ECA: Impact neclar al Instrumentului UE de sprijin pentru lucrătorii şi firmele afectate de criză

 

Impactul SURE asupra menţinerii locurilor de muncă nu poate fi însă evaluat cum trebuie din cauza modului în care Comisia Europeană a conceput acest instrument de tip nou şi deoarece lipsesc date de bună calitate de la nivel naţional. Pentru a desprinde învăţăminte în vederea unor viitoare instrumente de criză, Comisia ar trebui să desfăşoare acum o evaluare completă a sprijinului acordat prin SURE. Acest demers va reprezenta totodată o bună ocazie de a vedea modul în care a fost redus la minimum riscul de fraudă, dat fiind că toate ţările care au utilizat SURE, cu excepţia uneia singure, au raportat nereguli şi suspiciuni de fraudă, conform ECA.

 

Pandemia de COVID-19 a pus în pericol milioane de locuri de muncă din Europa. UE a reacţionat rapid, introducând instrumentul SURE, care pune la dispoziţie împrumuturi cu costuri mici şi pe termen lung pentru ţările din blocul UE. Acestea pot utiliza banii respectivi pentru a crea scheme de menţinere a locurilor de muncă, cum ar fi cele de reducere a timpului de muncă, de suspendare temporară a contractului individual de muncă şi de subvenţii salariale, sau pentru a extinde astfel de scheme existente, precum şi pentru măsuri legate de sănătate. 19 ţări au solicitat împrumuturi şi au fost plătiţi deja aproape 92 de miliarde de euro. Împrumuturile acordate Italiei şi Spaniei reprezintă mai mult de jumătate din această sumă.

 

"SURE a reflectat contextul de urgenţă şi a pus la dispoziţie fonduri din partea UE în mod rapid şi eficient pentru a atenua impactul pandemiei asupra lucrătorilor şi a firmelor. Cu toate acestea, nu este încă cunoscut impactul său deplin pe teren. În pofida câtorva indicii cum că instrumentul a avut succes, nu există suficiente date solide pentru a evalua cât de multe locuri de muncă au fost efectiv salvate", a declarat Iliana Ivanova, membra Curţii care a condus acest audit

 

Comisia a reuşit să transfere rapid către statele membre fondurile din SURE, mai precis după şapte luni de la declararea pandemiei, adică mai rapid decât în cazul procedurilor standard de finanţare. Totuşi, în pofida anumitor indicii că SURE a ajuns la milioane de lucrători în perioada cea mai grea a crizei, contribuţia sa la reducerea şomajului nu poate fi evaluată pe deplin. Această situaţie se explică parţial prin faptul că impactul SURE nu poate fi decuplat de impactul schemelor de sprijin proprii ale statelor membre.

 

Regulile inovatoare stabilite de UE pentru SURE oferă statelor membre o libertate considerabilă în a alege pe ce urmează să fie cheltuiţi banii. De asemenea, aceste reguli nu cer Comisiei să evalueze dacă sistemele naţionale de control sunt suficient de robuste. Într-un astfel de context, auditorii subliniază că măsurile de răspuns la criză, cum ar fi schemele de menţinere a locurilor de muncă, sunt în general predispuse la utilizare abuzivă. În cazul SURE, 18 din 19 ţări au detectat nereguli sau fraude şi au investigat toate aceste cazuri, ceea ce a dus, în 13 ţări, la recuperarea de fonduri utilizate în mod necorespunzător. De partea sa, Comisia nu a lansat astfel de investigaţii, pe motivul că acestea erau o responsabilitate a statelor membre. În cazul în care se detectează o eventuală utilizare abuzivă, faptul că ţările trebuie să ramburseze împrumuturile limitează riscul financiar pentru bugetul UE. UE se confruntă totuşi cu un risc reputaţional dacă măsurile finanţate din bugetul său sunt percepute ca fiind vulnerabile la fraudă, se arată în raport.

 

Comisia a estimat că, datorită ratingului de credit AAA al UE, statele membre care au utilizat SURE au făcut economii de circa 8,5 miliarde de euro la plata dobânzilor. Italia, Spania, România, Polonia şi Grecia sunt ţările cărora le corespunde 86% din totalul economiilor estimate.