Avocații PNSA obțin la ÎCCJ o hotărâre importantă pentru companiile din Energie care nu sunt de acord cu tarifele pentru diverse activități reglementate, determinate de ANRE. Precedent care forțează autoritatea să își motiveze temeinic deciziile, pe viitor

Avocații din departamentul de Litigii al firmei Popovici Nițu Stoica & Asociații (PNSA) au obținut o decizie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) ce a validat soluția Curții de Apel București (CAB) într-un dosar în care Fondul Proprietatea a contestat modul de stabilire, de către ANRE, a tarifului cuvenit Hidroelectrica pentru anumite servicii prestate Transelectrica. 

Deși speța a fost una cu un grad ridicat de complexitate, chiar și pentru specialiști, fiind vorba de costul de producere a energiei reactive, aceasta este similară altor cazuri în care companiile din energie atacă decizii prin care ANRE determină tarifele pentru diverse activități reglementate. Toate au un tipic: la stabilirea acestor tarife, ANRE nu recunoaște costurile suportate de companii sau ia în calcul valori nerealiste ale acestora, fie prin adoptarea unor metodologii greșite, fie prin nerespectarea propriilor metodologii, au precizat, într-o discuție cu ^BizLawyer, Ciprian Donțu, Partener PNSA și Justin Anghel, Senior Associate, litigator cu focus pe disputele din domeniile comercial, energie și TMT, care au coordonat echipa din acest dosar. . .

Hotărârea obținută este un precedent care forțează ANRE să își motiveze temeinic deciziile, ceea ce, pe de o parte, va face mult mai dificil pentru autoritate să stabilească tarife arbitrare, iar, pe de altă parte, cu ocazia ”examenului” deciziei, în instanță, obiectivele expertizei vor putea fi mult mai simplu de definit și de răspuns.

Valoarea prejudiciului solicitat de Hidroelectrica în acest dosar este de aproximativ 20 de milioane de euro, iar hotărârea instanței deschide calea recuperării acestuia.


Ciprian Donțu: Într-adevăr, spre sfârșitul lunii aprilie, ICCJ a respins recursul ANRE împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel București a anulat două decizii de stabilire a tarifului cuvenit Hidroelectrica pentru anumite servicii prestate Transelectrica; e vorba de anumite operațiuni tehnice necesare funcționării sistemului energetic național.

Acțiunea, ca multe altele, a fost inițiată de Fondul Proprietatea, ca acționar al Hidroelectrica, societatea intervenind și ea, ulterior, în dosar.

Dincolo de detaliile tehnice – deși speța a fost una care îi întrebuințează destul de serios și pe specialiști vorbim de costul de producere a energiei reactive –  speța este similară cu multe alte cazuri în care companiile din energie atacă decizii prin care ANRE determină tarifele pentru diverse activități reglementate.
Toate au un tipic: la stabilirea acestor tarife, ANRE nu recunoaște costurile suportate de companii sau ia în calcul valori nerealiste ale acestora, fie prin adoptarea unor metodologii greșite, fie prin nerespectarea propriilor metodologii. Invariabil, deciziile sunt nemotivate, adică ANRE nu explică de ce nu a inclus un anume cost, sau de ce i-a dat valoarea pe care i-a dat-o.


Justin Anghel: Evident. Astfel de decizii pot fi cenzurate de judecător deoarece nu vorbim de acte de oportunitate, ci de formule de calcul care se bazează pe elemente ce pot fi probate (de exemplu, costurile de producție) sau pe parametri economici uzuali, a căror valoare, la fel, poate fi confirmată de un specialist. Iar Legea energiei are o listă lungă de principii amănunțite pe care ANRE trebuie să le respecte la stabilirea tarifelor.

Deci juridic, instanța are toate reperele necesare să verifice legalitatea deciziilor de tarif. În fapt este însă foarte dificil de făcut exercițiul acesta, mai ales dacă decizia atacată nu conține niciun indiciu despre cum a calculat ANRE.

Multe acțiuni erau respinse fără a se încuviința măcar expertiza. În timp, instanțele au început să numească experți judiciari sau specialiști pentru verificarea modului de stabilire a tarifelor, însă dosarele se desfășurau destul de anevoios. Firmele de consultanță sau specialiștii care să poată demonta deciziile ANRE sunt, într-adevăr, foarte puțini și chiar mai puțini dispuși să accepte numirea de către instanță.

Apoi, dacă actul atacat nu a fost motivat cu ocazia emiterii lui, ANRE putea susține orice în instanță – de fapt, își motiva actul prin apărările din dosar – ceea ce dădea naștere unui lung șir de discuții cu experții. Întreg procesul decizional de emitere a actului atacat care trebuia să se fi desfășurat în cadrul ANRE și să fi fost reflectat în cuprinsul actului în forma motivelor, se desfășura acum în fața instanței, cu experți, experți parte, obiecțiuni ale reclamantului, pârâtului, intervenientului etc.

În final, era foarte dificil de obținut o opinie suficient de clară din partea expertului așa încât instanța să se poată considera atât de lamurită încât să anuleze decizia ANRE. Iar dacă opinia era prea tranșantă și instanța își baza decizia pe ea, era acuzată că s-a substituit competențelor ANRE și ICCJ trimitea dosarul spre rejudecare.


Ciprian Donțu: In primul rand, instanta a anulat o decizie ANRE de stabilire a unor tarife reglementate. Nu se intampla deloc asa des ca instanta sa anuleze un ordin sau o decizie de acest tip. Am mai auzit de cazuri in care instantele au mentinut actele ANRE, dar de anulat, mai rar.

Lucrurile se schimbasera oricum, in timp, destul de mult, in bine. De exemplu, intr-un alt dosar al Curtii de Apel în care suntem implicați, s-a administrat o expertiza pe care ANRE a folosit-o  la calculul aceluiași tip de tarif, deși dosarul este încă pe rol.

Într-un alt dosar, Curtea de Apel a sesizat CJUE cu o întrebare preliminară, procedură în care avem termen la începutul lunii iunie. De multe ori, și o putem spune din proprie experiență, CJUE, prin intermediul acestui proceduri, se comportă ca un specialist numit de instanță – și e firesc să fie așa, din moment ce multe principii după care funcționează piața energiei sunt reglementate în dreptul european.
Deci chiar dacă nu câștigăm întotdeauna, măcar avem parte de o dispută echilibrată.

În speța de la care am pornit, instanța a avut o abordare și mai tranșantă. A constatat că ANRE nu a motivat decizia – și chiar a atenționat autoritatea că prezentarea motivelor în întâmpinare nu acoperă această lipsă). Pentru acest motiv, a anulat decizia respectivă și a obligat ANRE să emită una nouă în care să precizeze pentru fiecare cost în parte de ce trebuie sau nu introdus în tarif.
Cu alte cuvinte, instanța a trimis ANRE să își refacă tema.

Această hotărâre este un precedent care forțează ANRE să își motiveze temeinic deciziile, ceea ce, pe de o parte, va face mult mai dificil pentru autoritate să stabilească tarife arbitrare, iar, pe de altă parte, cu ocazia ”examenului” deciziei, în instanță, obiectivele expertizei vor putea fi mult mai simplu de definit și de răspuns.

Justin Anghel: Valoarea prejudiciului solicitat de Hidroelectrica în acest dosar nu este neglijabilă, aproximativ 20.000.000 euro.

Acum ANRE trebuie să emită în 30 de zile noi decizii, care să respecte cerințele instanței. Pe baza lor, Hidroelectrica poate solicita prejudiciul (acoperirea diferenței dintre tarifele încasate în baza deciziilor anulate și noul tarif) sau poate ataca din nou deciziile dacă tariful este în continuare necorespunzător.
Deci hotărârea instanței deschide calea recuperării acestuia.

Ideal – deși acesta nu este un termen potrivit când ne aflăm într-un litigiu, dar nu sunt altele mult mai bune – este ca în instanță, dacă tot am ajuns în fața acesteia, să se stabilească tariful corect și, în funcție de el, să se calculeze și prejudiciul. O astfel de variantă este fezabilă din punct de vedere procedural, deoarece deciziile de tarif sunt de regulă anuale sau chiar semestriale, așa încât, în momentul în care ajungi să faci expertiza, decizia atacată a fost deja aplicată și prejudiciul este cunoscut.

O astfel de expertiză se face pe onorarii – justificate - de zeci de mii de euro, însă impedimentul major acum nu este această valoare, ci faptul că “piața” acestor litigii nu a ajuns încă la maturitate deplină.

Ciprian Donțu: E o combinație între diversitatea și dificultatea problemelor de procedură și de fond. Miza, evident, vine cu o presiune suplimentară.

Aprope toate dosarele din domeniul energiei pot fi catalogate complexe și țin prima pagină pentru că domeniul este de așa natură. În mod obiectiv însă, ele sunt sau nu sunt complexe în aceeași măsură ca alte materii de drept.

Poate cea mai complexă speță pe energie a fost, de fapt, o acțiune în anularea unei hotărâri AGA. O altă companie din domeniul energiei la care Fondul Proprietatea este acționar a fost constransă prin votul acționarului majoritar, statul, să preia în contul unei datorii de la o altă companie de stat o centrală electrică falimentară. Operațiunea era un ajutor de stat evident, despre care nimeni nu a informat Comisia – condiție obligatorie la acordarea oricărui ajutor de stat conform Tratatului UE. Am solicitat anularea hotărârii AGA pentru încălcarea Tratatului (hotărârea era actul prin care a fost acordat ajutorul de stat), iar în cadrul dosarului am cerut instanței să solicite CJUE o hotărâre prealabilă prin care să stabilească dacă operațiunea este ajutor de stat. Curtea de Apel Craiova a admis cererea, iar CJUE a pronunțat o hotărâre prin care a stabilit ce anume trebuie să verifice instanța națională pentru a stabili existența ajutorului. În urma acestei hotărâri, Curtea de Apel a numit un expert care a analizat aceste condiții și, fiind confirmate, a anulat hotărârea AGA.